vineri, 28 februarie 2014

"Las Meninas"

Trimestrul asta ma lupt cu o lucrare despre Las Meninas* de Velázquez.
Trebuie sa fac un studiu al operei, folosind doua concepte teoretice studiate. Nu e de batut campii foarte tare, trebuie sa raman in interiorul acestor doua teorii. Primul concept - formal - mi se pare extrem de simplu, am inteles teoria si chiar l-am aplicat practic de cateva ori fara sa stiu insa atunci despre ce e vorba in ansamblu.
Al doilea insa - oarecum abstract ca teorie si paradoxal, cu posibilitati interpretative varii - imi scapa complet la opera asta, desi am inteles bine teoria si am lucrat deja cu el in alte opere. Poate o fi exceptia de la regula, aici?
Si daca e exceptia de la regula, trebuie sa o constat si gata? Sau trebuie sa duc teoria pana in panzele albe si sa ma leg de amanunte pentru a demonstra-o? Si daca ma pot lega de amanunte, de care anume sa ma leg? Exista amanunte mai importante si amanunte mai putin importante, cu siguranta, dar cum fac sa le clasific? Ar trebui sa le iau la intamplare?

Dupa ce mi-am stors creierul cu aceste intrebari pret de o jumatate si i-am explicat lui P dilema mea, am avut brusc revelatia: daca as avea raspuns la toate aceste intrebari, n-as mai avea nevoie de cursul asta, nu?
Asa ca acum sunt cat se poate de calma si pot sa continuu lecturarea celorlalte 3 surse bibliografice din cele 5 despre "Meninele" lui Velasquez. La un moment dat o sa am niste raspunsuri. Sau poate mai multe intrebari si tot e ceva... :)

Later edit - asta se intampla aseara pe la ora opt, la ora opt si jumatate citeam cu mare interes, la ora noua si jumatate dormeam cu cartea-n mana si cu Mishka pe carte si visam ca aveam parul alb, alb. O fi un semn, ca sa ma las de sporturi extreme? :))

* Las Meninas, 1656, Diego Velázquez, Museo National Del Prado, Madrid, 320 x 276 cm

luni, 24 februarie 2014

"What time is it?"

Am fost vineri seara la vernisajul expozitiei The clock (2010) a lui Christian Marclay de la Museul de arta contemporana din Montreal, care expozitie este un montaj de film-instalatie de 24 de ore cu scene extrase din cateva sute de filme. Aceste scene au in comun tema timpului, a orei exacte si sunt montate astfel incat fiecare moment din film cu referire la ora este sincronizat perfect cu ora reala din sala/locul de vizionare a filmului.

Filmul a inceput la ora 6.00pm vineri si a fost vizionat pana la ora 6.00pm sambata, incontinuu. Vor mai fi cateva vizionari, pentru cazul in care... caci va asigur ca nu... Plus ca in sala nu e voie cu mancare/bautura. :))

Eu am stat doar o jumatate de ora desi a fost super interesant, dar locul expozitiei care teoretic putea gazdui pana la 80 de persoane era impropriu pentru acest fel de vizionare pentru ca nu era bine aerisit. Am vazut deci de pe la 8.30 pana pe la 9.00pm si m-as intoarce cu placere, daca ar fi intr-o sala cum se cuvine.

sâmbătă, 15 februarie 2014

vacute

Pentru c-a fost o zi deosebita am zis sa facem ceva deosebit aseara. Asa c-am mancat ardei umpluti( :))) ), c-am facut eu cu o zi inainte ca o fomeie eroina ce-am fost, asta dupa ce-am avut un examen, un servici, dupa ce-am pregatit cina cu peste la cuptor, c-aveam pofta de 3 zile. Am facut ardei umpluti cu carne de pui si multe legume(ceapa, morcov, pastarnac si ciuperci), o bunatate. :)))

Apoi am zis sa facem ceva palpitant si-am hotarat sa iesim sa ne plimbam,  ca nu ne-am plimbat cam de-o luna, de cand ne luptam cu -15 C si mai rau aproape zilnic.
Si am plecat spre centrul oraselului nostru care v-am zis ca e frumusel, adica mie imi place, desi daca stau bine sa ma gandesc nu e cine stie ce. Si cum inca mai ningea(au cazut azi in jur de 15 cm de zapada) si mai venea cate-o rafala de vant, am zis sa intram in magazinul "satesc". Cum lui P i s-a rupt/descusut o manusa, i s-a facut mai intai o gaurica, apoi una si mai mare pana i-a iesit toata mana  in lateral (ca erau manusi cu un deget ca sa tina de cald), am zis uite un motiv sa intram, de parca faptul ca ne era lene sa mai mergem prin zapada sau frig nu era suficient.

Si am intrat si am inceput sa ne uitam la sacouri si costume, nu de alta dar erau tare frumoase. Si cum ne uitam noi asa a venit vanzatorul, a intrebat ce marime poarta P., ne-a mai vorbit despre preturi, materiale, marci... Eu i-am spus mai voalat ca nu cred ca cumparam acuma, on-the-spot si imediat un costum dar cred ca se plictisea ca nu era nimeni altcineva in tot magazinul. L-a intrebat pe P. daca lucreaza "la costum" si eu i-am spus ca lucreaza "la pijama". Cum asa? Pai lucreaza acasa, zic.
Oooo, ce bine.
P. i-a spus c-ar putea sa lucreze si la costum, dar ca nu l-ar vedea nimeni.

Pai avem pijamale ieftine zice, 50% reduse. Cum P. nu avea chef de pijamale si nici nevoie(cica, ghici cine le cumpara de obicei?) si cum avea nevoie de camasi(cica), a probat cateva. Dar erau fie mari, fie mici, fie culoarea nu mergea... asa c-am iesit si fara manusi, ca n-am gasit, dar nu inainte de-a gasi minunatia asta de manusi cu vacute, pentru mine.

Si-a gasit si el intr-un final manusi cu un deget, unele tare fitzoase cu buzunar ascuns, la magazinul de adolescenti, un magazin extrem de interesant unde vand de toate, de la skate si sepci de-alea ciudate pe rotund, pana la haine de tot felul. Au intotdeauna chestii interesante si pentru noi astia cu cate-un rid si cu suflet de adolescenti. Asa mi-am luat si eu o camasa SUPERBA. Sport, evident.

Am dat o tura si pe la librarie - nu stiu daca v-am spus ca libraria de la noi din sat e mica dar tare interesanta - e singurul loc unde am gasit opere complete de Cioran, nu ca as fi vrut s-o cumpar, dar asa ca idee... Tot de acolo mi-am luat eu Herta Muller, daca va amintiti c-am cumparat de 2 ori aceeasi carte pentru ca traducerea in franceza n-avea nimic de-a face cu cea in engleza. hihihi
Apoi ne-am intors acasa si-am concluzionat ca marea plimbare in aer liber a durat maxim 20 minute legate...
Voi ce-ati mai facut interesant? :)

duminică, 9 februarie 2014

Ieri

am petrecut una dintre dupa-amiezile/ serile cele mai interesante din ultima (buna bucata de) vreme.
Primul vernisaj adevarat cu artisti adevarati si vii pe deasupra a fost un real succes. Muuuuult mai de succes decat as fi crezut.
Am cunoscut in 3 ceasuri mai multi artisti decat mi-am imaginat ca pot cunoaste, iar un sfert din cei care s-au perindat am aflat ca sunt profi la facultatea unde studiez, majoritatea la sectia arte plastice, nu la istoria artei. Au fost si cativa oameni de litere. Am o lista cu nume, asta ca sa-i citesc dupa ce termin sesiunea. Sau inainte. :)

Vernisajul trebuia sa inceapa la 2pm, Lise(artista) urma sa ajunga la galerie la 1.20 -1.30h, cu o alta artista ale carei sculpturi(3 la numar) le-am inclus pe ultima suta de metri in expozitie.  L-am lasat pe P sa le astepte si sa aranjeze ultima piesa cu care urmau sa vina cele doua si m-am dus sa-mi intind parul la coafura din apropiere, de unde urma sa apar la 1.30h. Sun la 1.30 sa anunt ca sosesc si P imi spune ca Lise si Marie n-au ajuns, dar au venit cativa prieteni de-ai lor. Ajung si eu, ajung si ele, imi schimb cizmele cu pantofiorii, mai trag un ochi in oglinda(hi hi), aranjam piesa, servim oamenii cu vin, mai vin altii, apoi cineva mi-i prezinta pe cei doi veniti de la 1.15h care asteptau cuminti intr-un colt.

Si constat cu incantare ca unul dintre ei nu era altul decat unul dintre cei mai cunoscuti artisti plastici ai momentului (care-mi place mie mult), la a carui ultima expozitie(nu la vernisaj) am fost acum ceva vreme si unde am avut sansa sa-l am ca "ghid" pe proful meu de arta contemporana care era comisar de expo si care mi-a vorbit timp de-o jumatate de ora despre opere si practica artistica, daca tot nu era nimeni pe acolo. Artistul nu era prezent atunci.
Asa ca ieri, auzind ca e el, l-am intrebat daca e CHIAR EL. Mi-a confirmat razand si-am constatat inca o data, daca mai era nevoie, ca oamenii adevarati nu au figuri de vedete, chiar daca sunt.

Si ca sa nu mai spun ca un alt artist pe care o sa-l avem noi in galerie si care era ieri prezent se tot pupa cu oameni de pe acolo, de unde am tras concluzia ca se cunosteau. :)

Au fost in total peste 70, 80 de persoane, am primit multe felicitari si-am fost atentionata ca voi primi probabil solicitari de la artisti, ceea ce-mi va face o placere deosebita.
Apoi am terminat seara intr-un restaurant portughez "ca la mama acasa", condusi de unul dintre artisti, portughez de origine. Am vorbit despre romania, hihihi, politica, "revolutie", comunism, Nadia Comaneci(am fost astfel informata ca Nadia sau altcineva a scris pentru ea o biografie), revolutia portugheza, muzica inuita si-am barfit profii de la mine de la facultate(doi dintre artistii prezenti sunt profi la noi la facultate, la arte plastice, dar ii cunosc pe-ai mei de la istoria artei).
Am ajuns la literatura si cineva mi-a spus ca Cioran e deprimant si ca cum doamne iarta-ma sa-ti placa asa ceva. Am servit desertul vorbind despre artisti vii si artisti morti si opera cea mai controversata a lui Manzoni, c-asa s-a nimerit. :))) Am promis sa ne revedem, in aceeasi formatie.

Si da, imi place tare mult acest cerc, nu-mi imaginam ca va fi atat de interesanta meseria asta. Mai vreau! :)))