sâmbătă, 19 iulie 2014

De la Montréal

Ce mai e pe la noi? Nimic interesant sau toate la fel de interesante ca si pana acum, am demontat in sfarsit ultima expozitie, ca mai era un pic si se lipeau tablourile de ziduri si se desprindeau hartiile, ca artista asta ultima n-a vrut sa acrosam guasele pe hartie(operele care nu erau inramate) asa cum le faceam de obicei, cu magneti la colturi, ci le-a lipit de zid cu un fel de scoci fara acid, folosind o banda in partea de sus si cateva mici puncte de sustinere pe lateral. In fiecare zi trebuia sa apas/lipesc pe 2,3 locuri, ca-mi era ca-mi cad alea de pe perete de mai mare dragu'. Pana la urma i-am zis sa vina sa puna niste ace micute sau ceva macar la cele care aveau deja gauri la colturi. Hahahha, ca sa nu spun ca n-a vrut sa punem nici macar numere langa opere, pentru identificare, de trebuia sa dau "harta" galeriei fiecarui client si sa-i explic de unde incepe numerotarea. Deci in mod normal omul trebuia sa numere incepand cu opera de langa biroul meu si continuand sa faca turul galeriei pentru a avea informatiile fiecarei opere. Normal ca dupa 10 pierdeai sirul. Unii clienti ma intrebau direct preturile, tehnica, etc, altii plecau pur si simplu. :) E drept ca si mie mi s-a facut lene sa pun niste cifre pe zid dupa vernisaj, la urma urmei eu sunt sefa, dar sunt destul de relax cu artistii. Partea frumoasa e ca mi s-a intamplat sa se intinda coarda destul de mult si cand s-a dat drumul la elastic si ne-a izbit peste fata, am stat cu comprese o saptamana. Toata lumea e de acord - artisti si galeristi - ca in bransa asta galeristii sunt ai dracului si artistii dificili. Eu incerc sa fiu altfel, dar de cele mai multe ori se ajunge tot acolo. :)

P a avansat la cabana din lemn din gradina, desi i-a luat ca si timp dublu sau triplu decat preconizase, ca intotdeauna si uite ca n-am reusit sa facem fantana/cascada nici anul asta in spatele curtii, iar pe dealul pe care l-am facut cu pamantul scos de la "patio" in acest scop, cresc buruieni de ti-e mai mare dragul. La anul...
Cabana insa va fi fara exagerare cea mai frumoasa cabana din spatele curtii pe care am vazut-o vreodata, ca nu degeaba omul asta a facut un an de arhitectura. Ca sa nu mai vorbim de ala de arte. :) O sa-i fac o poza cand va fi gata.

Azi am trecut pe la un butic de haine nu departe de galerie unde mai intram eu din cand in cand, mi-am luat doua tricouri ieftine si dragute si stand de vorba cu proprietarul-vanzator pe care tocmai il felicitam pentru rezistenta de-a tine deschis timp de 15 ani, acesta imi spune ca e din ce in ce mai greu(de parca nu stiam) si ca in august pleaca definitiv in Europa. Au luat hotararea de-a deschide un restaurant/bar cu vedere la mare, la Barcelona. Au deja un prieten acolo si simt nevoia de schimbare, mai ales ca pustiul lor are abia 5 ani, deci acum e momentul. E al treilea butic de unde imi mai luam eu lucruri dragute care inchide. Nenea imi zicea ca canadiencele nu sunt ca europencele. Pai nu, Gap si Mex rezista, of course...

Apoi am trecut pe la singurul butic de pe strada mea care inca ma atrage si care n-a dat inca faliment si-n dorinta de-a contribui, am intrat, hotarata sa si cumpar. Si surpriza!!!! Aveau vanzare de esantioane de "La fée maraboutée", asa ca mi-am luat doua pulovere/bluze lucrate manual, exact din bumbacul ala cumparat de mine acum 2 sptamani de la magazinul de arta care venea, culmea, tot din Franta. 
Astea cumparate sunt fuarte, fuarte chic, asadar ma voi inspira si eu din modele, mai ales ca abia l-am inceput pe-al meu.

Aaaa. si daca intereseaza pe cineva dar probabil ca nu si de ce-ar interesa, Starbucks-ul din coltul strazii avea toaleta defecta azi, asa ca dupa o gluma cu WCul cu angajatii, i-am invitat sa vina sa faca pipi la mine la galerie, dar mi-au zis ca vin doar daca e coada la restaurantul vecin unde au acces promis.

Si da, asteptam vacanta, cu avionul din si inspre Franta. Incepe bine, n-am chef sa vad pe nimeni din Ro in afara de 5 persoane, ceea ce va fi destul e greu, dar o sa ma straduiesc. :)







joi, 10 iulie 2014

in joaca?

cand ma uit la aranjamentele peisagiste ale unora dintre vecinii mei, inteleg imediat care e diferenta intre talent si joaca.

Si nu, aceste fotografii nu sunt din Florida unde e vara continua ci in Canada, unde avem 6 luni de iarna. Dar daca exista pasiune, putem avea o mica gradina tropicala fix in fata casei.
Sa nu-mi spuneti ca n-ati vazut casa din cauza plantelor, ca nu va cred. :)

Majoritatea plantelor sunt sezoniere, presupun ca iarna merg intr-o sera, undeva, habar nu am unde.


marți, 8 iulie 2014

iaurt

Am descoperit de ceva vreme iaurtul/kefirul cel mai bun(fara exagerare) din toate cate am mancat si credeti-ma ca sunt mancatoare de drum lung. Se numeste Pinehedge farms si este produs la o ferma, undeva in Ontario.

Faptul ca atat iaurtul cat si Kefirul sunt produse direct in borcanul de sticla(nu de plastic) de 1kg si ca laptele nu e omogenizat inainte deci atunci cand il cumperi, continutul borcanului se "tine" de "il poti taia cu cutitul", face produsele delicioase. Cand il car am grija sa nu-l rastorn, ca sa nu se amestece.

In plus borcanul e reciclabil, deci iti poti lua dolareii inapoi cand duci ca mine la magazin sacosa plina cu borcanele plimbate prin metrou si autobuz. Imi place atat de tare kefirul asta ca prefer sa nu mananc daca n-am avut timp sa cumpar(se vinde doar la doua magazine aproape de galerie si la unul mai aproape de casa, dar trebuie mers cu masina). De multe ori kefirul se termina mai repede de pe raft si atunci cumpar iaurt.

Nimerindu-ma intr-o dubla ipostaza de carator de iaurt si invitat la o cina acasa la cineva, am rugat gazdele sa-mi puna borcanul la ei in frigider pana dupa... asa ca vrand-nevrand am inceput o discutie despre iaurt pe care eu bineinteles ca l-am laudat, ca doar de-aia il car ca nebuna in carca. Le-am spus ca il pot gusta daca vor si-as fi mers pana intr-acolo incat l-as fi oferit cadou daca trebuia, dar n-a trebuit...
Gazda mi-a spus: chiar, uite ce idee buna, ca e in cautare de iaurt bun. S-a adus borcanul, s-a turnat intr-un mic recipient si s-au pregatit lingurite. Dupa prima inghititura gazda a spus: "Aaaa, asta e iaurt european!". Si a lasat lingurita jos. Nuuu, imi vine sa strig, ASTA e iaurt, dar realizez la timp ca e in van si arunc un: daaaaa? cat am putut eu de neutru. Ei, zic apoi, e vorba de gusturi si chiar era vorba SI de gusturi, dar oare de ce numesc oamenii iaurt ceva ce seamana mai degraba cu inghetata? :)
Ma uit la P care nu zice nimic, doar face ochii mari si da capul intr-o parte... suficient cat sa ma apuce rasul si sa nu-l mai privesc o buna bucata de vreme, de frica sa nu...

Il intreb acasa pe P(evident) ce voia sa zica, numai ca sa fiu sigura si-mi zice: "La dracu, e iaurt!"

In rest cina a decurs foarte bine, am realizat insa ca e foarte greu daca nu imposibil sa explici cuiva ce e ala iaurt, cand el a mancat iaurt toata viata lui si nu era nici pe departe ceea ce-i descrii tu. Si era scris pe cutie IAURT, la dracu! :)
Asa cum e greu sa explici cuiva orice altceva pe care il cunoaste el mai bine... :)

Ma uit pe eticheta produsului meu si ma intreb oare pe cate borcane de iaurt/kefir avem la ingrediente doar doua: lapte si culturi bacteriene? (putem chiar considera chestia cu laptele bio un moft, n-are neaparat treaba).
Voi va uitati pe lista de ingrediente a produselor pe care le cumparati?

PS- mai jos avem situl internet al firmei producatoare. Am ras cu lacrimi vazandu-l, o sa intelegeti de ce. Deci oamenii astia fie utilizeaza "marketingul invers", fie n-au nevoie de asa ceva. Nici macar link catre FB nu au. :)  Am senzatia ca vand tot ce produc.


http://pinehedge.com/

PS1- Am auzit si varianta 2, romani plangandu-se aici ca nu gasesc produse ca acasa, dar daca le sugerezi ceva nu se duc sa cumpere, ca nu e la supermarketul din colt si "cum dracului sa cari asa ceva in metrou, ai innebunit?" :)
Eu am gasit si branza adevarata/cascaval, care miroase chiar a balega uneori, pentru ca, nu-i asa, branza adevarata miroase a balega uneori, asta daca-si mai aminteste cineva care e gustul branzei adevarate...