vineri, 26 septembrie 2014

vecinii mei frumosi - update

Acum ceva vreme in timp ce-l plimbam de Félix m-am intalnit cu unul din vecini(sta la vreo 5 case departare). Cred ca ne salutasem de maxim 2,3 ori cand trecea prin fata casei noastre spre maica-sa(sau mama soacra) ce locuieste la 3,4 case departare de noi, in directia opusa.
- Ce catel frumos aveti. Cati ani are?
- Multumesc. 2, 3, nu stim exact, l-am luat de un adapost, a fost un caine gasit pe strada. A d-voastra ce face?
- A murit in primavara.
- Of, imi pare rau. Era deliciul strazii, ingerasul.
- Multumesc. N-a suferit.

Catelusa lor, o mogaldeata de catel cum rar iti e dat sa vezi, era cunoacuta de toata strada. Cand nu aveau astia chef sa se duca s-o ia de la parinti(mai ales iarna), isi dadeau probabil telefon, o punea maica-sa pe trotuar si ei o asteptau la destinatie, 7,8 case mai incolo. Iar asta zbura ca o ghiulea de la unii la altii fara sa se uite nici in stanga, nici in dreapta. Doar vedeai un botz de blana fugind cat o tineau picioarele, pe trotuar, cu urechile in vant.

Cateva zile mai tarziu eram cu P si cu Félix si ne intalnim cu vecina:
- Buna ziua.
- Buna ziua.
- Din cauza d-voastra o sa ne luam caine, zice ea razand.
- Cum asa?
- Pai sotul meu v-a tot vazut cu catelul la plimbare si atat el cat si copilul vor caine. Acum vreau si eu. :))) In timp ce vorbeam apare si ala micu'.  Il mangaie pe Félix, cu ochii stralucind. Se vede ca e nerabdator...
- Ce bine, zic eu! De unde il luati?
- De la un adapost, am cautat pe net si-am gasit "Animatch".
- SUPER!!!! Am raspuns intr-un glas cu P.

Azi au oprit masina sa ne spuna ca merg sa ia un caine, asta seara.
Animatch e locul de unde sa iei un catel daca chiar vrei sa dai o sansa unui suflet. E un adapost privat, "no killing". Toti cateii lor sunt maturi, unii au chiar 10 ani...
Dar din fericire mai exista oameni pe lumea asta.


PS- ea e micuta Rose in varsta de 7 ani, o minune de catel, ca toti cateii dealtfel. :)

miercuri, 24 septembrie 2014

Ce mai fac? Nu c-ar conta...

Ascult asta in timp ce scriu o lucrare despre Adrien Hébert si "Le port de Montréal" de 1925 in care fac trimitere la arhitectura moderna si bineinteles la "Le Corbusier" si "la poésie de paquebots". 

 Sooo, "I got you babe".
Asa sa-mi ajute d-zeu! Am zis! Loooool



joi, 18 septembrie 2014

de doua zile-ncoace

 face si desface. Adica unii tin hartia/cartonul/tabloul, altii masoara, fac poze sau isi dau pur si simplu cu presupusul. Apoi rolurile se inverseaza si tot asa timp de 5,6 ore.
La un moment dat operele incep sa se plaseze singure. Sau cel putin asa ni se pare, de la oboseala.

Ca s-au nimerit si pardalnicele de cursuri taman in aceste zile.
Insa cu atat mai mare e satisfactia cand vine seara si trebuie sa ne retragem, ca pana si catelul a obosit privindu-ne. Ce pot sa spun cu siguranta e ca ne-am purtat "cu manusi".


Va astept sambata la vernisaaaaaj!

sâmbătă, 13 septembrie 2014

m-am intalnit cu Spiderman

azi cand ma duceam la muzeu, la un curs... :)
La intoarcere m-a prins ploaia, n-am avut umbrela si Spiderman era ocupat.
Dar ce mai conteaza? :)))))

joi, 11 septembrie 2014

fracturi

Discutand cu o prietena care ar vrea sa se mute din nou si iarasi cu fostul iubit, am ajuns la definitia maximei experiente de viata, dupa indelungi negocieri: "Dovada clara de experienta in viata este atunci cand nu te lasi inselata de acelasi individ, pentru a 7-a oara consecutiv".
Ca eu asa am facut - ii zic intr-o disperare, vrand s-o ajut sincer - macar m-am straduit sa variez, de dragul parului alb al preietenelor. Mda, cred ca puteam sa fiu mai diplomata.

La fiecare inceput de an scolar/trimestru cumpar o tona de pixuri. In ciuda zgarceniei am boala la pixuri(inginerul din mine nu doarme) si cumpar numai roller-uri de preferinta nemtesti, care se evapora si reapar apoi prin toate colturile casei, inexplicabil si eventual fara capac.
Am cumparat asadar pentru P unele ieftine, ca el n-are boala la pixuri si nici pretentii(cica) si ale naibii daca nu sunt toate la locul lor ocupandu-mi tot suportul de pixuri de pe birou. Asadar mi-am luat doua penare babane si am ascuns in ele pixurile mele si tot ce era mai de valoare, gen marker colorat, creioane mecanice, guma de sters cu pisica, etc, adica tot ce-ar fi putut sa se evapore la fel de neasteptat. Aseara, cum stateam noi in pat, eu citind pentru scoala, el lucrand la ale lui, mi-a cerut un pix sa noteze ceva. I-am dar pixul meu cel rosu cu care subliniam ideile principale si i l-am luat apoi inapoi, c-am zis ca-mi trebuie. Cinci minute mai tarziu am facut o miscare brusca eu sau catelul Félix, penarul care era undeva langa mine s-a rasturnat si cele aproximativ 30 de pixuri, creioane,  gume, etc... s-au imprastiat cu zgomot pe parchet. Ce sunt alea? intreaba P. Care alea? Nu sunt nimic!

Vecinul meu imi vorbeste des de copii lui cand ne intalnim in autobuz. Nu stiu de ce dar am retinut doar numele fetitei si al baiatului mijlociu. Ieri povestea ceva de baiatul cel mare. Aha, Félix! Deci acum pricep de ce au facut fetele alea cand am trecut eu pe strada cu catelul, imediat ce-l adoptasem si i-am anuntat vesela nevoie mare ca el e catelul nostru iubit, Félix.

Daca credeti ca nu sunt diplomata, se vede ca nu l-ati cunoscut pe vecinul Edouard. Il intreaba intr-o zi pe P, cu maxim interes, ce mai face. Acuma P zice sa fie politicos si incepe sa-i spuna ca s-a apucat sa faca o cabana in spatele curtii, la care asta intreaba, cu ochii holbati de mirare: "DE CE?".





miercuri, 10 septembrie 2014

dude in Canada

Mimi nu s-a intors si probabil nici nu se va intoarce in curand daca e sa nu tin cont de faptul ca zilele trecute, in timp ce P tunea gazonul, au aparut in curte, in gasca, vreo 200 de Mimi. Au plecat dupa ce au dat iama in fructele(???) cedrilor din dotare. Sau poate ca era chiar Mimi venita sa-mi prezinte noile ei prietene, iar eu n-am fost acolo. :)

Asa ca pentru a uita fie si partial de Mimiloi, ne-a aparut in curte si ne-a adoptat de-a dreptul, pisoiul Virgil. Publius Vergilius Maro(Virgil) are o varsta inaintata, e tare slab si e pisoiul vecinilor din spate-leteral, mutati aici cam anul trecut. Pe vecini i-am cunoscut vara asta cand au venit sa intrebe daca am vazut un pisoi bej pe care-l pierdusera. P le-a zis ca nu, dar a doua seara cine iesea de sub scara noastra? Virgil! Asadar m-am dus la ei la usa sa le spun ca l-am vazut, dar se pare ca revenise acasa intre timp. Peste alte cateva zile il cautau prin curtea vecinilor din spate. La scurt timp insa si-a capatat libertatea si dreptul de-a umbla brambura, drept pe care-l foloseste cu prisosinta, caci s-a mutat in curtea noastra. Daca nu e latit in mijlocul curtii sau pe masa la soare, sigur e ascuns prin vreun colt si ne sare in fata cand nu ne asteptam, in cautare de mangaieri. Pe care le are garantate, caci pana si catelul Félix il indrageste si-l lasa sa se frece de el.

Iar cu cateva saptamani in urma cine era tolanit la 2 metri de pisica Cedri, in curte? Un pui de marmota. O frumusete.  Nu schita niciun gest cum ca era surprins. A decis intr-un tarziu sa se care sub cabana si tocmai cand credeam c-a plecat departe, am vazut marmota-mama traversand curtea in aceeasi directie, ducandu-si cam greu cele cateva kg in plus. Pe marmota asta o filmam eu in "driveway" la vecinul din fata si probabil i-am parut cucoana de treaba si-a decis sa vina la noi cu tot cu pui. Asta daca nu l-o fi fatat aici.

Aaaa, iar saptamana trecuta a aparut dupa 3 luni de absenta pisoiul Virgule despre care nu v-am povestit. Virgule a aparut in curte iarna trecuta si-am crezut ca e abandonat ca era cam amarat si nici nu avea colier. I-am dat sa manance de cateva ori(de fapt ii puneam mancare si apa calda zilnic), am dat telefon la primarie si apoi la cei care se ocupa de refugiul din urbe si-am decis sa incerc sa-i gasesc casa, cu ajutorul lor. Nu-l puteam tine la noi in casa pentru ca Félix nu-l suporta, a intrat si-a fost mare tambalau. In fine, poveste lunga pe scurt, Virgule a disparut si reaparut o saptamana mai tarziu cu un colier la gat si curatel(asta pe la sfarsitul lui martie), deci am dedus ca fie avea stapan, fie l-a adoptat cineva intre timp.
L-am intalnit la cateva strazi departare prin aprilie si fugea spre mine de manca pamantul cand l-am strigat, sa vina sa-l mangai. Ultima data venise in vizita prin iunie.

A reaparut saptamana trecuta in spatele curtii, ma privea dintr-un tufis, dar a disparut relativ repede(pana sa apuc sa vin cu mancarica) pentru ca Félix a tinut sa-i reaminteasca taman atunci de sentimentele ce-i poarta. Dar macar am apucat sa ne vedem, cred ca si lui i se facuse dor. :)

Tocmai ii spuneam lui P ca mi-e groaza ca vine iarna mai ales pentru pisoii care traiesc afara(sunt vreo doi care-si faceau veacul prin zona si carora le dau sa manance si le pun apa calda iarna). Mi-a spus ca poate rezolvam apa calda cu un mic panou electric, o baterie si-o rezistenta care sa tina vasul cald. Offf, ce bine! Anul trecut erau obisnuiti sa vina sa manance, vedeam urme de labute in zapada si uneori ii surprindeam acolo.

Deci cam asta, nu ma intrebati de oameni ca singurii cu care m-am vazut in ultima vreme sunt colaboratorii. As putea sa va spun pe cine am mai taiat de pe lista FB sau cine m-a  taiat pe mine, ar fi extrem de haios ca post, daca ar merita sa-mi pierd vremea. Dar nu. Prieteni de-un "like" sunt pe toate drumurile. "Calci pe ei ca pe dude"(citat din persoajul colectiv - creatorul popular). Looool, vai cat sunt de spirituala. In realitate sunt extrem de nedreapta cu oamenii, vai vai. :)))))

PS- In poze sunt Virgule(pisoiul negru) si Virgil care a venit sa-mi spuna ca-i place Piuneza, in prima dimineata a Piunezei acasa. Era acolo la 7 dimineata.