joi, 25 decembrie 2014

ce faci cand

nu ai timp si nici chef sa pleci de-acasa dupa doua felicitari si stii sigur ca nu gasesti nimic care sa te dea pe spate la o distanta acceptabila?

Cauti prin maldarul de carti postale-reproduceri pe care le cumperi de prin diverse muzee si care te scot din impas in cel mai fericit mod cu putinta, cand te astepti mai putin. Ce e mai potrivit decat o carte postala cu Miro, facuta cadou prietenei care viseaza Miro si noaptea?

Iar daca nu ai intotdeauna la indemana plicurile adecvate, hartia de ambalat cadouri pe care ai cumparato de la studentii de la arte ca sa-i incurajezi, e numai buna de confectionat cele mai irezistibile plicuri. Pentru ca e de-a dreptul haioasa si-n plus e unica.

Rezulta deci una bucata felicitare cu Warhol si Basquiat boxeri, in plicul albastru cu lupi/catei pentru nepotul care tocmai a terminat scoala, isi cauta de lucru si mai e si artist amator plus iubitor de caini/animale (nu-i asa?) si alta felicitare cu "Kiss II" al lui Lichtenstein in plicul rosu cu franzelute, covrigei si dulceturi, pentru nepoata care a parasit cuibul parintesc si tocmai ce s-a mutat cu iubitul in casa noua.  :)))

Cadourile au fost exact ce mi-ar fi placut si mie de primesc de la "babaci", niste certificare cadou, la magazinele lor preferate. Ale nepotilor.
Voi ce daruri trasnite/improvizate ati facut/primit?

Si sa nu uit,
Fie ca Craciunul sa va lumineze ce vrei voi sa aveti mai luminat!  :))))

miercuri, 24 decembrie 2014

ntscr 562


"Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara".

(Am zarit lumina, Marin Sorescu)

Va urez sa aveti niste sarbatori cum le vreti!

joi, 18 decembrie 2014

uneori asa

Se anunta o dimineata calma, fara emotii prea mari.

Cum am fost gata inainte de vreme(mai putin cu mancatul, dar am zis ca nu-i bai), am zis sa plec spre scoala cam cu o ora inainte desi drumul e de o jumatate de ora maxim. In cele cateva minute ramase imi iau ceva de mancare si-o cafea, zic. (La noi la scoala poti manca/bea in timp ce profesorul vorbeste sau tace, dupa caz). :)

De obicei las masina la metrou si iau metroul cand am scoala, dar cum am vazut ca nu era trafic si cum aveam mult timp, tzop, am intrat pe pod. Rulam noi frumos, cand pe la jumatate, hopa, ne oprim. Aud la radio ca pe podul Victoria(al meu) circulatia e intrerupta din cauza ca trece un tren perpendicular pe sosea, pe calea aia ferata pe unde trece cate un tren o data la un an. Si da, s-a hotarat sa treaca taman azi. M-am plictisit, am ascultat la radio (doamne ce tampenii se spun la radio dimineata), am facut poze, poate pun si aici una, sa vedeti ce dimineata gri...

Am plecat in cateva minute, iar la iesirea de pe pod n-am putut face la dreapta pe prima strada care sa ma duca spre tunel. Ca o fata desteapta ce sunt am avut inspiratia sa intru pe urmatoarea la dreapta in curtea postei(am zis ca poate-poate au aia vreo iesire ascunsa spre tunel, ca vedeam eu masini ale postei ce veneau dintro directie bizara uneori). Am avut dreptate, dupa un slalom printre masinile postei dintre care unele intrau si altele ieseau dupa niste reguli doar de ei stiute, am iesit fix unde trebuia. M-am felicitat pentru descoperire si-am plecat spre facultate unde bineinteles ca toate locurile de parcare din interior erau luate, iar cele din exterior blocate. M-am invartit asa vreo 15 minute si-am gasit in cele din urma un loc exact in fata usii pe care aveam nevoie sa intru. Vorba bunicii, la barza chioara ii face dumnezeu cuib. Dar nu-i pune si paie in el, ca parcarea era doar pentru doua ore, nu trei cate aveam eu nevoie.

Mno, intru in sala cu intarziere de 5 minute, fara gustare, las' ca mancam noi mai incolo. Ii spun profului ca as avea nevoie sa ies dupa 2 ore si sa revin, ca habar nu am cum sa bag bani la distanta in parcometru. Zice ca e ok. Dupa doua ore mai aveam de tratat doua subiecte din zece, deci ies in fuga si reintru dupa 2,3 minute, termin de scris, apoi imi aduc aminte ca n-am luat plic sa-mi trimita lucrarea si examenul prin posta, acasa. Fug sa iau plic. Revin cu plicul, ii spun merci si la revedere. Fug cu ultimele carti la biblioteca.

Imi iau o cafea si-o muffin in drum. Cer "santé" (vorba vine, e doar mai putin dulce) si plec. Mananc la stop si-mi dau seama ca-mi dadusera una dulce rau. E buna si chiar de n-ar fi, la cat mi-e de foame...
Ajung la galerie unde aveam intalnire cu Gianni. Cum mai aveam cateva minute, fug sa-mi iau un sandwich si cateva fructe. Ma intorc de la magazin si Gianni intra pe usa exact in momentul in care imi dadeam paltonul jos. N-am timp sa mananc sandwich-ul, las ca-l mananc dupa ce pleaca el.

O ora mai tarziu ii spun bye lui Gianni, cu gandul la sandwich(intre timp apucasem sa beau cafeaua). In timp ce ne luam la revedere, intra pe usa Lise cu d-nul profesor cu care aveam intalnire la 14h30 si care sunt mai punctuali ca niciodata. Stiu ca am avut examen, nu vor sa ma lase sa astept.
Imi povestesc cum a fost la Art Basel Miami Beach. Pleaca pe la 15h30.

Imi iau lucrurile si ma car. Mananc sandwich-ul acasa, zic. Ajung la primul stop lung. Un nene vine la geam sa cerseasca. Ii fac semn ca n-am. Pleaca. Imi amintesc ca mi-e foame. Zambesc gandindu-ma ca nici nu m-ar crede ca n-am mancat mai nimic azi. Ma aplec dupa cele doua clementine puse acolo special, am timp sa desfac macar una. Le iau, ma intorc si-l vad lipit de geam. Era convins ca le-am luat sa i le dau lui. Deschid geamul si i le dau, ce dracu sa fac? Zambesc tamp.

Ajung acasa, o juma' de ora mai tarziu. Prepar doua portii formate din: o juma de sandwich vegetarian cu un fel de hummus(de fapt e hummus rulat in pita, io-i zic sandwich fara motiv), cate un ou fiert si niste ciorba de legume pe care am pasato si-am adaugat verdeata si praz verde tocat, sa para alta. Dar la gust era exact ca aia de ieri. :)

Si mai tarziu mi-am facut un ceai de musetel cu care stau alaturi cand va scriu ca sa va spun de fapt ca A VENIT VACANTAAAAAA!!!!

PS - postul e de luni, dar n-am avut timp sa-l public. Desi mi-am luat liber de la galerie si sunt in vacanta, sunt mai ocupata ca la scoala. Voi stiti ceva mai urat la care se poate lucra decat contabilitatea? Ca eu nu!