luni, 2 februarie 2015

nu, nu e post politic

Muntii nostri zapezi poarta (si nu aur, ca cica a devenit de prost gust sa detii metalul galben, de ce n-ai avea o hartie fara valoare in loc, numita certificat de actiune/depozit? Care actiune? Ce depozit? Ne place fictiunea, tovarasi!) 
Noi cersim... la Casa Alba... (initial am scris numele orasului cu DC in coada si mi-a pocnit Firefoxul, coincidenta, apoi am primit un mesaj cum ca Mozilla a colectat nu-sh ce informatii, iarasi coincidenta. I-am zis sa si le bage undeva.)

... unde ne-am refugiat in asteptarea trecerii valului de zapezi din muntii despre care va spuneam si pe care-i vom traversa cand vom putea, mno. Si daca tot suntem aici am zis sa ne ducem sa-i aratam lui Félix Casa cea fara de pata si poate are norocul sa-l cunoasca pe catelul presedintelui sau macar sa-l miroasa de la distanta, na!
Si ne-am mai facut planul sa mergem la muzee, ceea ce nu stiu cum va fi posibil cu copilul-catel dupa noi, dar se zice ca daca vrei, poti, asa ca eu am avut ideea mareata sa intram la muzeu pe rand, iar celalalt sa se plimbe cu Félix sau sa stea in masina daca e obosit si tot asa. Nu-i asa ca sunt geniala? :)))

P a imbratisat ideea si mi-a zis c-ar vrea sa vada niste pietre de pe la Smithsonian si-i iese intr-o ora. Eu vreau sa vad colectia de secolul 20 si arta contemporana de la acelasi Smithsonian (Galeriile nationale cred ca mi-ar lua o zi), fac pariu ca nu reusesc asa repede si ca P va regreta un pic ca a fost entuziast. A uitat probabil episodul cand ne-am dat intalnire langa scara de la galeriile Lafayette si ne-am intalnit cam peste vreo doua ore de la ora indicata, dupa ce ne-am trimis mesaje disperate pe mobil care nu ajungeau (n-am reusit sa sunam in reteaua lor) si-am realizat ca fiecare astepta exact la piciorul scarii, doar ca erau doua. Ghinion. Barbatii uita repede, femeile doar se fac. :)

Baiiii, ca sa ma enervez tare de la sosire, am constatat ca in acest oras al carui nume nu-l scriu ca vreau sa termin postul fara sa pocneasca iar nu-sh ce, sunt nu mai putin de un milion de Whole Food's. Baiiii, mai multe decat la LA, NY, Chicago, Miami sau aiurea la un loc. Baiii, sunt atat de multe ca ma intrebam cum dracu se face? Dar cum sunt geniala cum va spusei, mi-am raspuns singura: e locul unde lucreaza guvernul fratilor, ala pe care-l platesc aia sarmanii care mananca la McDo, ca cica asa le place lor, sa manance cu un dolar si sa se umfle, iar restul sa-l dea alora carora le place la Whole Foods, ca cica ei sunt destepti, atenti la ce baga in gura si de-aia. Nu si la ce le iese, mda.

Dar nu, nu e post politic si nici nu vreau sa insinuez ca guvernantii nu sunt altceva decat niste trantori care calca grumazul plevei care suntem toti, ca sa-si indese ei in buzunare. Suna cunoscut, nu-i asa?
Si cum nu e post politic si suntem inca in vacanta, sa ne dixtram deci, maine temperatura va fi undeva in jur de +12C si se anunta doar niste ploaie. Dar cum +12 nu-s totuna cu cele -25C de la Montréal, un cantec vesel sa cantam...



Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu