marți, 10 martie 2015

nana

Dupa o incursiune in literatura canadiana engleza si americana in care m-am lansat in vacanta de iarna din cauza de Florida, m-am intors brusc si dintr-o data la autorii de limba franceza din Quebec pe care-i neglijasem cam de mult.

Pe Michel Tremblay l-am "cunoscut" prin intermediului teatrului sau si l-am intalnit apoi in carne si oase la un eveniment muzeal. Asa se face c-am pus mana pe primul roman semnat de el care mi-a iesit in cale si care s-a intamplat sa fie prima parte a trilogiei "La diaspora des Desrosiers", numita "La traversée du continent".

Romanul vorbeste despre Rhéauna (Nana), copilul de 10 ani ce traverseaza Canada intre casa bunicilor din Saskatchewan unde a crescut impreuna cu cele doua surori adorate si Montréal, locul unde urmeaza sa-si reintalneasca mama, dupa multi ani. Un lung voiaj in tren intrerupt de vizite la cativa din membrii familiei ce locuiesc intre cele doua puncte ale parcursului.  O aventura incredibila pentru copilul sensibil si inteligent (care poarta numele mamei autorului), dar care traieste drama dezradacinarii intr-o lume greu de inteles. O incursiune pentru noi in lumea canadiano-franceza a anului 1913 si o intalnire neasteptata cu dialectul "joual" vorbit in Québec.

N-am sa deconspir complet actiunea in cazul in care cineva se hotaraste sa citeasca romanul, am sa spun doar ca el are savoarea delicioasa a unei "carré au dates" cum numai femeile din québec stiu sa pregateasca. Fara zahar in exces, fara pretentii, insa de-o subtilitate aparte.


Pofta buna! :)  Pentru cei care prefera gustul picant, avem si asa ceva!

PS- Am sa va traduc un paragraf care mi-a placut tare. Nana se opreste intr-una din seri la una dintre matusi, unde se afla pentru prima data in fata unei cazi de baie imense, plina cu apa ferbinte care raspandeste un incredibil parfum de rozmarin. Matusa Bebette ii explica cum ca uleiul de rozmarin e un produs exotic iesit din comun, ce nu serveste numai la mancare:

" Pe eticheta aici scrie ca are virtuti terapeutice. Nu stiu ce inseamna asta exact - Rosaire pretinde ca vrea sa zica medicale, insa Rosaire are in cap numai medicamente -, dar eu imi spun ca atunci cand folosim un cuvant atat de lung, trebuie ca e extrem de important! Ma imbaiez cu asta in fiecare zi, eu, fir-ar al naibii sa fie si-n plus de-a fi curata si hidratata, miros bine de n-ai vazut. Dar nu pot sa-ti zic daca sunt sau nu mai sanatoasa".

8 comentarii :

  1. Ay, Cora_, ce m-a uns la coraszon Traversarea continentului!!!! Mersi tare tare mult!
    Pentru pipălul nefrancofilofon :)), romanul e tradus în engleză. Mie mi s-a părut a fi mai mult decît o trilogie, greşesc?
    Finalul m-a surprins. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Cu placere, ma bucur ca ti-a placut, am zis ca Tremblay n-ar trebui sa lipseasca din lista ta de lit. franceza pentru ca e considerat unul dintre cei mai mari dramaturgi de limba franceza.
    Sigur ca traducerea in engleza a operelor lui e buna, pentru francofili(formi) insa e important de citit in fr din pricina "dialectului" folosit in romane. Am inteles ca in dramaturgie foloseste franceza "cacademica". :)

    Cred ca ai dreptate cu trilogia, hihihi care are vreo 7 parti, ultimele 4 scrise dupa 2010. Eu am citit despre "trilogie" intr-o carte, care poate a fost scrisa inainte ca el sa continue saga falmiliei Desrosiers.
    Ceea ce e si mai bizaroid e ca el a scris "La grosse femme est enceinte" in care Nana e gravida inainte de "trilogia de 7 parti".

    Ca sa intram si mai mult in ceata (sau sa intelegem), seria Croniques du Plateau Mont -Royal de 6 romane vorbeste despre familia tatalui lui (Tremblay), iar in romanul "La grande melée" (Marea "amestecatura", in traducere) vine si face legatura intre cele doua familii.

    Impreuna cu cele 3 traversari luasem de la biblio si "Un objet de beauté" in care Nana e batrana si bolnava, deci creca tre' sa ma intorc la a patra carte a trilogiei, loool.

    Mda, finalul cartii tale e neasteptat. Tot neasteptat e si finalul celei de-a treia parti, deci cartea 4 e absolut necesara. Pfuuu, cred ca nu se intelege nimic din ce-am scris, da' nu e vina mea ci a lui Tremblay.

    Parc-as citi seria "In cautarea timpului pierdut" a lui Proust, dar mai lunga. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Na, dacă era de dramaturg, trebia să fi citit fo piesă de teatru de-a lui :P. Da' îs fuarte mulţumită cu romanul ăsta!
    Şi pe goodreads zicea cineva de trilogie. :))
    Din nefericire nu am prestat Proust (deocamdată). Mhh.
    Astea cu ordinea inversă sau neordine nu-s nimic spectaculos ampresea, adică apar o grămăzimea de prequeluri, care Traversarea continentului sau toată "trilogia" nu e alceva, crecă, decît o serie de prequeluri la Nana gravidă şamd. :)

    Ţi-am scris că am fost la un interviu (cred :)) ), acolo mi-a zis doamna ceva de un "trialog" şi eu ?????? ăăă păi adică dialog în 3, gen creştino-iudaico-musulman. :D Sori, pentru mine nu era ceva cunoscut!

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, mi-ai scris in drum spre interviu ca nu ai unghiile taiate, cred, ceea ce m-a amuzat maxim.
    hahahah, pai daca e CA CU trilogia mea, trialogul vostru poate fi dialog in 7, nu? Fiecare pe limba lui. :)

    Mie dramaturgia imi place doar pe scena, that's it si romanul in pat, cu cartea pe burta. :) Cred c-am citit eu Mihail Sebastian si Caragiale in tinerete si ma enerva tare descrierea scenelor pana incepea dialogul si nu-mi mai trebe.

    Ai dreptate cu prequelurile, ca-s cica niste gauri in Nana (mvai, saraca) pe care le gasesti in piesele de teatru. Da' n-o sa ma apuc sa citesc tot, ca omu' a scris peste 40 de carti in 45 de ani. La un moment dat scria una pe an cu care se prezenta toamna la festivalul de carte. Era un pic mai ordonat ca noi la lucrarile de la scoala, loool. :)

    Da' tu poti sa citesti din teatrul lui daca vrei, ca specialista in materie. Chiar, ai studiat si dramaturgie franceza la scoala sau n-ai ajuns pana acolo, ca na, cu atatea limbi...

    Ce zici ca-mi vine si mie sa-mi iau niste cursuri la literatura ca am vreo 5 cursuri care tre' sa fie obligatoriu in afara programului meu si habar nu am ce. As vrea sa fie in design de moda/design industrial, dar astea sunt "contingentés", adica nu poa' oricine din afara sa le faca.

    Bine ca-n literatura imi prind probabil urechile, dar as putea sa incerc un curs de debutant (poate poezie) sa vad cum e ca habar nu am ce altceva sa iau.

    Am chef de vorba...

    RăspundețiȘtergere
  5. Cora_,
    detaliul cu unghiile netăiate m-am gîndit c-o să te facă să crezi că-s foarte cu capul. :D

    Nu mă omor după teatru, ba crecă prefer să-l citesc. :) (Am adormit la un Caragiale la Iaşi la Teatrul Naţional, păcatele tinereţii... :D)

    Dacă mai aud de specialistă, o să-mi iau cîmpii... Cel mai tare mă distrează (şi exasperează) cînd lumea afirmă că eu ştiu ebraica şi mai nou araba. Hahaha. Ştiu în principiu literele limbilor ăstora, dar nu poţi şti o limbă ca araba după un semestru! :O Şi nici ebraica, din nefericire, nu aşa cum am "învăţat"-o eu... Mă rog, vina mea.

    Păi vezi poate te primesc la cursurile alea "contingentes". Şi dacă vrei pe lîngă, mergi la ceva literatură. :P Am remarcat acum, cu vîrsta, că un curs poate fi fain, chiar dacă înainte nu crezi asta (am mers la unele că trebuia sau că-mi surîdea ora la care era un curs şi s-au dovedit foarte faine). Mă rog, poate şi pentru că să zicem că învăţămîntul superior o fi altfel în .de acum decît era în .ro atunci, nu ştiu. Dar mă trezesc în mijlocul unei chestii pînă atunci neinteresante că devine OMG cît de miştoooo! Oaaa! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu capu'??? Nuuuu! Mai ales de cand nu-mi mai fac manichiura regulat, ci imi "tund" unghiile din cand in cand, pe masura ce mi se mai rupe vreuna. Cu lac/oja nu mi-am mai dat de ani. O grija in minus. :)

      Tre' sa trimit un email sa vad daca ma pot inscrie in vara la un curs in design industrial, ca la noi la arte nu prea sunt cursuri interesante pentru vara si mi-ar placea sa-mi iau totusi unul. O sa ma uit si la literatura franceza, ca saptamana viitoare tre' sa ma inscriu.

      Aici profii vor sa te invete cate un pic din ce stiu ei si chiar invata si ei de la tine, nu ca in Ro unde parca voiau sa-ti demonstreze constant cat esti de prost si cat sunt ei de destepti. Sau cel putin asa ne simteam. :)

      Ștergere
  6. Nu mi-am făcut niciodată manichiura la fun salon, deşi cu ocazia unui mariaj (al meu :)) ) am avut de gînd, da n-am mai ajuns. :D Cu ojă m-am dat de trei ori acu doi ani şi o dată acu un an. Vorba vine, m-au dat fetili. :D

    Ţin pumnii cu designul.

    Eu aici am întîlnit profi şi aşa, şi aşa. Cursurile devin mai faine cumva cu cît grupa e mai mică, aş zice eu. Adică am avut curs în care profa a citit dintr-un manual non-stop, eram vreo 200 de oameni sau mai bine. Şi curs de aproximativ 20 de persoane în care atmosfera e cu totul alta. Vorbind de literatură, am pus date de la cursurile mele de franceză. La ebraistică e cu totul altă mîncare de peşte, pentru că sîntem per total vreo 80 cică. Dar eu am zis că vara trecută am "participat" la un curs obligatoriu la care eram trei studenţi de toţi. Groaznic. Nici în 4 nu e mult mai mişto. Ah.

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu n-am avut profi naspa, nu ca n-ar fi. Dar pentru ca eu ma inscriu intotdeauna la 4,5 cursuri si imi aleg in final 2,3 dintre ele. Avem dreptul sa ne retragem/sa schimbam in prima saptamana.

    De ex. o data ma inscrisesem cu mare entuziasm la un curs de a carui materie eram pasionata (avangardele istorice) si la primul curs profa a inceput prin a se plange ca e multa materie si habar nu are cum ne-o va baga pe gat. Am considerat ca daca nu stie inca, mai astept pana afla... deci m-am retras. Profa parea f. obosita, era si mai in varsta. Am avut insa altii in varsta super. Na, se intampla.

    Dupa doua semestre am facut cursul cu altcineva si a fost excelent, desi stufos. Avantajul la mine la fac. e ca profii se ruleaza sau schimba cursurile, nu stiu cum fac, dar daca astepti un pic dai de altul.


    Noi suntem in medie 35-50, daca sunt mai multi inscrisi mai fac o grupa.

    RăspundețiȘtergere