duminică, 12 aprilie 2015

lungul nasului

Particip la un eveniment impreuna cu alte zece galerii din Montréal. Cu ocazia intalnirii cu galeristii organizatori pe care-i cunosteam din auzite ca sunt extrem de cunoscuti, mi-am verificat din nou, daca mai era nevoie, zicala conform careia oamenii de calitate nu se iau in serios mai mult decat e cazul.
Anul trecut discutasem la telefon cu o tanti tinerica, galerista si ea, care e un fel de sefa pe la o asociatie din urbe si care desi a fost politicoasa, m-a tratat de parca era cel putin galerista de la Gagosian. Plus ca m-a sunat dupa 3 zile, ca de, persoanele importante sunt ocupate rau. Io-s cam trecuta prin cacaturi (scuzatz) ca sa ma las 'presionata de accentul fortat frantuzesc ce-mi explica de sus de ce nu pot participa la actiunea lor. Atat de trecuta incat i-am cerut si sfaturi in materie, pentru ca eram curioasa cam pana unde le-a ajuns unora nasul, infipt in prajina unui titlu fara valoare. Trebuie sa recunosc ca-s vaca (nu ca asta ar fi un secret), ca am impins discutia pana acolo incat sa recunoasca ca desi nu au creiterii clare pentru participanti, crede ca eu nu ma calific. :))))

Anul acesta l-am sunat pe YL, unul din cei mai "batrani" galeristi, care mi-a zis ca e bucuros sa ma aiba printre ei la expozitie. Am vorbit apoi cu inca doi domni, dintre care unul e cel care a infiintat asociatia unde fatuca e sefa, cu fo 25 de ani in urma. Amandoi au fost mai mult decat amabili, am tot tinut legatura in vederea evenimentului.

N-am vrut sa intru in polemici si n-am descris discutia de anul trecut, am spus doar ca nu eram calificabila. Am aflat ca cercul a devenit cam stramt, caci unii sunt brusc mai "de elita" ca altii. Cand faci meseria asta de 30 de ani si vine o fatuca sa-ti dea lectii de la inaltimea diplomei ei pe care nu s-a uscat inca cerneala, cred si eu ca-ti sare mustarul.
Iar daca YL este un domn si vorbeste frumos, ba te mai si serveste cu cafea si biscuitei si te face sa razi cu lacrimi, nu prea se sfieste sa spuna ce crede, cand l-ai calcat pe bataturi.

Mda, sa-ti vezi lungul nasului, e si asta tot o arta.

Dar sa iesim din sfera barfei si sa va povestesc ceva vesel. Trebuie sa raspund la cateva intrebari despre mine in vedea publicarii pe site-ul evenimentului la capitolul profilului galeristilor. Si trebuie sa le trimit si "o poza frumoasa, portret". Va vine sa credeti ca n-am niciun portret, desi imi place sa fiu pozata? In toate pozele port ochelari de soare (facute afara evident), ca sa nu mi se vada cearcanele.

Asa ca m-am sculat dis-de-dimineata, mi-am facut dus, m-am machiat putin (ma rog, am incercat sa ma fac cat de frumoasa am putut eu fara sa-mi pun o tona, pfuuu), apoi m-am imbracat intr-o rochie (mda), m-am asezat pe un scaun si acuma hai, pozeaza-ma. M-am schimbat de rochie ca de-aia nu era poza misto. Din cauza ei aveam cearcane, mi se vedeau ridurile, imi era o falca mai cazuta si aveam un ochi mai mic.

Apoi am citit raspunsul la intrebari si-am concluzionat ca nu poti sa le ai pe toate, sa fii adica si frumoasa si atat de inteligenta! :))))

4 comentarii :

  1. crecă personaje din astea cum e domniţa descrisă de tine sînt peste tot, poate în unele locuri sar mai mult în ochi, dar ele există...
    cît despre partea finală, hihi! :D
    :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca-ti spun ca dupa toata nebunia cu poza, ala de se ocupa cu situl a prelucrat-o in alb negru si e groaznica, am vorbit cu tipa careia i-am trimis textul si mi-a zis ca incearca sa puna poza initiala, looool.
      Cred ca asta de pe site e cea mai naspa poza a mea, ca a umblat ala la contrast, baiii, te doare mintea... :)

      Cu domnita, ai dreptate. :))))

      Ștergere