miercuri, 19 august 2015

eu, la tembelizor

Am fost azi cu o prietena venita de la Toronto la plimbare prin Montréal. Multe evenimente la Place des arts: unul de moda cu paradele de rigoare (nu mai am rabdare sa ma uit la astea), muzici ca de obicei, la Muzeul de arta contemporana o coada de zeci/sute de persoane (intalnirea cu un artist cunoscut plus nu stiu ce seara cu DJ). Prietena mea era curioasa, dar eu nu pot sta la o coada de-asta pe o asemenea caldura pentru niciun artist. Altadata as fi stat. Operele i le pot vedea la o ora cand nu e multa lume, iar DJ-ul la muzeu nu e pentru mine, e pentru tinerii de la coada care speram noi sa fie atrasi SI DE ARTA vizuala. Muzica e doar momeala, v-ati prins.

Asa ca am plecat cu prietena la plimbare si mai intram din cand in cand in cate-un magazin, sa ne racorim. Am si incercat tzoale cand cu racorirea, ca fetele. Doar am incercat.

La un moment dat ne opreste o tipa pe trotuar. Prietena mea ii raspunde ca nu vorbeste franceza ca sa scape de ea. Cum sunt obisnuita sa socializez (la Montréal e normal), am incurajat-o.
M-am taiat la deget, fug pana la masina sa iau trusa cu pansament si revin, puteti sa stati o clipa langa fetitele mele? Fetele erau langa o masa pe care era o cutie mare de pizza. Le puteti taia o felie de pizza, va rog? Vin imediat.

Am crezut ca e ceva cu cerut bani, dar de obicei copii nu sunt implicati, asa ca mi s-a parut si mai ciudat. De fapt primul impuls a fost sa-i spun ca nu pot taia pizza copiilor cu mainile murdare si ca o astept, ca nu-mi pare accidentata de moarte, dar femeia se evaporase.
Cum sunt curajoasa din fire si am si un pic de spirit civic, ma apropii de fetite care sunt zambarete foc.
Vreti sa va tai pizza?
Da!
Iau cutitul cu grija si deschid cutia. (Imi propun sa nu ating pizza, desi ma spalasem pe maini, dar na...).
Pe o pizza imensa erau zeci de viermi lungi si subtiri, gri, ce pareau oarecum ireali. Primul impuls a fost sa vad daca sunt reali. De fapt cred ca nu erau, dar n-am stat sa-i caut. M-am strambat si-am inchis cutia, incet.
Le privesc pe fetite care erau desunflate de nereactia mea. Ce e asta, intreb? Sunt dezgustatori.
Ati fost filmata cu camera ascunsa, zic ele fara convingere si-mi arata spre un grup de tineri.

Ma duc spre aia. Nu v-ai speriat? ma intreaba unul.
Nu. Am crezut ca e o opera de arta.

Serios ca am crezut ca e un "happening" cu public . Asteptam sa iasa artistul, sa schimbam impresii despre opera. Asa ca am fost si mai dezamagita sa aflu ca e un simplu gag.

Tanarul ma ruga sa semnez pentru filmare. Pai n-ai vazut ca n-am avut nicio reactie? zic. N-o sa rada nici dracu'.
Ati reactionat genial, asa mi s-a spus in casca.
Am cedat intr-un tarziu pentru fetite. Sunt sigura ca nu aleg aia filmarea mea. Poate doar daca e difuzata la englezi.

Concluzia: oare ce ma mai uimeste?
Imbatranesc. Devin blazata. Cine stie?



7 comentarii :

  1. Hihi, o să fii vedetă de televiziune. :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Mi-e teama ca asta mi-e destinul! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. ah şi foarte fain clipul, mă bucur că am dat click, dar a fost cît pe ce să nu! trebuie să faci mai vizibile surprizele astea, mai ales că acum a mers şi-n Germania. :))
    :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O sa le semnalizez cum trebuie data viitoare.
      Fara legatura - azi mi-am luat caiete de scoala. :)

      Ștergere
  4. Tu ești din țara lui Dracula, nu te sperie orice! Dar de ce ai închis cutia încet? Ca să nu deranjezi?

    RăspundețiȘtergere