luni, 14 septembrie 2015

vivi se muta la noi

Azi am avut parte de-un spectacol gratuit in curtea din spate.
Ia uite veverita, imi zice P. Ce are in gura? Are in gura ceva mai mare ca ea! Ia uite, ia uite!

Cand colo, ce credeti? Vivi (caci asa am botezat-o acum cateva zile), isi ducea in gura propriul pui. Il cara pe asta de undeva din curtea vecinilor din dreapta, drept in cuibul din cedrul cel mai inalt din curtea noastra, situat la extremitatea stanga a curtii. Hahahah, fix ala de zece metri in care s-a urcat Cedri si gratie caruia isi poarta numele.

Pentru asta Vivi trebuia sa strabata toata lungimea curtii noaste, adica un spatiu destul de mare. Facea o halta in mijlocul curtii, timp in care se asigura ca nu e nimeni care sa o atace sau stiu eu ce sa-i faca. Se uita atenta spre fereastra noastra, semn ca stie ca o spionam. P se uita cu binoclul, eu incercam sa fac poze cu telefonul. Ne manam unul pe altul sa luam aparatul foto, dar niciunul nu s-a dus.

Nu stiu daca ala a fost trimul pui, dar dupa ce ne-am sesizat noi a mai mutat doi. Astia stateau ghemuiti cu fata la ea, nu parea sa-i tina ca pisica dupa cap ci de undeva de gat/de piept. In fine, mobila si cartile cred ca le mutase inainte. :)))
Vazusem de ceva vreme cuibul aparand acolo, ceea ce nu m-a surprins, dar fiind faptul ca vecinul din stanga a pierdut un frasin mare in fata casei, iar vecinii din spate au taiat cateva crengi moarte din copacul imens a catui coroana trecea la noi si-n care fusese un cuib de veverite.

Astora si pasarilor nemigratoare le-am dat eu iarna trecuta de mancare, caci tare grea mai e iarna canadiana. Si tot cu ele ma distrez cand isi pun puii sa adune frunze pentru cuib ca anul trecut si scapa astia pe jos 90% din frunze/crengi. Presupun ca importanta nu e eficienta, ci procesul de invatare. Ca dupa cateva ore de lucru ziceai ca plouase cu frunze la noi in curte si eram in toiul verii.

Bunnn, in ultima vreme era cam multa liniste dimineata, chiar ma intrebam daca au plecat dupa ce le-au stricat aia cuibul sau sunt doar ascunse. Acum cateva zile a aparut Vivi si primul lucru pe care l-am observat a fost ca avea pieptul mare. Cam cum au catelusele cand alapteaza. Nici urma de pui, insa. Dar am inceput sa-i dau iar alune, plus ca mananca un pic si din mancarea pasarilor. Offf, am si din astea o gramada, care mai de care mai frumoase, am un cardinal rosu si nevasta-sa gri sau invers, pe-astia ii stiu de anul trecut si ei pe mine. Si mai sunt doi albastri, plus gasca de vrabii.

Vivi incepuse sa ma astepte seara cand iesim noi la cina in curte, sa-i dau sa manance, P era mort de ras intr-o seara, a deschis usa si asta astepta acolo.
Asa ca ce s-o fi gandit, ce mai tura-vura, mai bine se muta cu totul. Cu Felix se descurca ea, asta o alearga din principiu ca nu suporta instrusi la el pe teritoriu, dar sigur ca n-are nici o sansa in fata bestiei vitezomane.

Deci suntem mai multi acum acasa, veverite nu avusesem in grija, dar simt responsabilitatea cum ma apasa. Sunt un fel de nasa, nu? :)))

Aaaa, mi-au inflorit si florile de toamna, semn ca iarna ne pandeste dupa colt. Trebuie sa fac provizii serioase de alune cu familia asta mare. :)




2 comentarii :

  1. ce-mi place cum aveţi voi grijă de diverse lighioane! :X

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca sfarsim prin a ne muta la tara. Unde sa avem 7 caini si-un cal. :)

      Ștergere