duminică, 18 octombrie 2015

acum o luna


Cele mai frumoase posturi ale mele nu sunt scrise niciodata. Adica sunt scrise la mine in cap, precum poezia pe care am scris-o azi in timp ce ma plimbam cu Félix pe munte. Era si P cu noi, dar el haladuia pe coclauri cu-n detector de metale in mana, cautand comori.  Sau de fapt orice suna. Si credeti-ma ca multe suna pe munte.

Eu m-am asezat in poienita, am mancat paine cu chiftele de fasole cu chimen si coriandru (un fel de falafel), am citit un text despre bisericile de la 1600 si apoi am compus o poezie minunata. Puteam s-o scriu pe hartie dar ce rost avea s-o banalizez?

Intr-o zi o sa ma mut la tara, pe malul lacului, o sa ma plimb zilnic in natura si-o sa scriu un roman. Tot la mine in cap.

PS- mi se pare c-am citit undeva un post asemanator. Daca da, nu va suparati, n-am incercat sa va plagiez, sunt convinsa ca romanele noastre sunt diferite.

6 comentarii :

  1. De poezii nu zic, că nu mă pricep, dar romanul nu-l scrii și pe hîrtie? Ca să-l citim și noi. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. recunosc ca imi place grozav cum se vede viata dinspre tine
    simpla, dar in acelasi timp bogata in esenta
    exact ce nu se intampla aici :(
    si dupa care tanjesc :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. pai vino la noi, Mosule, macar in vizita. :)

      Ștergere
  3. :) am mai spus-o eu pe ici pe colo; am stat in canada doi ani, pe coasta de est; apoi o vreme am fost destul de des pe-acolo; acum gata, mi s-a cam gatat de drumuri asa lungi desi am prieteni multi in zona...
    dar multumesc de invitatie, cine stie... :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. eu retinusem ca ai locuit in america (o luasem ca us) si parca ai zis odata ca ai fost deja la Montréal. dar poate esti pescar si ai stat in "Maritimes". :)))

      Ștergere