vineri, 30 octombrie 2015

curcubee si biserici

soare alb, de dimineata. apoi mov, albastru, rosu si roz. dupa aia au inceput sa se amestece si a cazut apa din cer. cand te asteptai mai putin.

noroc ca-n design district te intreaba pe strada daca nu vrei umbrela si daca spui da iti imprumuta una indigo. vai, dar cum stiu ei ca nu pleci cu ea? intreaba P. ai putea, zic eu. ai putea, zice el.

intram in galeria Ca'd'Oro Art si privim cainele albastru. apoi pe cel verde. si crocodilul roz. porc rosu nu mai aveau. o bicicleta ciclamen rupta in doua era agatata pe zid, langa alte doua jumatati de non culori. stam de vorba si promitem sa ne intoarcem in ianuarie pentru cainele albastru. ne-am indragostit iremediabil. din banii de carne de acum pana atunci.

traversam la institutul de arta contemporana. litere. multe litere agatate. daca as putea sa va descriu...
apoi intram la knoll. scaunele lui Jean Prouvé ne zambesc bordo. scumpe ca vinul bun.
ramanem cu ochii atintiti la cele ale lui Jacobsen. unul bleu si unul gri isi asteapta cuminti surorile acasa de zece ani. azi e momentul. cel rosu si cel oranj asteapta la randu-le in magazin sa le luam acasa. noi nu stim, dar aflam imediat. plecam cu ele. exact pretul carnii pe ultimele sase luni.

lasam umbrela violet si pornim spre Winwood Village. abstractiune geometrica, expresionism abstract, gestualitate si precizie, frumusete si decadenta, rosu, galben, violet, verde, alb, negru, negru, roz, roz. stam o ora intr-o galerie. nu-l cunosteam pe patron, desi am mai intrat la el. intram in vorba. ne duce in camera frumusetii cum zice el si ne arata ce are. n-am stat niciodata atat de aproape de ei toti. Warhol, Harris, Rauschenberg, Ruscha, Rosenquist (cei 3R cum le spun eu ca sa-i tin minte). si Lichtesctein cu Jasper Johns. omul e de-o simplitate ametitoare. ne povesteste despre cum a inceput la 18 ani si despre ce are acasa si nu vinde. nu se lauda, vorbeste cu sufletul.

P care nu e un expansiv prin natura si nici prea vorbaret cu strainii ii spune de 7 ori ca va reveni si cat e de incantat. nu l-am vazut de mult asa, nici in cele mai impresionante muzee.

plecam intr-un tarziu. ploua. umbrela nu ne mai da nimeni. dar ne da o cafea si ceva usor. ca bani de carne nu mai sunt. dupa cafea nu mai cade apa din cer, ci gri cu albastru si portocaliu. e tarziu. parcurgem cei 40 de km in trafic greu. ar putea fi o mie, ce daca?
gata, acum suntem pregatiti pentru mult alb.

uitasem sa va spun ceva fara legatura (da' orisicat): n-am vazut nici o biserica in cei cativa zeci de km parcursi.







Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu