duminică, 1 noiembrie 2015

tovarasa

acesta este cantecul pe care voiam sa-l cant la serbare, in clasa intai. era cantecul meu preferat, il stiam tot, ca pe apa. tovarasa a zis ca e nepotrivit. n-a reusit pana nici tata care putea sa-mi explice orice, ca el stia tot, sa-mi spuna de ce nu le place cantecul meu. mie imi placea mult.
nu mai stiu ce mi-a spus tata, dar n-a fost ceva cu care sa ma convinga. i-am spus lu' tovarasa ca eu alt cantec nu cant si mi-a dat sa recit o poezie, habar nu am ce. ea imi dadea intotdeauna sa recit poezii plictisitoare. clasa lui Lavi care o avea ca invatatoare pe domnisoara avea intotdeauna serbari vesele. ei faceau chiar si orele de sport! noi faceam matematica, lu' tovarasa nu cred ca ii placea afara.

tot la serbarea aia aveam o sceneta cu anotimpurile si mie mi-a distribuit rolul iernii, desi as fi vrut sa fiu primavara sau vara. una era luata de nepoata invatatoarei de la clasa vecina, iar cealalta de fata unei tanti care era prietena cu tovarasa si cu care tovarasa statea de vorba in clasa, in fiecare dimineata cel putin 30 de minute, dupa ce suna de intrare. noua ne dadea sa scriem ceva dar nu scriam nimic si vorbeam tare. tovarasa zicea ca daca facem galagie ne asculta dup-aia si daca nu stim, ne bate.
dar vorbeam in continuare ca stiam ca tovarasa ne asculta si ne bate oricum. avea un aratator din fibra de sticla. cand dadea la palma, icnea exact ca bunica, atunci cand taia lemne. dar bunica era buna, tovarasa era rea, chiar daca era un fel de nepoata a bunicii.

tovarasa ii zicea mamei ca o sa faca om din mine si eu stiam ca asa o sa faca pentru ca e ruda cu noi. nu intelegeam totusi de ce ma bate. si nici de ce nu mi-a dat mie rolul de primavara sau vara si l-a dat celor doua colege care nici macar nu invatau bine. de batut ma batea rar, e drept ca stiam cam tot ce ne intreba, dar de multe ori uitam cand o vedeam cu batul. nepoata invatatoarei era singura care nu lua niciodata bataie, dar ma gandeam ca o fi bolnava.

imi venea sa fac pipi cand vedeam ca se apropie de Rodica si Costel, copii doamnei de serviciu care nu stiau niciodata ce ii intreaba tovarasa. stia si ea asta si totusi ii intreba zilnic. ma tineam sa nu fac pipi pe mine ca sa nu rada copii cum au ras de tiganca Somna. Somna avea si paduchi si trebuia sa stam departe de ea. nimeni din clasa nu se juca cu Somna, iar daca trebuia, vorbeam cu ea de la distanta. cred ca ea se plictisea si de-aia uneori nu mai venea la scoala cu saptamanile pana nu se ducea un coleg si uneori tovarasa sa o aduca fortat.

dar va spuneam de cantec. acesta era cantecul meu preferat pe care tovarasa nu m-a lasat sa-l cant la serbare. oare de ce nu m-o fi lasat? nu-i asa ca e frumos?


12 comentarii :

  1. O mostră din viitorul roman? :)

    Fain cîntec, păcat că nu l-ai putut cînta. Poate făceați o revoluție și-o dădeați jos pe tovarășa. Și hmm, te plîngi tu că n-ai ureche, dar ceva tot trebuie să ai, altfel nu puteai cînta nimic în fața școlii. Eu n-am putut cînta nici la grădi, darămite la școală... :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai am avut tupeu de mica, nu ajunge? :)
      Am fost si la cor, dar daca e sa tin cont ca profa mea de muzica din generala era surda (jur), nu ma mira. Imi zicea ca cant frumos. :)))

      Ștergere
  2. :) fain text; mi-a placut! cantecul e deja folclor; atunci parca nu mergea ca nu puteai sa fii haiduc, era naspa; acu iar nu mai merge ca acu toti sunt haiduci, vezi numai haiduci pe unde te uiti, toti suntem haiduci si aia cu paralele tot in caleasca stau cocotati, cu punga di galbini in poala...
    da mai bine ca n-ai cantat-o! acu poti s-o canti ca pe la voi nu sunt haiduci...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-am spus ca stateam aproape de stadion si aveam acces la "cultura" (cenaclul flacara) ma mine in curte, pe scaunel, de la 2,3 ani. Stiam TOT. Ii cantam seara lu' tata, care murea de ras: Pustoaicoooo, tu ai sange de vipera/Pustoaicoooo, iti zic adio si te las/ Da, da, tu, tu/ Mi-ai inselat simtamintele...looool
      Toti aia de ascultau atunci folk au devenit mai tarziu rockeri si poate chiar satanisti, mai stii? Ar fi chiar de ras, daca n-ar fi de plans.

      Ștergere
  3. :( sinistru
    pe mine nu m-a batut nimeni pt ca eram fata dnei dr. dar n-am uitat cum le mai troznea pe tigancuse.

    RăspundețiȘtergere
  4. ce amintiri de cacat avem, cu tot norocul pe care l-am avut.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. hahahaha. asta seara imi povestea P ceva de la scoala si-mi zice: "stii cum lipeam noi afise cu Madonna, The Police si ne puneam oglinda in interiorul cazierului de la scoala".
      Aha, stiu, noroc c-am vazut in filme. Tu crezi ca noi aveam caziere, vai de mama noastra?
      Nu aveati?
      Nu aveam NIMIC! :)))

      De batut nu m-a batut des, dar si daca era o data, era suficient (la mine nu tipa nimeni, niciodata), eram traumatizata cand o vedeam cum ii bate pe aia doi si icneste, ca n-am exagerat defel. Si fata avea probleme, cred ca avea un retard, deci da, de cacat.

      Ștergere
  5. zice vio nelogată în gugle: tu Cora, da cazieru e ăla în care zice dacă ai încălcat legea, nu? crecă tu vrei să zici un fel de vestiar... deşi în unele părţi vestiar înseamnă şi dulapul cu pricina, şi toată încăperea în care sînt dulapuri... zice vio. :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. CAZIÉR s. n. 1. mobilă compartimentată unde se păstrează acte, dosare etc. ♦ ~ judiciar = fișă de evidență cu datele privind antecedentele penale ale unei persoane. 2. (poligr.) dulăpior în care se păstrează litere. (< fr. casier)

      Ștergere
  6. Vestiarul e pentru a te schimba/a-ti lasa hainele, cazierul e pentru a tine cartile. Altfel s-ar numi si in franceza "vestiaire".

    RăspundețiȘtergere
  7. cer pardon că m-am băgat în seamă eronat. da pe parola mea că n-am întîlnit niceodată cazier în contextu ăsta... de altfel, cum i-ai zis şi tu lui P.,, dat fiind că n-am avut, nu ştiam nici cum se cheamă! :D

    RăspundețiȘtergere