joi, 26 februarie 2015

templul masonic si un loc unde sa se poata bea un paharel fara sa fie nevoie sa mananci...

Exista multe grupulete pe FB ce reprezinta "comunitati" ale oraselului in care traiesc si care e de fapt o suburbie a Montréalului ce numara circa 20.000 de locuitori la recensamantul din 2011.
Este un oras frumos, linistit si cred ca unul cu cele mai multe parcuri: eu am doua, la fiecare capat de strada, iar in fiecare incap 2,3 terenuri de fotbal, piscina, terenuri de tenis si de baschet (transformat in patinoar iarna), terenuri de joaca. Cred ca e si foarte bine gestionat, n-am auzit sa fi existat banuieli ca n-ar fi asa, acum vreo doi ani au iesit pe plus, adica le-au ramas bani necheltuiti la sfarsitul anului. E adevarat insa ca locuitorii se implica mult si discuta orice schimbare majora.

Anunturile de pe pagina FB a grupului arata cam asa:
1) "Champ d'été" pentru copii nostri, intitulat "Stii sa plantezi varza?". Adica activitate pe timpul verii, pe o perioada de o saptamana, care activitate dezvolta multe competente, printre care lucrul in echipa. Copii au nevoie de trusa micului gradinar, in plus fata de cei 875$ cat costa activitatea. Per capita, evident. Am numarat vreo 5,6 mamici care sunt incantate de idee. Eu am o intrebare: le trimite macar vreo poza cu varza, la toamna? Ca la banii astia ar trebui sa le dea macar 7, 8 verze de caciula, la sfarsitul verii, ba sa le-o puna si in putina. :)

2) Caut carduri  Pokémon pentru fiica mea. Daca copilul vostru nu mai are nevoie si vrea sa le ofere sau sa le vanda, va rog sa ma contactati in privat. Multumesc.
Pokémon asta, tot tanar, tot tanar.

3) Fiica mea vinde rochie de bal cumparata de la "Holt Renfrew" (magazin cu fitze) cu 1200$ (whaaaat???), pentru numai 300$. Baaa, ce pacat ca n-am vreo nunta, purtam si io o data-n viata ceva scump. Oare cum o fi? Mov, imi raspund singura, dupa ce vad poza. Si cu ceva sclipicios.

4) In anul 2015 se va continua inventarul arborilor (????) de la noi din urbe, inceput anul trecut si care va dura 5 ani, in fiecare an reusindu-se a acoperi circa 20% din teritoriu. Fara cuvinte! :)))))

5) Caut persoana de origine armeana pentru "garda" fiicei noastre, pentru ca am dori ca fica noastra cea mica sa invete aceasta limba. M-am abtinut sa nu-l intreb daca e musai sa fie limba armeana, ca daca nu, poate sa fie si cea romana. Iar un argument mai bun decat ca sa poa' sa converseze cu Dracula n-am gasit...

6) Vreau sa imi spuneti ce credeti ca lipseste oraselului nostru minunat? Avem scoli, gradinite,  doua biblioteci, un gym, restaurante bune, terenuri de joaca, piscine, patinoare etc, etc etc, dar ce credeti ca ar face din orasul nostru unul si mai extraordinar (!!!)? Si ca sa incep eu: as vrea un bar unde sa putem bea si noi un paharel fara sa fim obligati sa mancam.
- Un loc platit de primarie unde sa aducem impreuna echipament si sa lucram lemnul, zice cineva. Lemnul place tuturor, nu? :)
-  Da, un bar fara sa trebuiasca sa mancam, zice altcineva! Si unde sa poata sa fie spectacole! 
- O sala de cinema "de répertoire", zice altcineva. 
- Sa facem un bar din templul masonic, ala lasat in paragina de 15 ani in plin centru, zice cineva care pune multe semne de exclamare. (Cunosteam cladirea, o casa simpla ce sta acum sa cada, aici pana si masonii sunt oameni normali sau cel putin asa vor sa para). In templu locuiesc deja 5 familii de veverite care mai de care mai grase de cand nu ne mai iau gunoiul decat o data la doua saptamani, adauga cineva glumet si se rade mult.

Mai apare cineva care zice ca poseda deja un local unde se canta jazz o data pe saptamana si unde se fac expozitii de arta, plus alte activitati. Nenea asta posteaza fo zece mesaje cu acelasi continut care nu deranjeaza pe nimeni, ba ii incanta pe multi care se vor deplasa la fata locului. Sunt sigura ca se poate bea si un paharel, la activitati.

- Un bar in care sa se bea, zice altcineva.
Et ainsi de suite...
L-am intrebat pe P ce crede ca lipseste oraselului nostru. Ce credeti ca mi-a raspuns? :)

PS- In poza e templul masonic. :)


marți, 24 februarie 2015

Virgil

E pisoiul vecinilor din spate-lateral pe care-l cunoastem de aproape doi ani de cand s-au mutat ei in cartier si cand l-au cautat disperati, ca Virgil a plecat hai-hui o zi intreaga, cu prima ocazie cand i s-a deschis usa. Doar ce-au plecat vecinii de la noi din curte dupa ce-l strigasera repetat, cand cine iese de sub scara noastra? Virgil! Carele a plecat singur acasa, doar dupa smotocirea de rigoare.
De atunci nu e zi in care sa aiba voie sa iasa si sa nu vina in vizita, ba in curte, daca suntem acolo, ba  la fereastra, in fata. Si nu pleaca de acolo pana nu ne ducem sa-l mangaiem. Ba uneori sta in fata casei si cand iesim, hop, ne sare in fata. Aaaa, si mai are un obicei, se urca pe masina mea sa se bronzeze, de-a devenit mascota intregii strazi. Nu va mai spun ca e singurul pisoi din imprejurimi care vine la noi in curte cu voia catelului Félix cu care a devenit prieten ca prin miracol.

Cand i-am povestit asta stapanului lui asta seara, avea lacrimi in ochi. Lacrimi in ochi am avut si noi cand ne-a spus ca Virgil s-a hotarat sa plece pe 28 ianuarie, dupa o boala ce dura din decembrie.

Am avut o ciudata premonitie in Florida, i-am spus lui P ca am senzatia ca nu-l vom mai vedea pe Virgil.
Vio, ce zici de discutia noastra?


Le-am trimis vecinilor apoi cateva poze cu Virgil si le-am impartasit si lor ceea ce am simtit intotdeauna in preajma lui: exista suflete cu care pur si simplu comunici, dicolo de orice bariera. RIP Virgil prietene!

duminică, 22 februarie 2015

dire straits

- Si ce-ai mai facut?
- Ieri am fost la biserica. A fost sambata mortilor. M-am trezit de dimineata si m-am dus, ca voiam sa impart.
- Foarte frumos ca imparti.
- A fost lume multa. Eu am ajuns pe la 6h30 si deja prima tura era in biserica.
- ???
- Da, biserica era plina, au inchis usile, am asteptat sa iasa tura aia, apoi am intrat noi.
- Aha...
- Sapte ture au fost, au auzit.
- ??? ??? ???
- E cartierul mare, ce vrei?
- A fost cu bani? V-au cerut bani, adica? Cat?
- Pai da, dar dadea fiecare cat voia, ii puneai in pomelnic. 20 de lei, 30, cat avea fiecare.
- Aha, cu cat dai mai mult, cu atat livreaza mai rapid... ca la UPS.
- Ei, nu incepe...
- Presupun ca nu v-a taiat chitanta.
- Ei, ce, stateau ei de chitanta? Si ce, crezi ca-i declara?
- Evident ca nu. Zici ca au fost 7 ture?
- Da, de fiecare data se umplea biserica, inchideau usile si tot asa...
- Mda... Si zici ca stateau pros... oamenii la usa, sa astepte tura lor?
- Pai cum altfel? ca au fiecare morti...
- Aha, bine c-ai fost devreme. Imagineaza-ti treaba: te scoli la 6 dimineata, iarna, si te mai si calca aia in picioare pentru ca tot ce vrei e sa dai bani la popa ca sa citeasca un pomelnic. Ca fara asta nu poti sa dai colacul ala la un sarman. Ati putea sa trimiteti pomelnicul prin email si sa-l platiti pe popa prin paypal, ca presupun ca fara bani nu-l citeste...
- Ia hai sa schimbam subiectul!

Mda, in biserica incap cam doua nunti o data, atat e de mare. N-am facut calculul, dar sa tot fie... daca nu mai mult.
Concluzia: sa mai zica cineva ca nu e nevoie de cel putin inca o biserica la noi in cartier.

Si ca sa ne veselim nitzel, ia uite ce zic baietii astia!
"And he's up there, what's that? Hawaiian noises?
You bangin' on the bongos like a chimpanzee
Oh that ain't workin' that's the way you do it
Get your money for nothin' get your chicks for free.

Money for nothin' and your chicks for free
Money for nothin' and chicks for free"... 


vineri, 20 februarie 2015

fractals in our plates

De cand cu cele temperaturi ce ating cu usurinta douazeci de grade cu minus, devin parca din ce in ce mai preocupata de gatit. Nu stiu daca e nevoia de stat in fata aragazului, deci a caldurii sau mai degraba varsta... :)

Cum nu numai eu sunt preocupata de subiect, discutam deunazi cu cumnata-mea despre o leguma sau alta si cum le prepara sau doar le mananca ea, care calatoreste mult si mananca prin restaurante (lucreaza si in domeniu, oarecum).

Ideile de gatit ma lovesc intotdeauna in fata raionului de legume al magazinasului meu preferat unde nu au niciodata aceleasi legume, exceptandu-le pe cele de baza. Acum vreo doua zile am vazut ca aveau andive si amintindu-mi vag o discutie cu cumnata-mea am luat doua pungi. Stiu ca-mi zicea ca sunt extrem de gustoase si ca se prepara cu capul in jos (ele, nu eu), apoi se intorc si se rup frunzele pentru a se consuma. Cum P i-a intarit spusele cum ca sunt delicioase, mi-am propus sa iau cu prima ocazie.

Ma uit deci la andive si ma intreb ce-a vrut sa spuna ea cu preparatul cu capul in jos, apoi pe cateva retele pe net. Daca n-as fi stiut ca e plecata as fi sunat-o pe cumpata-mea "on the spot". Ajunsa acasa il intreb pe P:
- Cum zicea sora-ta ca face andivele? Cum adica le prepara cu capul in jos?
- Care andive?
- Pai alea despre care vorbeam duminica.
- Pai nu vorbea de andive. Vorbea de anghinare.
- WTF! Pai si eu ce fac? ca am cumparat andive...
- Pai cred ca andive, nu? :))))

Am facut asadar un mix din retetele gasite pe net si am improvizat o  mancare cu cateva legume de prin frigider. Bine ca nu stiu cum s-o numesc exact, mancare sau salata, dar a fost f. buna.

Adica am calit un pic andivele in ulei de masline, pe toate partile. Le-am scos si le-am scurs pe hartie absorbanta. In tigaie am calit ceapa, ciuperci, ardei, morcov, toate taiate rondele maricele. De fapt mai mult le-am inabusit, ca ulei nu mai ramasese. Am pus sare, mirodenii(paprika si origan), doi catei de usturoi intregi, am reasezat andivele printre legume, am adaugat putina apa si le-am pus sa fiarba cateva minute la foc incet pana s-au patruns andivele si a secat apa.

In paralel am fiert orez cu sare si cimbru de padure uscat. Cred ca ar fi mers si un cub de legume in orez (nu Knorr, of, of, de-ala fara chimicale, dar eu nu mai aveam, ca cumpar si nu le folosesc si cand am chef de ele nu mai sunt valabile).
Fie se serveste orezul simplu langa legume si 1,2 andive, fie se amesteca legumele cu orezul, dupa ce s-au asezat andivele pe o tava separat.
Apoi se mananca cu mare pofta!

PS- Poze n-am facut, am fost prea prinsa in focul creatiei, dar va asigur ca a fost f. f bun, andivele pastreaza apa, de aceea e bine sa nu fie fierte in apa multa sau sa fie bine scurse dupa fierbere. Eu de-aia am pus putina.

Va pun insa o poza cu minunata conopida pe care am gasit-o saptamana trecuta la acelasi magazinas si care, credeti-ma ca e extrem, extrem de buna la gust, desi a fost cumparata exclusiv pentru calitatile sale plastice. Se poate cunsuma cruda sau oparita in putina apa cu sare si asezonata cu ulei, otet balsamic si putin usturoi pisat.

Voi ce legume ati mai descoperit si cum le preparati?




miercuri, 18 februarie 2015

Am fost platita sa fac reclama. Cu o prajitura calda. :)

Aproape c-a venit primavara! Azi e o zi insorita cu -9C (se resimt -14), dar e parfum pe langa ultima saptamana cu -25, drept urmare lumea a iesit sa se bucure de vremea primavarateca.

Ieri seara m-am dus s-o iau pe Piuneza din service. N-a avut nimic, aveam doar un mesaj de eroare la bord si-am vrut sa verific daca totul e ok si-a fost, au "resetat" numai calculatorul. Bine, nu putem sti 100% daca doar asta era, dar sa speram ca da.

Daca tot am iesit pe ger, am zis sa mergem la noul restaurant de la noi din urbe, indian. Ultima data cand am mancat "un bun indian" (vorba cumnata-mii) a fost acum cativa ani, la LA. Ahhhh, Akbar, c-asa se numea. Era un lant de restaurante si unele dintre ele aveau bucataria in sala de mese, adica vedeai de la masa cum fac nenii aia naan-ul, in fine, un vis. Bun si ieftin, rar nenica.

La noi in urbe sunt restaurante bunicele si bune, dar relativ scumpe, ca na, ce e bun costa.
Asta nou nu te impresioneaza prin decor, dar na, n-am vazut restaurante indiene sau tai decorate cu gust si-n plus nu te duci la spectacol. Am fost primii si-am avut masa la fereastra.
Am vrut sa comandam ceva cu creveti si ceva vegan, plus nelipsitul naan, dar nenea ne-a sugerat sa incercam doua chestii specialitatea casei, transformate, caci pe meniu erau cu carne. Am mers pe mana lui, e bine sa asculti cand omul te asigura ca e bun. Oricum noua ne place sa comandam diferit si sa le impartim apoi intre noi. P a zis ca el vrea mai mult "curry" si omul l-a asigurat ca nu-i nici o problema. Nu stiu ce-a inteles el, ca noi ne refeream la condimentul ala numit asa, dar care in limba lor inseamna sos.

Ce-am primit a fost de vis, bai, da' bun rau, nu asa, doar ca felul de mancare al lui P a fost picant sa mori, bine c-am avut paine. Dar el a cerut, ce vrei? Data viitoare tre' sa spuna ca nu vrea iute. Ala cu creveti a avut 6 creveti, cred ca ne puteam lipsi. Era un fel de "sauté" de legume cu un sos rosé, numit "Spécial Tawa". Eu nu mananc sosuri de obicei, dar asta n-a fost nici gras, nici prea uleios, desi in poza asa pare. Pur si simplu bun.

Al lui P a fost un fel de tocana de legume cu rosii (Moghel Dumpakht), nenea ne-a explicat ca e facut in tandoor (un cuptor special, pare-se cilindric). Se amesteca legumele cu rosii si condimente intr-un vas metalic, apoi se pune un capac din paine si se baga la cuptor unde sunt pregatite incet. La sfarsit arata ca in poza, mmmmm.
Cum noi nu suntem mari mancai, n-am cerut prajitura, de fapt nici nu ne-a intrebat nenea ala daca vrem, dar dupa ce i-am spus ca n-am mancat de mult un "indian asa bun" si l-am intrebat daca are pagina FB, a venit cu doua prajiturele, din partea casei. Nu-sh de unde a stiut sa ne aduca ceva nu f. dulce, adica prajitura era "vermicelle", facuta din paste de-alea marunte, marunte (cam ca la restaurantele tai), f. putin dulce si calda (nu fierbinte). Super buna, o sa iau si de-asta data viitoare.

Si mirosea, nene, dupa vreo ora (timp in care restaurantul nu prea mare s-a umplut) a mancare ca la bunica, adica paine aburinda cu usturoi pisat, de n-as mai fi plecat de la caldura, as fi stat asa sa ma uit pe geam, de n-ar fi trebuit sa plecam intr-un final. :)
Si daca vi se pare ca sunt entuziasmata, chiar sunt. Abia astept sa ne intoarcem. Pana atunci cred ca voi scoate de la naftalina cartea de bucate indiene. Ia uitati aici o reteta de "Tawa" din care nu intelegem nimic, recunosc doar 2,3 ingrediente dupa culoare. :)

Voua va place mancarea tandoori/indiana? Ati incercat vreodata?
 



vineri, 13 februarie 2015

"feuille au vent" et quel vent...

mno, that's it...
sa aveti un sfarsit de saptamana incredibil!


LE- Maine (luni) se anunta -23C, iar cu vant o sa se resimta -35C. Azi imi zicea cineva ca Casacada Niagara a inghetat complet. Bine, n-ar fi prima data...

duminică, 8 februarie 2015

doi smarți

Azi m-am hotarat sa merg la galerie, ca oricum nu termin niciodata hartogariile de acasa si cat sa si tin deschis "sur rendez-vous seulement"?
Afara ningea usor, m-am uitat la meteo si m-am linistit, ca urmau sa cada 2,3 cm de zapada, ceea ce inseamna ca urma sa se opreasca in curand. Il intreb pe P ce parere are si-mi spune ca pe soseaua din centru nu mai e zapada, cu siguranta, exact ceea ce-mi spuneam.

Am plecat asadar cu Piuneza, nu inainte sa trec sa-mi iau cafea de la café-ul din orasel, azi am vrut sa ma rasfat. Cum la noi nu e circulatie multa si fiind duminica, nu m-a speriat faptul ca mai patinam la plecarea de la stop, sunt extrem de prudenta la volan, am reflexe bune si stiu ca iarna nu-i ca vara, nu?

Am trecut podul spre Montréal care e cel mai securitar pod rutier pe care am mers vreodata, nu cred ca v-am povestit despre el. Este construit integral din metal, inclusiv calea de rulare, care e formata din grile metalice sudate intre ele. Poti deci sa vezi fluviul sub tine. Partea buna e ca apa si zapada traverseaza prin gauri, deci nu exista pericolul de inghet/patinare. Partea geniala e ca fiecare banda are parapeti, deci nu exista posibilitatea de depasire, circulam unii in spatele altora, cuminti. :)  O sa va povestesc despre pod alta data, trece si trenul pe el intre cele doua sensuri de mers de zici ca-l atingi, iar in sezon se ridica  pe bucati sa traca vapoarele. E construit la 1859 si-a fost la vremea respectiva cel mai lung pod din lume (3 km à peu près).

Bunnn, trec podul, fac la dreapta si tre' sa urc spre o autostrada pe care circul cateva sute de metri doar. Panta asta a fost un semnal de alarma, era nedeszapezita si am avut probleme la urcare. Noroc ca n-a fost nimeni in spate si-am mers in ritmul meu. Apoi am intrat intr-un tunel si a fost ok, dar la urmatoarea panta am inteles ca trebuie sa ma intorc si ca piuneza mea nu e masina de mers iarna pe soseaua alunecoasa, cu cativa cm de zapada. La intoarcere un destept era lipit de spatele meu. Eu oricum franez din timp (de fapt incetez acceleratia si sistemul re-gen de la roti imbarca, deci imi franeaza), ceea ce era destul de securitar pentru desteptul care statea lipit, pana i-am vazut pe vreo doi din fata ca danseaza. Nu aveam viteza, dar am inceput sa dansez si eu si aproape ca m-am pus la 90 de grade, pe sosea. Desteptul din spate ma claxoneaza, de parca ma jucam in trafic. Auzi la el tupeu! I-au facut semn sa stea in ..... ..... in spate, cum scrie la codul rutier, am fluturat mana incat sa priceapa cam ce vreau sa-i spun. A inteles intr-un final si statea extrem de departe in urma mea, de-mi venea sa si rad. Am intrat in tunel si ne-am dus fiecare unde aveam treaba.

Inainte sa intru pe pod am mai dansat o data, m-am dus cu fundul spre dreapta drumului si cand sa reintru pe banda(lucru nu foarte usor), alt destept claxona. Am ajuns in sfarsit in cartier si-am decis, in stilu-mi caracteristic, sa fac o tura la un magazin din orasel, ca ma sunasera ieri sa merg sa iau ceva ce comandasem. Am ocolit nitel, dar treaba nu e ca merg pe zapada, asta am facut-o de n ori, treaba e cand am un pic de viteza si fie sunt in curba, fie in panta. Nu-s atat de tuta incat sa franez in curba, dar cred ca din cauza sistemului re-gen care-mi cupleaza la deceleratie se produce un sort de franare la vreo roata si asta mi-s. Tre' sa studiez problema, mi se pare ciudat ca Mercedes nu s-a gandit la asta. ABS-ul imi functioneaza perfect, l-am simtit trosnind de cateva ori, insa partea proasta e ca am bateriile grele si centrul de greutate f. jos, deci inertie mare. Plus sistem de propulsie, adica motorul electric e in spate. Adica solutia ideala de dans pe zapada. Mi-am reamintit cum e sa conduci Porsche iarna. Ce vremuri! :)))

Una peste alta bine ca m-am intors din drum, acum sunt 22h trecute fix si ninge viscolit. M-am uitat la meteo mai tarziu si anuntau 4,5 cm de zapada pentru urmatoarele 36 de ore. Au cazut pana acum cel putin 15, daca nu 20 de cm. Oare oamenii aia de la serviciul meteo nu s-or uita si ei pe geam, sa vada cat ninge, daca cu asta se ocupa si mai si iau salariu din asta? :)))

joi, 5 februarie 2015

uite asa ma simt

dupa vreo 2 ore si jumatate de dat zapada la galerie, singura, cand de fapt ma dusesem numai sa vad care e situatia, ca sa stiu cu cati flacai sa purced la treaba. 
Dar cine a zis ca ai nevoie de flacai, cand ai brate puternice si muschi de otel formati la baros?

Dupa exercitiile de pe zi am simtit ca cele 25 de flotari din programul de seara le puteam face si-ntr-o mana, dar le-am facut totusi in doua, asta dupa ce am dormit ca un bebe aproape doua ore.

Singurul regret e ca trebuie sa-mi tin muschii de otel si bronzati pe deasupra incotosmanati cu sapte cojoace, cand tare as avea chef de-un maiou si-o fusta scurta, mulata. La varsta mea maica, la varsta mea. :)))))

Inca trei, patru luni, fu...i, vorba ardelenului.
Si totusi, ma intreb, o fi de la muschi sau de la aerul curat? :)))))

luni, 2 februarie 2015

nu, nu e post politic

Muntii nostri zapezi poarta (si nu aur, ca cica a devenit de prost gust sa detii metalul galben, de ce n-ai avea o hartie fara valoare in loc, numita certificat de actiune/depozit? Care actiune? Ce depozit? Ne place fictiunea, tovarasi!) 
Noi cersim... la Casa Alba... (initial am scris numele orasului cu DC in coada si mi-a pocnit Firefoxul, coincidenta, apoi am primit un mesaj cum ca Mozilla a colectat nu-sh ce informatii, iarasi coincidenta. I-am zis sa si le bage undeva.)

... unde ne-am refugiat in asteptarea trecerii valului de zapezi din muntii despre care va spuneam si pe care-i vom traversa cand vom putea, mno. Si daca tot suntem aici am zis sa ne ducem sa-i aratam lui Félix Casa cea fara de pata si poate are norocul sa-l cunoasca pe catelul presedintelui sau macar sa-l miroasa de la distanta, na!
Si ne-am mai facut planul sa mergem la muzee, ceea ce nu stiu cum va fi posibil cu copilul-catel dupa noi, dar se zice ca daca vrei, poti, asa ca eu am avut ideea mareata sa intram la muzeu pe rand, iar celalalt sa se plimbe cu Félix sau sa stea in masina daca e obosit si tot asa. Nu-i asa ca sunt geniala? :)))

P a imbratisat ideea si mi-a zis c-ar vrea sa vada niste pietre de pe la Smithsonian si-i iese intr-o ora. Eu vreau sa vad colectia de secolul 20 si arta contemporana de la acelasi Smithsonian (Galeriile nationale cred ca mi-ar lua o zi), fac pariu ca nu reusesc asa repede si ca P va regreta un pic ca a fost entuziast. A uitat probabil episodul cand ne-am dat intalnire langa scara de la galeriile Lafayette si ne-am intalnit cam peste vreo doua ore de la ora indicata, dupa ce ne-am trimis mesaje disperate pe mobil care nu ajungeau (n-am reusit sa sunam in reteaua lor) si-am realizat ca fiecare astepta exact la piciorul scarii, doar ca erau doua. Ghinion. Barbatii uita repede, femeile doar se fac. :)

Baiiii, ca sa ma enervez tare de la sosire, am constatat ca in acest oras al carui nume nu-l scriu ca vreau sa termin postul fara sa pocneasca iar nu-sh ce, sunt nu mai putin de un milion de Whole Food's. Baiiii, mai multe decat la LA, NY, Chicago, Miami sau aiurea la un loc. Baiii, sunt atat de multe ca ma intrebam cum dracu se face? Dar cum sunt geniala cum va spusei, mi-am raspuns singura: e locul unde lucreaza guvernul fratilor, ala pe care-l platesc aia sarmanii care mananca la McDo, ca cica asa le place lor, sa manance cu un dolar si sa se umfle, iar restul sa-l dea alora carora le place la Whole Foods, ca cica ei sunt destepti, atenti la ce baga in gura si de-aia. Nu si la ce le iese, mda.

Dar nu, nu e post politic si nici nu vreau sa insinuez ca guvernantii nu sunt altceva decat niste trantori care calca grumazul plevei care suntem toti, ca sa-si indese ei in buzunare. Suna cunoscut, nu-i asa?
Si cum nu e post politic si suntem inca in vacanta, sa ne dixtram deci, maine temperatura va fi undeva in jur de +12C si se anunta doar niste ploaie. Dar cum +12 nu-s totuna cu cele -25C de la Montréal, un cantec vesel sa cantam...