marți, 28 aprilie 2015

o lume

Azi s-a terminat nebunia cu show-ul de arta. Nebunie pentru ca a inceput miercuri seara cu seara VIP la care ne-am calcat pe picioare la propriu desi au fost doar invitatii (de la 17hoo la 21hoo) si a continuat joi, vineri si sambata de la 11hoo sau 12hoo la 20hoo sau 21h00, apoi duminica de la 11hoo la 17hoo. 
Iar eu am fost acolo in tot acest timp, cu mici pauze. P a venit din cand in cand sa ma ajute, sa ma mai duc si eu sa mananc, desi cred ca in majoritatea timpului am mancat pe coltul mesei.
Vreo trei din artistii mei au venit si ei si-au stat sa ma ajute, fluxul de vizitatori a fost imens si pe langa ca as fi obosit sa vorbesc mereu, e altceva cand artistul insusi iti prezinta opera.
Am fost singura care a avut atatia artisti alaturi, fara exagerare. Unul din ei a avut mare succes, l-am sunat sa-i zic ca lumea e interesata, asa ca a venit si a stat cu mine cel mai mult. Eric, unul din galeristii cunoscuti care era vecin de stand cu mine mi-a zis aseara la restaurant c-am avut fler cu artistul asta. Mai ales ca el probabil nici n-ar fi visat sa-l ia, desi il cunostea bine.

Un fapt interesant: am impartit cu Eric un zid pe care eu am agatat doua fotografii impresionante de-ale lui Bertrand. Eu am facut "acrochajul" inaintea lui Eric, habar n-am avut ce-o sa puna el acolo. A venit si el cu niste opere si le-a agatat langa. Mai tarziu se uita la poze si incepe sa rada: imi spune ca artista ale carei opere le-a pus langa, a fost profa lui Betrand. Coincidenta naibii.

Apare Betrand si nu observa din prima ce e alaturi. Ii zic sa se duca sa se uite. Nu-i vine sa creada ca e pura intamplare. Imi spune ca e foarte emotionat. Mno, pe toata perioada show-ului fotografiile lui au eclipsat operele lu' tanti profa, l-am auzit la un moment dat pe Eric spunandu-i cuiva ca Bertrand a fost elevul lu' tanti (hihihi, era cam enervat ca toata lumea ii punea intrebari, crezand ca e artistul lui si nimeni nu intreba de tanti). Bertrand a vandut, profa lui nu. :)))

Aseara la restaurant, la masa de inchidere am discutat mai mult cu fiecare galerist. La un pahar de vin ne spunem mai multe decat in mod normal. Eric mi-a zis ce stiam deja, ca e o meserie a dracului de grea. "E ca si cand vrei sa bati un cui in beton, cu un ciocan mic de cauciuc". Mi-a zis ca sunt suicidara. Si totusi el face asta de 30 de ani si a pornit ca si mine: outsider. Ca nu poti fi acceptat usor cand vii din afara sistemului si ai trei artisti, si aia batraiori si uitati sau tineri si total necunoscuti.

Si totusi, eu am un mare avantaj: mi se rupe sincer. Sau cel putin eu asa cred. N-am nimic de demonstrat. Si nu mi-am propus sa devin celebra. De fapt nu m-am gandit niciodata ca voi face asta pana la pensie. Am vrut sa incerc sa vad cum e, da' parca acum am si mai mult chef. Ma distreaza relatiile astea de curtea scolii care incep sa se contureze. Nu sunt aroganta, dar pe bune, nu ma intereseaza iarba verde din curtea vecinului. Mai ales cand stiu ca unii dau cu pesticide. :)

Ieri cineva a venit sa mi-l prezinte pe directorul de la o revista de arta cu care am colaborat deja. Nu cea mai cea. Directorul e critic de arta - un francez ce locuieste la Montréal. Tipa ii arata lu' nenea cateva picturi ale unei artiste de-a mea despre care ei au scris deja si care e f. buna. Nenea ii raspunde ca picturile sunt vechi. Ea continua ca nu conteaza (eu ii explicasem femeii ca e o preferinta si o strategie de-a mea de-a pune asta si nu altceva, tinand cont ca in septembrie o voi expune cu noutati). El ii raspunde ca si ce daca, sunt vechi. Eu tac. Tanti continua spunandu-i sefului ca eu am platit deja publicitate in revista lor. El raspunde ceva vag.

Eu il privesc in ochi si-i zic: Mda, am colaborat cu Maria (tipa de la pub) si i-am spus ca mi se pare corect ca la cata reclama am facut si la cate venituri am adus revistei asteia sa se forteze si ea un pic, ca asa mi se pare logic. Si referitor la vechituri vs. noutati, la urma urmei o opera de arta buna ar trebui sa ramana o opera de arta, indiferent daca e veche sau noua. Ca doar nu e rochie sau o pereche de pantofi sa se demodeze. Pana si alea pot fi purtate multa vreme, daca sunt alese cu grija!

Tipul e un arogant, pe langa ca e batran si urat (hahahaaa, nu c-ar avea vreo legatura, dar e tare colturos, poate de-aia). Mi se rupe de critica lui sau mai ales de lipsa ei si-am zis ca daca tot n-o sa scrie despre artistii mei, o sa-si aminteasca ca de aia de i-a dat peste nas, presupunand ca nu e si senil, pe langa ca e nesimtit.
"Domnul" s-a intors brusc si s-a scuzat spunand ca trebuie sa plece la celalalt show. I-am zambit cu gura pana la urechi, i-am spus ca mi-a facut o deosebita placere sa-l cunosc si ca-l astept oricand la galerie. 


Azi angajata de la revista mi-a trimis o lista de emailuri cu toate persoanele de la redactie, inclusiv pe cel al sefului ei. Abia astept sa-l invit la vreun vernisaj. :))))))

sâmbătă, 25 aprilie 2015

eu, celebra

Sunt pe cale sa devin vedeta. Una locala, dar orisicat.
Azi a venit o tanti la standul la care eram cu galeria si mi-a facut poza. Mi-a pus si cateva intrebari, dar scurte, ca se grabea. Mi-a dat o carte de vizita si mi-a spus ca e de la radio. S-a mirat cum de nu ma cunoaste.
M-am intrebat abia duce ce-a plecat ce-o face cu poza, da' ce mai conteaza? Dar sigur o sa devin celebra daca gaseste o posibilitate sa publice poza aia la radioul la care lucreaza. :)))


duminică, 12 aprilie 2015

lungul nasului

Particip la un eveniment impreuna cu alte zece galerii din Montréal. Cu ocazia intalnirii cu galeristii organizatori pe care-i cunosteam din auzite ca sunt extrem de cunoscuti, mi-am verificat din nou, daca mai era nevoie, zicala conform careia oamenii de calitate nu se iau in serios mai mult decat e cazul.
Anul trecut discutasem la telefon cu o tanti tinerica, galerista si ea, care e un fel de sefa pe la o asociatie din urbe si care desi a fost politicoasa, m-a tratat de parca era cel putin galerista de la Gagosian. Plus ca m-a sunat dupa 3 zile, ca de, persoanele importante sunt ocupate rau. Io-s cam trecuta prin cacaturi (scuzatz) ca sa ma las 'presionata de accentul fortat frantuzesc ce-mi explica de sus de ce nu pot participa la actiunea lor. Atat de trecuta incat i-am cerut si sfaturi in materie, pentru ca eram curioasa cam pana unde le-a ajuns unora nasul, infipt in prajina unui titlu fara valoare. Trebuie sa recunosc ca-s vaca (nu ca asta ar fi un secret), ca am impins discutia pana acolo incat sa recunoasca ca desi nu au creiterii clare pentru participanti, crede ca eu nu ma calific. :))))

Anul acesta l-am sunat pe YL, unul din cei mai "batrani" galeristi, care mi-a zis ca e bucuros sa ma aiba printre ei la expozitie. Am vorbit apoi cu inca doi domni, dintre care unul e cel care a infiintat asociatia unde fatuca e sefa, cu fo 25 de ani in urma. Amandoi au fost mai mult decat amabili, am tot tinut legatura in vederea evenimentului.

N-am vrut sa intru in polemici si n-am descris discutia de anul trecut, am spus doar ca nu eram calificabila. Am aflat ca cercul a devenit cam stramt, caci unii sunt brusc mai "de elita" ca altii. Cand faci meseria asta de 30 de ani si vine o fatuca sa-ti dea lectii de la inaltimea diplomei ei pe care nu s-a uscat inca cerneala, cred si eu ca-ti sare mustarul.
Iar daca YL este un domn si vorbeste frumos, ba te mai si serveste cu cafea si biscuitei si te face sa razi cu lacrimi, nu prea se sfieste sa spuna ce crede, cand l-ai calcat pe bataturi.

Mda, sa-ti vezi lungul nasului, e si asta tot o arta.

Dar sa iesim din sfera barfei si sa va povestesc ceva vesel. Trebuie sa raspund la cateva intrebari despre mine in vedea publicarii pe site-ul evenimentului la capitolul profilului galeristilor. Si trebuie sa le trimit si "o poza frumoasa, portret". Va vine sa credeti ca n-am niciun portret, desi imi place sa fiu pozata? In toate pozele port ochelari de soare (facute afara evident), ca sa nu mi se vada cearcanele.

Asa ca m-am sculat dis-de-dimineata, mi-am facut dus, m-am machiat putin (ma rog, am incercat sa ma fac cat de frumoasa am putut eu fara sa-mi pun o tona, pfuuu), apoi m-am imbracat intr-o rochie (mda), m-am asezat pe un scaun si acuma hai, pozeaza-ma. M-am schimbat de rochie ca de-aia nu era poza misto. Din cauza ei aveam cearcane, mi se vedeau ridurile, imi era o falca mai cazuta si aveam un ochi mai mic.

Apoi am citit raspunsul la intrebari si-am concluzionat ca nu poti sa le ai pe toate, sa fii adica si frumoasa si atat de inteligenta! :))))

vineri, 10 aprilie 2015

vis?

Ne uitam asta seara la un video cu cineva care isi facuse o instalatie de panouri solare. Spunea omul ca le-a inclinat la 15 grade, cu fata spre N-V.
Wtf? zice P. Nu-s foarte eficace panourile lui, aaaa? Sau e baut?
Realizam intr-un tarziu ca omul e in Australia. :)

Se facea ca mi se propunea sa iau parte la un proiect de construire a unei case ecologice. Energie solara, fosa septica ecologica, etc. Nu era nimic clar, era mai mult un vis,  adica un pic mai mult ca exista un teren pe malul lacului, dar nimic altceva.

Eu ar trebui sa ma ocup de coordonare, sa cooptez oameni, sa caut arhitect. As fi un fel de maistru de santier. Cu casca alba, bocanci cu varf metalic si toate cele... :))))

miercuri, 8 aprilie 2015

drept la cuvant. sau poate ocolit.

Un interviu facut in timpul manifestatiei studentesti din 2 aprilie, la Montréal. 15 elevi/studenti au fost intervievati, s-au retinut raspunsurile a 13 dintre ei. Sa-i ascultam si sa ne veselim. Nu, nu e trucat, e pe bune. Sigur ca sunt minoritari, nu inseamna ca toti studentii din Qc sunt asa. Doamne fereste! Imi place sa cred ca astia au venit la manifestatie ca la spectacol. E mistooooo, dansaaaaam, mai scrigaaaaam, apoi ne ducem acasa. :)

Intrebare: Ce este austeritatea?
Raspuns: Austeritatea e cand totul creste.

I: Ce este austeritatea?
R: Sincer sa fiu, nu stiu ce e austeritatea.
I: Adica nu stiti ce este austeritatea, dar manifestati impotriva ei?
R: Da!

I: Austeritatea nu inseamna inflatie?
R: Aaaa, cam asa ceva.
I: Adica cele doua sunt sinonime?
R: DA!

Cativa au fost invitati sa spuna pe litere cuvantul austeritate. Reporterul a ales chiar dintre purtatorii de pancarte cu acest cuvant. Mda, n-a mers. Ale naibii accente...

I: Cine e ministrul educatiei? Celui caruia ziceti ca va adresati.
R: Pai la ora actuala e celalalt, inainte era ala care si-a dat demisia, dar acum nu stiu cine este, na!

I: Dati-mi exemplu de o tara africana.
R: Irak? :))))

Si cea mai tare, de departe!!!

I: Ce inseamna litera "a" din UQAM? (Université de Quebéc à Montreal)
R: Universite!

Nu!!!! V-am mintit, cea mai tare e asta:

I: Cat face 10% din 90 000%
R: 80 000!
I: 80 000?
R: Nu stiu, nu studiez matematica si nu am avut curs de matematica la liceu...

I: 10% din 100 000?
R: 1000!

Siiiiiiii, suspans!!!!
I: Cine e primul ministru in Qc?
R: Ahhhhhh! Ahhhhh! Ahhhhh!

Mai bine ne intoarcem la scoala, aaaaa? Zic si eu...

luni, 6 aprilie 2015

Tarta de mango

Ieri am mancat cea mai grozava tarta din viata mea, fara exagerare. Extrem de gustoasa si nu f. dulce, desi vad ca are zahar cat cuprinde in compozitie. I-am facut soacra-mii atatea complimente, incat sper sa-mi faca una doar pentru mine/noi. Am luat totusi reteta si i-am facut si poza tartei, in cazul in care nu. 
Eu m-am prezentat la intalnire (a fost pastele catolic, da) cu niste gustarele printre care si humus (hahahah) care de fapt a fost o fasole batuta mai moale cu ceapa calita si boia pe deasupra, care a fost servita pe bucatele de paine cu seminte de in, o bunatate. Toata lumea a apreciat-o (sau daca nu, au mintit frumos), iar dupa ce-am servit antréul si ne-am asezat la masa, lasand cateva maruntisuri pe masa de cafea, cainele cel mare si negru al familiei care niciodata n-a facut asa ceva, n-a putut rezista si si-a bagat nasul in catron, reusind sa manance cam jumare din ce ramasese. Macar el stiu ca a fost sincer.

Cealalta jumatate (curatata, cica) ce fusese posa in bucatarie spre aruncare, a fost salvata de la moarte de tanarul familiei care a sosit la masa mai tarziu si care mananca de obicei tot ce pregatesc eu, iar daca nu reuseste sa termine, ia acasa. Am incercat sa-i explicam ca e mai bine sa nu incerce si ca ii fac eu un castron mare, mare, i-am spus cum cainele a lins vasul in lung si-n lat... dar n-a fost chip! E cainele lui, zice, l-a crescut de mic. :))))

Si m-am mai prezentat - pe langa beutura de rigoare - cu un iepure de ciocolata (soacra-mea e moarta dupa ciocolati), ca anul trecut i-am luat o vaca si cumnatu-meu m-a intrebat in gura mare daca e vreun apropo. Pe bune ca era tare frumoasa vaca, maro cu pete albe  si cand am ales-o P a fost de acord ca e cea mai interesanta. Nu si cumnatu-meu. I-am zis ca e gelos, ca vaca mea e mai frumoasa ca florile lui.  :)))
Cam asa, uitati aici reteta tartei, pe bune ca merita incercata, pare usoara.  Si se tine tare bine la taiere, chiar daca nu e facuta in vas special de tarta (de-ala care se desface).

Blatul dulce:
  •  
  •   1 ml (1 lingurita) de sare
  •   125 ml (1/2 cana) de unt (moale)
  •   125 ml (1/2 cana) de zahar
  •  

Crema

  •   125 ml (1/2 cana) de zahar
  •   45 ml (3 linguri) de fécule de mais (corn starch) si habar nu am daca exista in romania, na! Cred ca se poate pune gelatina, are aceeasi functie de inchegare.
  •  4 galbenusuri
  •  2.5 ml (1/2 lingurita) de extract de vanilie sau 1/2 de bob de vanilie (habar nu am cat e de mare, mais bine puneti juma de lingurita, da!)
  • 250 ml (o cana) de lapte cald
  • 180 ml (3/4 cana) de smantana, calda (mda, cica asa)

Garnitura:

  •   1 fruct de mango mare, copt dar nu moale, taiat fasii subtiri pe lung
  •  60 ml (1/4 cana) de dulceata de piersici
  •   2.5 ml (1/2 lingurita) de extract de vanilie sau 1/2 de bob de vanilie (iar)
Prepararea:

Blatul
  1. Amestecati faina si sarea intr-un vas.
  2. In alt vas amestecati untul si zarul (cu mixerul). Puneti apoi oul si mestecati bine. Incorporati faina si framantati pana cand compozitia devine grunjoasa.
  3. Puneti compozitia intr-o forma de tarta de circa 23 cm de diametru si inaltimea de 2.5 cm. Presati binepe fund si pe margine. Cu ajutorul unei furculite intepati compozitia din loc in loc. Puneti la frigider pentru 30min.
  4.  Puneti grilajul de la cuptor in mijloc. Preincalziti cuptorul la 200°C (400°F).
  5. Cand cuptorul e incins, puneti blatul la cuptor 18 minute pana cand devine auriu. Lasati sa se raceasca.
Crema
  1. Amestecati zaharul si gelatina (corn starch) intr-o cratita. Adaugati galbenusurile si vanilia. Amestecati pana obtuneti o compoztie omogena bine incorporata. Adaugati laptele si smantana. Puneti la fiert la foc mic, batand continuu, insistand pe marginine si pe fundul vasului sa nu se prinda. Strecurati. Lasati compozitia sa se raceasca putin.
  2. Varsati aceasta compozitie peste blatul rece, puneti o folie de plastic peste blat si crema si bagati totul la frigider pentru 2 ore.

Montarea

  1.  Plecand din centru, plasati o felie subtire de mango rulata. Adaugati apoi fiecare fasie de mango, din centru spre exterior, pentru a forma o floare, ca in poza.
  2. Intr-o cratita puneti dulceata si vanilia si lasati la foc mic pana se topeste. Intindeti amestecul peste mango cu ajutorul unei pensule. Tineti tarta la frigider. 

Pofta buna!