sâmbătă, 25 iulie 2015

paté végétal au tofu/ drob cu soia

Vai, vai, daca tot nu mai am inspiratie de scris pe blog, zic sa-l folosesc pe post de carte de bucate, ca tot mi se intampla sa uit pe unde-mi pun retetele preferate, asa ca o sa le copiez prin mai multe locuri, inclusiv aici. Sigur voi uita titlurile articolelor, dar na, o sa caut! :)))

Reteta originala mai avea fulgi de grau/ovaz si seminte de floarea soarelui, dar n-am avut in casa si mi-a fost lene sa merg la alimentara pentru atata lucru. Oooo, cred ca nu folosisem cuvantul alimentara de 10 ani, cand vorbesc cu mama ii zic c-am mers la magazin, iar uneori ii zic doar numele magazinului, intelege ea.

Cantitatile din reteta originala nu erau chiar astea, eu am pus cat aveam, incercand sa pastrez totusi proportiile. Aici le-am scris pe-ale mele, rezultatul a fost mai mult decat multumitor.

250g tofu de consistenta tare (are consistenta branzei, exista si varianta medie si moale)
227g ciuperci proaspete (mda, atat era in pachet)
2 morcovi potriviti
150g branza tare
1 ceapa mare
2 oua
1 legatura ceapa verde
marar
patrunjel
2 catei graunti de usturoi (aia mici, da)
sare si piper dupa gust
2,3 linguri de ulei (dupa ochi, pentru a cali ceapa)

Se toaca ceapa si se caleste putin in ulei, se adauga ciupercile taiate si morcovul dat pe razatoare si se tine pe foc pentru inca 5,10 minute (la foc potrivit).
Se faramiteaza branza, tofu, se adauga ceapa verde tocata, usturoiul pisat, mararul, patrunjelul, sarea si piperul. Se amesteca cu ceapa si ciupercile. Se adauga cele doua oua batute.
Se tapeteaza o forma de cozonac si se toarna compozitia (data viitoare o sa incerc varianta cu doua forme mai mici, cred c-o sa se coaca mai repede).
Se da la cuptor la foc potrivit circa o ora si 15 min.

Miam, miam, un deliciu! Am servit asta cu o pita data la cuptor 3,4 minute pana devine crocanta, apoi rupta in bucati si o salata de fasole verde cu marar si putin usturoi.
Pofta maxima!
Voi ce mancare fara carne mai gatiti?
 

vineri, 17 iulie 2015

poezie (lui Nichita, Sorescu si altora deopotriva)

Sfantul asteapta

sfantul asteapta.
cuminte.


Identitate

"nu stiu altii cum sunt
dar eu",
eu sunt asa.


Istoria

atunci
ne-am luat de mana unii cu altii,
altii cu unii
si tot asa.
azi mai mult de gat.


Viata

viata e atunci cand simti
ca n-are niciun rost.
in rest nu e.


Plata lui Dumnezeu/ Sinceritate

de stiut, stii,
tu stii cate parale faci
si pentru ce ai venit.

dar ne inveti ce si cum,
ce mai e la moda prin sferele inalte
ca si cand am avea nevoie.

doar ca uneori mai uiti si tu,
uiti personajul ilustru
si-atunci ne privesti in albul ochilor.


vara in farfurie

Mancarica de rosii cu ardei de aceeasi culoare copti separat si aruncati in cratita la sfarsit, cu foi de dafin si cimbru din gradina proprie.

Iar andivele, ah, andivele, trebuie ca in alta viata am trait in Belgia.
Painea e cu susan. Neagra.

Avantajul e ca, pe langa gustul divin, asta ne da  dreptul la desert. :)

duminică, 12 iulie 2015

La Monastère des Augustines

 La 1 august 1639, trei calugarite din ordinul Augustinelor (Marie Guenet de Saint-Ignace, Anne Le Cointre de Saint-Bernard et Marie Forestier de Saint-Bonaventure) debarcau in Québec. Calugarilete din acest ordin, impreuna cu cele din ordinul Ursulinelor sunt primele care vin in provincia Québec. Ele construiesc aici primul spital din America de nord, spital ce va ramane in administratia maicutelor pana in 1962. Aceste calugarite fondeaza in total 12 manastiri-spitale in toata provincia Quebec si foarte multe scoli de infirmiere.

La inceput ele spera evanghelizarea populatiei amerindiene, prin operee lor de caritate si prin devotamentul lor pentru bolnavii din spitale. Dupa razboiul franco-iroquoise ele au din ce in ce mai putini pacienti amerindieni, vindecand mai degraba populatia coloniala si marinarii sositi in Québec. Dupa 1650 comunitatea se "canadianizeaza" rapid, capatand caracteristici proprii.

Dupa 1960, odata cu laicizarea institutiilor de sanatate si pe masura ce numarul adeptelor ordinului scade, ele cedeaza comunitatii colectiile si arhivele celor 12 manastiri-spitale, ca si manastirea fondatoare.  Restaurata in respectul pastrarii traditiei arhitecturale europene din secolul 17, manastirea - clasata edificiu patrimonial - este transformata acum in hotel, pastrand de asemenea o aripa a cladirii ca muzeu. Hotelul face parte din lantul international “Healing hotels of the world”. 

El cuprinde camere autentice al caror mobilier simplu aminteste spiritul monahal (dealtfel buna parte din mobile sunt originale), dotate cu baie comuna pe fiecare etaj si altele din gama "contemporana", dotate cu baie proprie si mobilier diferit. Pretul incepe de la 72$/noapte pe camera.

O initiativa inspirata si inspiranta, zic eu, mai ales acum cand e din ce in ce mai greu sa subventionezi tot si mai ales ca exista inca maicute care lucreaza si locuiesc in acest spatiu. Asta inseamna viziune de viitor si a trai ancorat in prezent, nu ca alte culte religioase ce-si intorc privirile spre evul mediu.
Poza si chiar inspiratia vin de aici.