sâmbătă, 23 ianuarie 2016

Believe in me because I don't believe in anything

Uite melodia asta e numai buna de dansat de unul singur.
Mi s-a parut intotdeauna relativ banala dorinta oamenilor de-a dansa lipiti, de parca ar avea nevoie de pretexte pentru a se imbratisa. De parca nu se pot imbratisa unde au chef, in autobuz, in parc, la restaurant. Cele mai multe imbratisari asa ar trebui sa fie, spontane, fara pretexte.
Pentru ca pentru asta nu e nevoie decat de privire. E si mai bine daca sunt doua, dar nu neaparat necesar.

Vi s-a intamplat sa fiti brusc proiectati cu douazeci de ani in urma si sa gasiti dificil sa iesiti din cel care erati atunci? Si sa aveti chef sa dansati de unul singur, exact ca atunci, fara sa va pese de cine ce crede. Imbatranim!? Sau o fi de la caldura. :)))

Ma duc sa ma arunc in mare, bine ca a iesit putin soarele.


Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu