miercuri, 17 februarie 2016

"Aceasta nu e o recenzie"! Despre Mordecai Richler.

Tocmai am terminat "The apprenticeship of Duddy Kravitz" a lui Mordecai Richler. Ce surpriza! Si nu atat pentru povestea in sine (nu ca n-ar fi interesanta), cat despre unghiul de abordare si mai ales pentru ca actiunea se petrece intr-o epoca si intr-un cartier din Montréal ce-mi sunt cunoscute si dragi.

Despre "le ghetto juif" ( pléonasme?  passons!) -cartierul cu cea mai mare concentratie de evrei din Canada inceputului de secol XX - am citit mult, intr-o zi o sa va povestesc poate despre "les peintres juifs" (pictorii evrei), comunitatea de artisti ce locuiau in ghetou si care a dat Montréalului curentul artistic omonim. La inceputul secolului locuiau aproape 8000 de evrei la Montréal, ultima imigratie masiva fiind cea a evreilor veniti din estul Europei la sfarsit de secol XIX, datorita pogromurilor rusesti (1880) si nu numai. Prin 1911 comunitatea montréaleza numara deja cam 30.000 persoane.
Majoritatea lucrau in manufacturi de haine (mai ales cei veniti din Europa) sau in comertul cu amanuntul. Nu multi erau instariti, fugarii Europei erau chiar extrem de saraci, ca dealtfel mai toata populatia Montréalului la acea vreme. 


Richler surprinde viata unei mici comunitati de pe strada St-Urbain din jurul unei familii din ghetou, formata din batranul Sincha Kravitz, evreu polonez emigrat la inceput de secol, cei doi fii ai sai Max si Benjy si cei doi nepoti, Duddy si Lennie.

Tanarul Duddy Kravitz si fratele sau mai mare Lennie s-au nascut in cartier. Ramasi orfani devreme, cei doi sunt crescuti de catre tata. Acesta e un modest taximetrist ce-si face veacul impreuna cu tovarasii de munca intr-o taverna sordida pe cunoscuta strada St-Urbain, in asteptarea curselor. Uneori o conduce pe prostituata localului in diverse locuri din Montréal.

Privat de dragostea mamei pe care nu si-o aminteste, Duddy creste intre casa parinteasca unde nu-l asteapta nimeni, taverna unde-si asculta tatal repetand la nesfarsit povesti cu indivizi dubiosi care "au reusit in viata", scoala unde are numai probleme si cismaria bunicului. Acesta din urma e imigratul ramas la Montréal din intamplare, lipsit fiind - odata ajuns aici- de 5$ pentru biletul de tren de Toronto, unde ar fi vrut sa se stabileasca. Desi iubit in comunitate, batranul e in felul sau un neadaptat, ca mai toti de aceeasi conditie sociala. El considera istoria emigrarii sale "un esec", lucru pe care-l repeta copilului.

Fratele mai mare Lennie, student eminent, e mandria si speranta familiei. Studiile de medicina ii sunt platite de unchiul bogat pentru care Duddy practic nu exista. Dealtfel Duddy incepe sa creeze probleme destul de devreme, mai ales la scoala, tinand parca sa dovedeasca ca e incapabil sa faca diferenta intre bine si rau. Cand nu e apostrofat, e ignorat de cei din jur.
Singurul care-i ofera atentie e batranul Simcha Kravitz, cu care merge de mana la sinagoga si care-i vorbeste ca unui adult, la cei sapte ani ai sai:
"Un om fara pamant e nimic. Aminteste-ti intotdeauna de asta, Dudel".

Neavand vreun plan precis de viata la cei 17 ani ai sai la terminarea scolii, dar convins fiind ca nu e capabil sa studieze, tanarul ia cuvintele batranului ca pe un indemn. Ele devin cheia care-i deschide usa spre singurul viitor posibil, acela de a deveni CINEVA si de a-i oferi bunicului sau ferma multvisata, indreptand astfel eroarea destinului.
Povestea repetata de tata despre Jerry Dingleman, supranumit "Boy Wonder", baiatul sarman transformat in cel mai de temut si bogat reprezentant al comunitatii, ii inflameaza imaginatia. Va deveni la fel de celebru ca Boy Wonder! Trebuie sa posede pamant!

Cumpararea pamantului devine laitmotiv cand descopera din intamplare un lac in mijlocul unei naturi de o frumusete salbatica si ale carui maluri apartin mai multor proprietati.
Ambitios si inventiv, tanarul nu va ezita sa recurga la tot felul de stratageme, unele mai corecte decat altele, pentru a face rost de bani, de fiecare data cand un teren se vinde.
Pana unde va merge tanarul Kravitz pentru a-si atinge telul si care sunt faptele pe care le poate comite, in numele iubirii pe care i-o poarta lui Simcha?


Ei bine, asta e intrebarea la care ne raspunde Richler pe parcursul romanului sau, in care ne zugraveste o epoca relativ controversata din istoria imigratiei montrealeze, intr-o comunitate pe cale de stratificare dpdv social. Autorul viziteaza teme binecunoscute ale epocii, una dintre ele abordand tensiunile intre comunitatea francofona de religie catolica si cea anglofona formata in buna parte din evrei.

Cum sunt interesata de istoria Québecului, aceasta a fost o buna ocazie de-a adauga inca un ton in tabloul pe care mi-l zugravisem in minte despre epoca respectiva. Am gustat fiecare amanunt aparent banal dar plin de insemnatate, nu degeaba Richler e considerat un atat de mare scriitor. Desi romanul e clar fictiune, autorul a pretins intotdeauna de a fi explorat realitatea vremii.

Si ca sa revin la unghiul de abordare despre care vorbeam. Richler ne prezinta o familie, in mijlocul unei mici comunitati montrealeze, dar reuseste performanta de a trece de la universul micro la cel macro, cu relativ putine personaje. Ele sunt insa de asa maniera alese, ca ai impresia ca acopera toata gama de personaje importante din toata comunitatea. Atat de tare ai aceasta impresie, ca unii reprezentanti ai comunitatii s-au suparat pe autor, tratandu-l de tradator. Cum n-am "sapat" adanc subiectul, nu pot sa dezvolt, am citit doar vreo doua articole in care se spune ca Richler nu e studiat in aproape nici o universitate anglofona din toata Canada.
Ceea ce i se reproaseaza e ca personajul sau incaseaza cecul acela blestemat de la finalul romanului. (hahahaha). Daca o sa cititi cartea, o sa intelegeti despre ce e vorba.

Ceea ce gasesc si mai interesant e ca mediile academice francofone il agreeaza inca si mai putin, el militand deschis contra stangii (extremei stangi) separatiste si nationaliste din Québec pe tot parcursul carierei sale.
Altii ii reproseaza ca a incercat sa alimenteze false tensiuni intre comunitatile francofona si anglofona din Montréal. Iata inca un motiv sa-i citesc nu numai operele de fictiune, cat si numeroasele eseuri ce trateaza teme sensibile.
Citesc ca un critic literar ii compara eseurile contra nationalistilor din Qc cu "Mein Kampf" al lui Karl Ove Knausgard, al carui prim volum l-am citit din intamplare chiar inainte de cartea lui Richler. Am si cumparat cele doua carti impreuna, tot din intamplare.

Si cum spuneam, aceasta nu e o recenzie.

21 de comentarii :

  1. Na poftim, mai trebuie să adaug un scriitor necitit la lista de ar trebui citit.

    Și Vio. :D O să-i placă tare mult recenzia asta care nu-i recenzie. :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu il aveam in lista de citit care nu e lista, de multa vreme. Avusesem timp sa-l si uit, bine ca-l gasim mereu in librarii. :)
      Chiar, n-am vorbit cu Vio despre carte, sigur a citit-o. Tu ce mai citesti interesant?

      Ștergere
    2. Nici lista mea nu e listă. Am listă cu cărțile cumpărate și necitite ca să știu să nu mi le mai cumpăr încă o dată, dar încerc să mă feresc de idei noi pînă nu mai rezolv din arrears. :)

      Eu nu citesc nimic, căci acum am internet, deci nu mai trebuie nici să citesc, nici să dorm. Mai citesc cîte o pagină din Cartea șoaptelor din cînd în cînd. Cred c-o s-o gat pînă la vară. :D

      Ștergere
    3. Aceasta e problema noastra a tuturor. :) Eu in ultimul timp am noroc... ma rog, vorba vine, ca ma deprima tot ce se intampla in ro, iar pe aici nu se intampla nimic, deci imi ramane ceva timp de citit. :)

      Ștergere
    4. Adica voiam sa spun ca nu mai am chef de internetzi. :)))

      Ștergere
    5. Ah, vezi, dar eu nu citesc știri. Eu mă dau pe iutiub (momentan Graham Norton) așa că-mi pot pierde vremea la infinit, fără să mă deprim. :D

      Ștergere
    6. LP,
      da, mi-a plăcut recenzia care nu e recenzie. :D

      Cora_,
      nici măcar nu am auzit de autor!!!!!! Evident că o să o caut. Ai citit-o în engleză?

      Ștergere
    7. Da, dar mi-am luat de la biblio si-n franceza, sunt curioasa cum e traducerea limbajului strazii.

      LP- O sa ma uit si eu la ce zice nenea ala. Sau mai bine ascult. :)

      Ștergere
  2. Vio, chiar ne gândeam că s-ar putea să te intereseze cartea și autorul, din motive evidente. :D

    Cora, recenzia ta care nu este recenzie mi-a trezit și mai mult interesul pentru cartea asta, mă bucur că ai scris despre ea, altfel domnul Mordecai rămânea uitat într-un cotlon al imensei mele liste de lecturi.

    Ah, ce articol „Pe urmele cărții” ar ieși de aici! :D E fain că povestea se leagă de un cartier pe care îl cunoști, acum mă întreb dacă au mai rămas comunități de evrei acolo? Ceea ce știu despre istoria evreilor e cules doar din cărțile citite, așa că n-am fost chiar pe lângă când ai vorbit despre imigrația în masă din Rusia (de lucrul ăsta am aflat din „Lumea ce va să vină” de Dara Horn, s-ar putea să te intereseze pentru că vorbește, printre altele, despre pictorul Chagall). Laitmotivul pământului mi-a amintit de „Roman rusesc” de Meir Shalev. :)

    Dacă nu mă înșel, există și ghetouri de negri, așa că nu cred că e pleonasm: GHETÓU ~ri n. (în trecut) Cartier al unui oraș unde erau siliți (din motive rasiale, religioase etc.) să trăiască anumite grupuri din populația unei țări.

    Hmm, nelegat de articol, mai știu o persoană tare faină din Ro care acum stă în Quebec, ia să vă pun în legătură! :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Pai o sa-ti mai zic ce parere am de celelalte carti. Ca scriere, se apropie de Toni Morrison care face parte din generatia lui si care mie mi-a placut mult.

    Comunitatea de evrei s-a mutat din acel cartier, cei mai bogati au plecat intr-un cartier bogat, ceilalti s-au risipit care incotro. Cred ca o buna parte au emigrat in US, in special la NY.
    Evreii ultraortodocsi (cei care poarta haine de-alea negre si palarii ciudate, ma rog, alea din blana de animale, brrrr) despre care nu stiu exact de unde vin, nu cred ca erau dintre cei din ghetou si nici emigranti europeni - locuiesc inca in comunitati localizate cam in doua, trei zone din Montréal si relativ retrasi.

    In cartierul cu pricina au mai ramas doua, trei magazine care-si pastreaza exact inscrisurile de pe geamuri, etc(unul cu articole de sport care-mi place mie mult) si celebra "charcuterie" Schwartz's, cunoscuta international (cred ca e punct turistic, hahahah) care a fost deschisa de Schwartz's, un evreu venit la inceput de secol din Romania. Aici se mananca cele mai bune senvisuri(hihi) cu carne afumata si muraturi din America de nord. Eu n-am gustat, am fost de vreo doua ori si era coada mare, afara iar eu nu stau la coada la mancare (spre disperarea prietenei cu care eram). :)

    Ghetou a fost la inceput folosit pentru evrei, cred, apoi s-a largit sensul, ca doar cartiere sarace la marginea comunitatii sunt peste tot. Cele mai cunoscute sunt cele de negri, da. La cursul meu de arta canadiana profa folosea sintagma "ghetto juif", deci se poate. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-am citit nimic de Toni Morrison, așa că n-am nici cea mai vagă idee cum scrie. Am tot ezitat, nu mă atrag cărțile ei în mod special (la mine trebuie să fie o scânteie, altfel nu merge treaba), dar tot vreau să citesc ceva, de curiozitate.

      Mulțumesc pentru informații, pe undeva mă pasionează subiectul evreilor, deși nu în aceeași măsură ca pe Vio. :) Chiar săptămâna trecută mă plimbam pe Moșilor vechi și am zărit mai departe de stradă o sinagogă abandonată și în stare cam jalnică, pe care n-o observasem până atunci. Mi-ar fi plăcut să intru, dar curtea era ferecată, poate doar dacă săream gardul.

      Ha, dacă tot ai vorbit de pălării, întotdeauna m-am întrebat cum stau fixate cipilicile acelea rotunde pe capetele evreilor, dar uite că n-am căutat răspunsul pe net. Când eram mai mică îmi imaginam că sunt prinse direct cu bolduri de pielea capului. Mda, o imaginație cam macabră. :))

      Oai, coada la sendvișuri îmi amintește de coada la supă dintr-un episod din Seinfeld, foarte amuzant a fost. Sper ca a treia oară să nu mai fie coadă și să apuci să guști celebrul sendviș. :))

      Ștergere
    2. Ghinion, nu mai mananc carne. :))) Dar ii cred pe cuvant ca e bun.

      Atunci cand am fost cu o prietena ploua, imagineaza-ti, iar coada era de vreo 20 de persoane, trebuia sa asteptam sa iasa cate unii dupa ce-au mancat, ca sa intram noi. Really?

      Mie Toni Morrison mi-a placut o data ca vorbeste despre ultimele ramasite ale sclaviei/rasism si altele la fel de grele si apoi pentru ca intrebuinteaza jargonul ghetourilor (ca tot veni vorba) care da autenticitate cartilor ei. Bine ca eu mergeam destul de des in SUA si atunci altul era interesul meu. Asa am citit cativa autori americani.

      Daca vrei sa incerci, incearca Beloved si The Bluest Eye. Mie mi-a placut si Sula (ce-am mai ras singura in librarie, cand am cumparat-o). Daca nu, nu, sunt mult prea multe carti si noi n-avem atata timp. :D

      Ștergere
    3. Hihi, poate au și sendvișuri fără carne. :)
      O, da, nu se merita să stați la o asemenea coadă pentru mâncare, mai ales dacă ploua. Dar uite că sunt oameni care chiar fac asta!

      Mulțumesc pentru recomandări, măcar o carte voi citi cândva, sunt totuși curioasă cum scrie Toni Morrison și ce teme abordează. Poate se vor dovedi pe gustul meu, până la urmă. Deocamdată mă lupt cu maldărul uriaș de cărți pe care vreau neapărat să le citesc. :))

      Ștergere
  4. Ema,
    cipilicile alea se cheamă kipa (plural kipot) sau yarmulke şi se prind cu, uel, agrafe de păr. :) Acum în Amsterdam la intrarea într-o sinagogă un coleg îi spune unei colege: îmi împrumuţi te rog o agrafă de-a ta? colega: ??? colegul: pentru kipa. colega: a!
    PS poză cu sinagoga abandonată pls? :> mi-a plăcut că ai folosit cuvîntul "ferecată". :)

    Cora_,
    cred şi eu că te-ai hlizit cînd ai cumpărat Sula. :) eu urmăresc turneuri de tenis (pe net, rezultate) şi de fiecare dată am un mic şoc :)) cînd citesc de exemplu despre un turneu din Sardinia care se ţine în localitatea Santa Margherita di Pula. :>

    cînd zici de pălării din blană de animale, te referi la astea: https://en.wikipedia.org/wiki/Shtreimel ?
    funny story, https://en.wikipedia.org/wiki/Satmar_(Hasidic_dynasty) Satmar este chiar Satu-Mare şi într-adevăr este o grupare în iudaism care se numeşte satmar jews, foarte cunoscută, care îşi are originile pe la noi. ai auzit cumva de Kiryas Joel? wiki: "is a village within the town of Monroe in Orange County, New York, United States. The majority of its residents are Yiddish-speaking Hasidic Jews who belong to the worldwide Satmar Hasidic dynasty."

    m-am apucat de citit o altă carte a Darei Horn, A Guide for the Perplexed. şi am comandat-o în română pe Lumea ce va să vină. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc pentru precizări, Vio! :) Imaginația mea a luat-o pe câmpii după ce am văzut poze cu chelioși care purtau aceste kipot, dar mă gândesc acum că poate păstrează un ciuf în creștetul capului pentru a prinde cipilica. Sau folosesc adeziv? :D

      M-am uitat și eu la poze cu shtreimel, arată de-a dreptul comic, parcă sunt niște baloturi de fân purtate pe cap. :)) Ca să nu mai zic că vin în combinație cu cosițele - oare se poartă și meșe în caz că posesorul nu are păr? :D Uite cum îmi răsar mie tot felul de întrebări. :))

      N-am făcut poză cu sinagoga, era destul de departe de stradă, ar fi trebuit să intru în curtea de alături unde se colectau fiare vechi și arăta cam dubios. :)) Poate mai trec și iau și aparatul cu mine, ca să pot poza din stradă. Arată destul de jalnic, însă.

      Ahaaa, ai comandat până la urmă „Lumea ce va să vină” - înseamnă că îți place tare mult cartea de Dara Horn pe care o citești acum. Mă bucur. :)

      Ștergere
  5. Da, da, despre acest obiect vestimentar era vorba, dar cred ca nu e palarie, ci caciula de blana, nu? :)
    Sunt cam anacronice aceste caciuli, adica materialul din care sunt facute, ca sa nu mai spun ca am vazut ca oamenii isi pun pungi de plastic pe deasupra lor, cand ploua/ninge. Mais bon... :)

    Vaiii, merci pentru lamurire, ce interesant ca aceasta comunitate a trecut prin ro. Aici sunt cunoscuti ca evrei ortodocsi, dar am auzit deja termenul "hasidic". Stiam ca exista f. multi la NY, acum inteleg de ce.
    Ce-am mai remarcat la un moment dat (acum vreo doi ani), o demonstratie in centrul orasului prin care ei condamnau politica statului Israel, purtau pancarte destul de critice la adresa Israelului.

    N-am auzit de Dara Horn, iar daca mi-ai spus deja despre ea, am uitat cu desavarsire. :) Cum scrie?
    Eu am citit fo juma', din M. Richler - Solomon Gursky si sunt incantata mai mult decat de cealalta. O sa scriu probabil cate ceva despre, dar tre' s-o termin, are aproape 700 de pagini si eu nu prea mai am timp, cum iti spuneam. Richler e bestial, scrie despre un milion de lucruri in acelasi timp si cam incalcit, dar pana si asta imi place. :)))

    RăspundețiȘtergere
  6. Ay, mi-a scăpat un furculision mai devreme şi nici măcar acum nu mi-am dat seama clar, dar am căutat în dexonline turneu şi, ce să vezi, pluralul, nu e turneuri! ci turnee. cer scuze. :))

    Pălărie, căciulă, te mai pui? :) Oricum, parcă citisem că sub shtreimel oricum poartă kipa/yarmulke. Doar ei ştiu. :) A, şi parcă nu se poartă chiar în fiecare zi, deşi fiecare cu obiceiurile ei.

    Nu mai stau acum să caut pe google:), ceea ce-mi amintesc eu e că sînt foarte multe grupări în iudaism, unele foarte apropiate între ele, altele care diferă destul de mult. Şi sînt unii (aş zice că ăştia, evreii sătmăreni :>, care condamnă statul Israel la modul general, pentru că, zic ei, cînd vine Mesia, el îi va aduce în Ţara Sfîntă pe evreii care sînt peste tot în lume şi va construi al treilea Templu. Adică nu te poţi duce tu dinainte, că lasă că-l ajut pe Mesia, tre să-l aştepţi să vină. Amuzant e că sînt evrei care trăiesc în Israel şi care susţin fix aceeaşi concepţie. (Dacă nu sînt sătmărenii, atunci alţii, dar cu siguranţă există.) :D

    Ema a scris de Dara Horn, de la ea am aflat, scuze, nu-ţi spusesem, a fost un subiect din senin. O citesc în engleză şi engleza mea nu e strălucitoare, aşa că mi se pare un pic greuţ, dar cred că e doar părerea mea. Dar subiectul e foarte interesant!

    Abia aştept să scrii despre Solomon Gursky. Şi spor la ceea ce faci!

    PS Asta nu citisem cînd am dat linkul: "Nowadays, it is customary in America to purchase two shtreimels: a cheaper version (selling for $800–1,500), called the regen shtreimel (rain shtreimel) used for occasions where the expensive one may get damaged." :D

    RăspundețiȘtergere
  7. am continuat săpăturile :) şi uite ce-am mai găsit şi scuze dinainte, că s-ar putea să mai vin să mai comentez aici, pentru că deocamdată ştiu unde-s toate informaţiile adunate. :)) (aici, la comentarii la tine!)

    "Hasidic Judaism is not one movement but a collection of separate groups with some commonality. There are approximately 30 larger Hasidic groups, and several hundred smaller groups."

    de aici:
    https://en.wikipedia.org/wiki/Hasidic_Judaism

    RăspundețiȘtergere
  8. Am mai găsit alta dinastie hasidică care îşi are originile în România de azi, Cluj-Napoca mai precis.

    "Klausenburg /ˈkloʊzənbɜːrɡ/,[citation needed] also known as Sanz-Klausenburg, is a Hasidic dynasty that originated in the Transylvanian city of Cluj-Napoca (formerly Klausenburg), Romania."

    https://en.wikipedia.org/wiki/Klausenburg_(Hasidic_dynasty)

    RăspundețiȘtergere
  9. m-am întors! :D

    am găsit un alt articol interesant care ar putea avea nişte prime răspunsuri la întrebarea de ce nişte evrei protestau împotriva Israelului:

    https://en.wikipedia.org/wiki/Haredim_and_Zionism

    "Historically, many dynasties in Hasidism have expressed anti-Zionist opinions because of the 'Three Oaths'. The Talmud, in Ketubot 111a, mentions that the Jewish people have been bound by three oaths: 1) not to ascend to Eretz Yisrael (the Land of Israel) as a group using force; 2) not to rebel against the nations of the world; and 3) that the nations of the world would not persecute the nation of Israel excessively.[32][not in citation given] Some consider the establishment of the State of Israel to be a violation of these oaths."

    hihi, şi mai sînt şi ăştia:

    https://en.wikipedia.org/wiki/Neturei_Karta

    Neturei Karta opposes Zionism and calls for a dismantling of the State of Israel, in the belief that Jews are forbidden to have their own state until the coming of the Jewish Messiah.[2][3] :>

    RăspundețiȘtergere
  10. Merci, merci, o sa le parcurg pe indelete. Bine ca ai lamurit ca sunt multe ramuri ale ale "Hasidic Judaism" si ai pus aici linkurile, sa stim de unde sa le luam.
    Sigur ca n-o sa ne mai aducem aminte la un moment dat unde sunt, dar macar stim unde cauta, daca avem nevoie. :)))

    Nici eu nu sunt f. buna la engleza, de fapt chiar am dificultati in a o vorbi (ma rog, ii dau inainte in US ca n-am incotro, dar vorbesc prost). Ca si tine, n-am studiat la scoala engleza si am invatat-o din cantece si carti, mai putin filme ca nici macar nu ma uit la filme, deci pronuntia mea este ceva de mori de ras. De fapt cred ca n-ar fi fost atat de rau daca nu as fi evitat s-o vorbesc (caci a fost posibil), ramanand la un stadiu neavansat. Bine ca eu ma compar cu P care e perfect bilingv, desi chiar si el are un accent (cica), acela de Canada, desi mie mi se parea ca accentul lui seamana cu cel american de NY, dar se pare ca nu chiar...
    Sa "vezi" cum vorbesc americanii din California (zici ca-pardon- canta) sau vecina mea din Florida care vine din Massachusetts (nu stiu niciodata cum se scrie acest nume).

    De citit in engl., depinde de complexitatea cartii, dar mi-e mai usor de citit decat de vorbit, eu citeam in engl si cand nu intelegeam decat doua cuvinte din fraza, acum e chiar ok, desi se poate f. bine sa pierd subtilitati ale limbii, dar oricum se mai pierd si la traduceri, decinu-i bai. :))))

    Ma duc sa plimb cainele care ma priveste cu ochii mari si asteapta, apoi sa ma apuc un pic de treaba, dar nu prea mult ca e totusi sambata. :)

    RăspundețiȘtergere