miercuri, 30 martie 2016

ramasesem datoare

sa va spun ce s-a intamplat cu casa de la LA proiectata de arhitectul Frank Lloyd Wright, scoasa la licitatie la LAMA (Casa de licitatie modernista de la LA) in 21 februarie 2016, impreuna cu mobile si opere de arta apartinand Fundatiei BRIDGES/LARSON, executor testamentar al cuplului format din actorul Jack Edward Larson (8 feb. 1928 – 20 sep. 2015) si producatorul/directorul de film James Bridges (3 feb.1936 – 6 jun. 1993).

Ei bine, desi casa a fost vizitata de peste o mie de persoane "interesate", nici unul din doritori nu s-a calificat pentru cumparare, zice LAMA.
Adica nu au atins pretul de rezerva care e pretul minim la care vanzatorul accepta sa vanda obiectul licitat. Sau si mai simplu, nu s-au inteles la pret sau poate chiar n-au fost doritori.

Cu alte cuvinte, desi au venit o mie de gura casca sa se uite, c-asa-i la licitatie (daca eram la LA m-as fi dus si eu), nu au fost licitanti seriosi. Se speculeaza ca terenul de langa casa e cam mic si are forma neregulata (desi sunt doua loturi), ba ca mobilele nu sunt cele originale, ideea e ca o casa a unui asa mare arhitect impune restrictii de tot felul, pe langa pretul extrem de mare pe metru patrat de constructie. Cei care cumpara trebuie sa fie cu adevarat pasionati si sa mai aiba si bani multi, hihihi.

In plus, daca ai fi cumparator nu ti-ar conveni sa platesti premiul casei de licitatie care e de obicei maricel (se negociaza in jos la sume mari, dar oricat) numai ca sa apari la ziar ca vai ia uite ce smecher sunt eu mi-am cumparat casa de 3 milioane la licitatie si-am platit 150000$ premiu (minim). Cum zice insusi fondatorul casei de licitatie, cumparatorul asteapta cuminte sa se linisteasca apele. Mda, ca sa se mai linisteasca si pretul.

Lotul de mobila, vasele si alte obiecte s-au vandut deja, separat si bine, caci nu apartineau casei initial. Ca idee, setul de vase din poza (set de 6 bucati pentru 14 persoane) desenat de Wright prin anii '20 si realizat de Noritake din Japonia in 1968 s-a vandut pentru 15000$ ( estimat la 15000-20000$).
Setul de scaune "Origami lounge chair" realizat sub directia lui John Lautner dupa modelul original conceput de Wright a fost vandut cu 20000$ bucata ( estimat la 10000-15000$).

Ideea cu licitatia a fost buna pentru reclama, casa e vanduta acum de un agent imobiliar de la Sotheby's. Deci mai aveti/avem o sansa... :)

PS- Pozele sunt luate de pe situl LAMA:
https://lamodern.com/

10 comentarii :

  1. Moamă, eu mă minunez mereu când văd pe ce-și cheltuie oamenii banii! Dar, deh, mentalitatea mea e adaptată bugetului. :))
    M-am uitat la pozele din celălalt articol, nu e o casă pe gustul meu, e prea modernă. :)) Eu sunt fană a arhitecturii vechi, stil eclectic, dacă se poate, cum găsești atâtea prin București. :)
    Însă ce mi-a atras atenția la postarea ta a fost numele arhitectului, pentru că e legat de o carte pe care am citit-o mai demult - „Loving Frank” de Nancy Horan, despre povestea de iubire dintre Mamah Borthwick Cheney și Frank Lloyd Wright. A fost o lectură interesantă, habar n-aveam cine e FLW înainte să citesc cartea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. M-am jucat pe la comentarii dupa ce-ti scrisesem unul kilometric si l-am sters impreuna cu un spam. :)
      Asa ca rescriu esentialul: merci pentru cado! :)

      Ștergere
  2. Cora_ a scris un comentariu nou la postarea "ramasesem datoare":

    Pretul fotoliilor pare exorbitant si chiar e mare, dar gandeste-te ca la origine era un fotoliu la un pret aproape normal.
    E ca si cand am cumpara noi acum un fotoliu care ne place mult, iar dupa 10 ani pretul lui se dubleaza sau tripleaza. Si la naiba, intre timp te-ai si folosit de fotoliu! :)
    De fapt e mai mult decat atat, pe langa faptul ca sunt "collectible", antichitatile inseamna reciclare in bucla. Poti oricat sa le vinzi sau sa le schimbi cu alti nebuni ca tine, loool.
    Exista oameni nebuni ca mine care asta fac in toate vacantele lor, viziteaza magazine de design/antichitati si incearca sa se abtina sa nu cumpere. Sa nu crezi ca totul e scump, se gaseste cate ceva pentru orice buget. E exact ca atunci cand cumperi carti vechi, poti gasi perle rare... :)

    Nu stiam ca exista o carte despre povestea lor tragica. Stiu doar ca Wright a construit Taliesin pentru a locui cu femeia de care se indragostise (Mamah) si la un moment dat un prof ne-a povestit, apoi am citit si eu despre incendiul provocat de fostul angajat si felul tragic in care Mamah si cei doi copii au murit.
    Abia astept sa citesc cartea, multumesc mult de cadou. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Noroc că m-am abonat la comentarii, așa că la mine a ajuns comentariul șters. :D

      Înțeleg ce spui tu, mai ales că e vorba de piese de mobilier rare sau chiar unicat, care devin și mai valoroase cu trecerea timpului. Oricum, te pricepi mult mai bine decât mine. :))
      Și mie-mi plac unele piese de mobilier vechi, de exemplu m-am îndrăgostit de două scrinuri cu multe sertărașe pictate & placate cu sidef pe care le-am văzut la Muzeul Theodor Pallady (Casa Melik), dar nici măcar n-am putut să le ating (tare-aș mai fi avut chef să trag de sertare și să mă uit înăuntru!), pentru că o tanti mă păzea ca pe butelie, după ce, fără să-mi dau seama, m-am sprijinit o secundă de o ditamai mobila sculptată (superbă și asta). Ha, dacă vii prin București și n-ai vizitat muzeul, merită văzut, mai degrabă pentru mobilier decât pentru picturi!
      (Am căutat câteva poze similare cu acest tip de scrinuri, dar n-am găsit.)

      Cu plăcere, sper să-ți placă cartea. E scrisă din perspectiva lui Mamah, din câte îmi amintesc. Pe mine m-au cam plictisit unele părți, dar, per total, a fost o lectură interesantă.

      Ștergere
    2. Am cautat poze din muzeul tau, sunt foarte frumoase mobilele, unele imi plac chiar tare mult, ca de ex. cele din poza 5 de aici:
      http://www.muzeeromania.ro/arta/casa-muzeu-theodor-pallady-bucuresti/

      De fapt scrinul asta e superb (e un scrin, nu? Ca mai sunt alea late, clasice, de forma trapezoidala).
      https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Bucuresti,_Romania,_Muzeul_Theodor_Pallady,_%28Casa_Melik%29,_Str._Spatarului_nr._22_%28interior_21%29;_B-II-m-A-19723.JPG

      Mai sunt astea doua mobile laterale care sunt interesante, dar nu se vad bine:

      https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Bucuresti,_Romania,_Muzeul_Theodor_Pallady,_%28Casa_Melik%29,_Str._Spatarului_nr._22_%28interior_12%29;_B-II-m-A-19723.JPG

      Da, exact, o sa-mi fac o lista de locuri de vizitat de data asta, sa nu mai caut ca bezmetica si totul sa fie inchis taman atunci sau sa nu gasesc galeriile de arta din centrul vechi ca ultima data. Ai putea? :)

      O sa apelez si la tine cu idei de muzee/galerii/spoturi culturale de orice fel, chiar experimentale sau mai ales... Iti zic de-acum, ca daca iti vin in cap pe unde mai umbli tu cu aparatul/cartile, poate le pui pe o lista. Nu-i musai, dar daca se intampla sa vezi ceva ce ti se pare interesant... :)

      Ștergere
    3. Ah, da, uite că ai găsit fix ceea ce m-a fascinat pe mine! Sunt chestiile din al treilea link, cele două piese laterale care nu se văd prea bine. Nu sunt foarte sigură că se numesc scrinuri, nu prea mă pricep la denumirile pieselor de mobilier. :))
      Am mai căutat și eu aseară ceva similar, iar cele mai apropiate sunt cele găsite după termenii „Japanese/Chinese chest-of-drawers for jewelry”. Am uitat complet proveniența celor din muzeu, aș fi făcut niște poze, dar nici asta nu aveam voie (decât dacă plăteam o taxă măricică).
      Și dulapul ăsta e absolut demențial, l-am studiat pe toate părțile (de el m-am sprijinit fără să vreau).

      Cum să nu, te ajut cu lista de locuri de vizitat în București. Cu mare plăcere! :) Ar fi ideal dac-ai veni când e Noaptea Galeriilor (cândva în mai, mi se pare), un event care mie-mi place foarte mult. Am mers în fiecare an la o parte din galerii, căci e cam obositor să le vezi pe toate. Pe de altă parte, am început să vizitez muzeele mici, găzduite în case vechi, care merită văzute și pentru interiorul per se. Am o prietenă care e pictoriță (Maia Oprea) și de la ea pot afla mai multe detalii despre galerii experimentale, bănuiesc că există și așa ceva. Galeriile de artă sunt răspândite prin tot orașul, nu doar în Centrul Vechi. Mai sunt și magazinele de antichități din zona Matache, dar, din păcate, multe au dispărut după ce a fost demolată o mare parte din zonă, pentru lărgirea unei străzi - o porcărie tipic românească.

      Ștergere
    4. Ah, și tot aseară, căutând scrinurile, am dat peste niște articole despre cum să vopsești mobila veche cu chalk paint, care se obține din Plaster of Paris (habar n-am dacă se găsește așa ceva în Ro și ce denumire are produsul), apă și vopsea colorată. Mă gândeam cum ar fi să mă apuc de vopsit un dulap vechi, pe care intenționam să-l mătrășesc și să iau unul nou în loc. Nu se poate spune că e un dulap frumos, nici valoros, nici măcar practic, dar cu siguranță ar arăta mai bine cu o culoare nouă (îmi plac mobilele albe, dar și verde prăfuit), mai ales în interior, unde e înnegrit și lasă senzația de murdar, oricât l-aș spăla. Cred că aș fi tare pasionată de recondiționat mobilă, dar când naiba s-o mai fac și pe asta? :)) Plus că am zero experiență, dar la câte tutoriale sunt acum pe net, sigur m-aș descurca.
      Dacă vii în Ro, e musai să treci pe la mine, să vezi casa veche în care locuim. Ba poți sta chiar la noi, că urmează să aranjez camera de zi (care poate fi de oaspeți, ha), unde se află și dulapul cu pricina. Păcat că nu-s lucrurile noastre, că probabil aș avea mai mult chef să le dau o nouă înfățișare. :) Dar pentru asta ar trebui să scriu recenzii mult mai scurte. :))

      Ștergere
    5. Piesele alea doua care-ti plac nu se vad bine, din pacate, dulapul sculptat e chiar frumos, ar merge pus intr-o camera cu mobile simple, ca are prea multa personalitate.
      De fapt la mobile, ca si la arhitectura si arta nu poti sa nu recunosti calitatea unei piese, chiar daca nu e ceea ce ai pune tu in casa. Mobilele masive si/sau cele din lemn inchis la culoare sunt pretentioase sau "pretioase" si te obliga...
      Mie si de-aia imi place modernismul/stilul minimalist, ca n-am mult praf de sters si pot imperechea mai usor piese.


      Apuca-te sa vopsesti dulapul, de ce nu? Faci mai intai un test in interior si vezi cum iese. Ca la orice vopsire, e important sa decapezi bine suprafata/s-o sablezi cu hartie de sablat fina, ca sa nu ai urme de vopsea/lac vechi si sa adere cea noua.
      Da, poti sa faci aproape orice dupa tutorial. Chiar daca nu iese perfect, lucrul e facut de tine si satisfactia e infinit mai mare. Plus ca e la moda stilul mobilelor rustice, un pic uzate si cu vopseaua sarita/cu urme de pensula, in cel mai rau caz o sa ai un dulap foarte la moda. :)))

      Vaiiii, saru'mana, ce frumos ar fi sa stau la voi! :))) Vedem pana atunci cum ne nimerim, daca sunteti voi in Buc, sa nu va incurc, etc. Oricum de vazut trebuie sa ne vedem macar un pic. De venit vin la sfarsitul verii, in principiu, dar stai ca nici nu mi-am luat belet.



      Ștergere
    6. Oai, cât a trecut! N-am revenit atunci la discuție și apoi am tot amânat... Și uite-mă după o lună. :))

      Între timp am dezmembrat dulapul, era prea urât ca să muncesc la el, plus că trebuiau reparate unele chestii și nu se merita (era predominant din placaj, nu lemn solid, so...). Dacă avea o ținută mai distinsă, l-aș fi grațiat. :))

      Îmi pot încerca totuși mâna la vopsit cu chalk paint pe două-trei piese mici de mobilier care au rămas (urâte și astea). Lumea zice că la chalk paint nu e necesar să sablezi suprafața, ci pur și simplu vopsești peste în două-trei straturi, iar deasupra dai cu lac.

      Invitația stă în picioare, nu retractez nimic. :D Chiar m-aș bucura să ne vedem. Până la sfârșitul verii sigur e gata și camera. :)) Ar fi o glumă, dacă nu ar fi stagnat „lucrările”: ne-am oprit la văruitul pereților, pentru că sunt acoperiți cu calciu roz care are vârfulețe argintii, și chiar nu putem folosi camera în condițiile astea. Arată horrible. Doar că e cam dificil de văruit peste calciu. De dat jos nu prea avem chef, e mult de muncă și poate ne sare proprietara în cap, că am stricat mândria casei (calciul era la mare modă prin anii 1940, am înțeles că a fost prima casă de pe stradă care a avut așa ceva).

      Ștergere
    7. Oh, da, calciu, cunoastem. Era la "moda" si mult mai tarziu, o vreme se zugravea cu praf de mica, ceea ce dadea camerei un aspect fuarte sclipicios, ca sa zic asa. Camera mea era ceva de mureai, noroc ca a fost schimbata repede. :)

      Ștergere