vineri, 8 aprilie 2016

talentul

cum stateam eu asa si ma uitam pe o carte sau pe calculator sau pe
pereti pe la unu' noaptea,  nu-mi mai amintesc exact pe ce ma uitam, dar
ma uitam in absoluta liniste sa nu-i trezesc pe cei care nu se mai
uitau, mi-am dat seama brusc ce ma framanta si mi-am zis cu maxima
seriozitate eu mie: "bai, zic, ma doare golul dintre scari si golul
dintre cuvinte, atata spatiu pierdut", apoi m-am abtinut sa nu rad, caci
ar fi chiar necuviincios sa razi la ora aia cand altii nu mai rad, ca
macar daca nu dormi nu e vina ta si nici daca te dor "golurile dintre
celule", dar sa razi asa cand altii n-au pofta de ras e chiar culmea
si-apoi am zis sa nu uit sa scriu aici ce ma macina cand pe altii macar
ii lasa talentul sa se odihneasca, de parca as putea eu sa rezolv o atat
de mare dilema ca cea descrisa mai sus si toate spatiile s-ar curba, s-ar compresa si-ar intra unul
intr-altul, apoi ar intra la mine in cap sa faca liniste, sa pot dormi ca orice om normal la o asa ora tarzie.
cred ca n-ar trebui sa mai beau cafea dupa ora 16.00. :))))



2 comentarii :