duminică, 5 iunie 2016

copacii din orasul fantoma

ma gandeam eu azi dimineata la dus, ca atunci imi adun ideile de prin colturi, ca decat un amarat de muritor netrecut de ideile preconcepute ale sale si ale neamului lui ce nu s-a clintit un milimetru nici la stanga nici la dreapta in ultima mie de ani - dar poate o fi si asta o calitate - mai bine un arbor. fie el si invers.

"Arbor invers, cu rădăcinile-n vânt,
cu tălpile late ca frunza platanului,
aproape plutind, abia atingând
anotimpurile anului.
Cu mâinile crestate ca frunza de stejar,
cu trunchiul cu scorbură-adâncă
în care dorm urşii cu capul în jos, în zadar
spre-un cer de pământ vrând s-ajungă.
Mereu cu creierul gol, cu ideile
răsfirate ca pe-un deal pomii rotaţi,
dus în nori, în scâteile
celor neluminaţi.
Văzut ca în apă, mereu,
şi foşnind de un vânt de pământ,
cu rădăcinile înfipte în curcubeu
şi-n culori ce nu sunt.
Arbor invers am rămas, rupt din sferă
cu sfera aceasta aidoma, geamănă…
Şi totul îmi pare ştiut, dar nimica
din ce ştiu cu ce este nu se aseamănă.
                  arbor invers, Nichita Stanescu


Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu