joi, 1 septembrie 2016

de oboseala...

Cate din persoanele pe care le cunoasteti plange intr-un WC dintr-un aeroport, impreuna cu o necunoscuta? Asta ar fi o scena numai buna de-un film prost. Sau bun. :)

Eram la Paris intre avioane si m-a lovit nevoia sau am zis sa ma duc "de control", nu mai stiu. Cert e ca eram acolo, astepand langa cele cateva cabine ocupate ale WC-ului eu si o doamna simpatica de vreo 60 de ani, in fata mea. Femeia era imbracata bine, genul acela "iesita in lume". Tre' sa facem pipi, ca venim de departe si mai avem de mers, zice ea.
- De unde veniti?
- De la Chicago.
- Oooo, de departe. Si eu vin de la Montréal, suntem din aia care n-au dormit azi-noapte. (Rade). Si unde mergeti?
- La Ankara...
- Ohhhh... In vizita?
- Nu, acolo locuiesc.
- Ohhhh...

O privesc fara sa pot sa zic nimic. I se intuneca ochii. Se elibereaza o cabina si fac semn femeii din spate sa intre. Parca, parca n-ar vrea. Intra.
O privesc. Nu stiu ce exprima privirea mea, dar femeia are ochii plini de apa. Ii pun mana pe brat si-i zic: Curaj! Poate ca o sa puteti pleca, daca e cazul...
- Da. Am pasaport italian, imi zice ea. Dar nu e vorba despre asta, vorba e ca s-a sfarsit... S-a terminat... repeta femeia si lacrimi mari ii curg pe fata. Plange destinul tarii ei in care intelectualii isi pot pierde sluja sau chiar viata din te miri ce.

O mangai pe brat si plang si eu, fara sa stiu exact de ce.
Plang intr-un WC din aeroportul din Paris, cu o turcoaica vorbitoare de limba franceza care vine de la Chicago si are un pasaport italian.
Ne plangem impreuna destinul de a fi om intr-o lume de-a-ndoaselea...

PS- Cu o seara inainte tocmai anuntasera la stiri ca mii de profesori, jurnalisti, intelectuali de tot felul au fost concediati si unii dintre ei arestati, fiind banuiti de simpatii pentru preotul Gulen si fiind deci posibili participanti (chiar si indirecti) la lovitura de stat turca.

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu