duminică, 24 aprilie 2016

vineri, 8 aprilie 2016

talentul

cum stateam eu asa si ma uitam pe o carte sau pe calculator sau pe
pereti pe la unu' noaptea,  nu-mi mai amintesc exact pe ce ma uitam, dar
ma uitam in absoluta liniste sa nu-i trezesc pe cei care nu se mai
uitau, mi-am dat seama brusc ce ma framanta si mi-am zis cu maxima
seriozitate eu mie: "bai, zic, ma doare golul dintre scari si golul
dintre cuvinte, atata spatiu pierdut", apoi m-am abtinut sa nu rad, caci
ar fi chiar necuviincios sa razi la ora aia cand altii nu mai rad, ca
macar daca nu dormi nu e vina ta si nici daca te dor "golurile dintre
celule", dar sa razi asa cand altii n-au pofta de ras e chiar culmea
si-apoi am zis sa nu uit sa scriu aici ce ma macina cand pe altii macar
ii lasa talentul sa se odihneasca, de parca as putea eu sa rezolv o atat
de mare dilema ca cea descrisa mai sus si toate spatiile s-ar curba, s-ar compresa si-ar intra unul
intr-altul, apoi ar intra la mine in cap sa faca liniste, sa pot dormi ca orice om normal la o asa ora tarzie.
cred ca n-ar trebui sa mai beau cafea dupa ora 16.00. :))))



miercuri, 6 aprilie 2016

Hope

Undeva in estul canadian, in Nova Scotia, niste oameni.




Inca un film cu acelasi refugiu, dar cu foci:
https://www.youtube.com/watch?v=a10uJ7Q7hhw

Si mult mai multe informatii si filme pe situl lor:
http://www.hopeforwildlife.net/index.html

luni, 4 aprilie 2016

Focul creatiei

Cum nu prea am talente artistice dar am chef sa fiu creativa, ma joc de-a croitoria. Totul a inceput brusc, cand am vazut intr-un magazin o fata de masa din bumbac, frumoasa intr-adevar, dar care costa 90$ si cu taxele de rigoare m-ar fi dus la 115. Cautam (vorba vine, n-am cautat defel) de ani de zile o fata de masa de 2.5 m lungime.
Bai, zic, la banii astia mi-o fac singura si-mi mai ramane si de-o rochie, chit ca nu stiu sa cos.
Asa am ajuns la magazinul de tesaturi unde am fost atat de incantata de niste denim imprimat, ca mi-am luat nu pentru una, ci pentru doua rochii de vara. Material de fata de masa n-am luat, ca erau prea multe si nu m-am putut hotara.
Am ajuns cu tesaturile acasa, le-am scos din plasa, m-am uitat la ele si mi-am zis: acum sa vedem cine naiba le lucreaza! Am scos masina din cutie, neatinsa de cativa ani si-am vazut ca sunt capabila sa pun ata pe suveica, cu ajutorul manualului de functionare. Am reusit sa si cos, dar cam stramb.

Cum locuiesc intr-un oras incredibil, am gasit un curs de croitorie "à la carte" care avea libere 3 ore chiar a doua zi. A doua zi faceam o poseta de farduri cu tanarul Dany care nu credea ca n-am experienta, pentru ca am facut portfardul in jumatate de timp. Pai timpul costa bani imi venea sa-i zic, dar n-am zis, ar fi chiar culmea sa trag chiulul. :)))  Dupa ce mi-a aratat semnele langa piciorul masinii am inceput chiar sa cos drept. Eu credeam ca tii drept asa de la tine din cap, ceea ce-mi era destul de greu, dar cu semnele alea e chiar ok. Acum nici sa nu ne imaginam ca sunt meseriasa, dar am reusit sa-mi lungesc o rochie care-mi intrase la apa la prima spalare pentru ca cei care o cususera (tineri absolventi de design de moda ca Dany) pusesera fasia de la poale (de alta culoare), invers, ceea ce facuse ca acea bucata sa intre la apa pe lat, rezultand o rochie tip sac. Am desfacut partea de jos complet, am adaugat o bucata in lateral si-am facut un pliu sa nu se vada inaditura, apoi am cusut de partea de sus si gata. Dupa calcat arata ca noua.

I-am mai scurtat lui P o camasa "de incercare", ca are cateva pe care nu le poarta ca-s lungi si l-am inpresionat (cica), apoi mi-am modificat doua perechi de pantaloni pe care bine ca nu-i aruncasem din cauza de demodare, ca erau din lana.
Iar azi am purces in cartierul "de moda", exact ala din cartile lui Mordecai Richler, unde exista magazine cu tesaturi cum n-am vazut in viata mea: munti, munti, munti de bumbac, matase, in si lana de super calitate din care n-as mai fi iesit.

Cum am pus ochii pe bucati mai scurte, am avut parte de reducere, gen 2.5m la pretul de 2m. La un moment dat am intrat in magazinul unei tanti de unde am luat in si coton cu 6$/m, iar cand i-am zis ca as vrea o alta bucata de in pentru o rochie pe care voiam s-o modific, dar ca as avea nevoie doar de o palma, mi-a taiat femeia 25cm de tesatura de nu-mi venea sa cred.

Am venit acasa cu bratul plin, acum tre' sa ma duc sa-mi cumpar hartie pentru tipare si probabil sa ma mai duc macar o data la Dany sa-mi arate cum e cu tiparul, ca restul mai vad si pe net. Sigur ca avand un pic de cunostinde de desen tehnic si geometrie descriptiva o sa ma descurc. Poate ma ajuta si P care in tinerete isi modifica singur pantalonii, cica soacra-mea nu-i modifica corespunzator.

Cu ocazia vizitei la Dany la atelier am vazut colectia lor de carti cu tipare japoneze, stiam ca japonezii sunt buni in design (industrial), dar nu stiam ca si in cel de moda. Nu de alta, dar m-au inspirat maxim hainele alea, uitati aici o mostra cu stilul minimalist, of course. La mine va fi un  minimalism mai stramb, dar na...


Si am mai salvat un milion de poze de pe net cu tot felul de modele, toate simple.
Urati-mi bafta, incep! :)))))

PS- Pozele reprezinta doua  mici sectiuni dintr-un magazin, una cu tesaturi din casmir din care ar merge niste fuste drepte, colorate si relativ scurte, iar cealalta cu matase naturala uni, erau si alte sectiuni cu matase imprimata italieneasca pentru niste bluze simple, drepte, de purtat cu fustele alea minunate sau chiar cu altceva.