sâmbătă, 28 mai 2016

oh, vai, trebuie... cu update

sa va arat pozele cu cartile la care am muncit eu vreo 10 ore,  in doua zile. Si sa le asez aici ca sa le am, daca mi se face dor de ce am simtit in timp ce le aranjam. :))))
Am ajuns miercuri seara imediat dupa cina sa duc ultimele cutii de carti (le strang cam de o luna de multa vreme de la oamenii de la mine din cartier si asta era ultima tura cu 3 cutii mari) pentru vanzarea de carti in beneficiul animalelor de la refugiul SPCA (Society for the Prevention of Cruelty to Animals).

Ma gandisem sa dau o mana de ajutor la aranjat, ceva de genul o ora, doua, ca tot cerusera ajutor pe FB. Cand am vazut ca sunt singura francofona si ca aveau reala nevoie de cineva care sa le trieze pe categorii cartile in franceza, am ramas cam 3 ore, adica pana am simtit ca nu ma mai tin picioarele. Problema era ca statusem si dimineata in picioare la biserica la aranjat de obiecte, altfel sunt "cal de cursa lunga". :)

Joi n-am putut sa nu ma duc, am ajuns pe la 11h00 si-am plecat in jur de 18h00 (cu o pauza mica), adica exact cand era totul triat pe categorii, plus romanele aranjate pe mese in ordine alfabetica (doar pe litere) si cu tot cu etichete puse. Numai la sectiunea roman am avut doua mese lungi de aranjat. Joi am avut doua ajutoare. Ieri m-am dus mai tarziu sa-mi iau cartile puse deoparte, celelalte doua tipe erau deja acolo si totul era aproape terminat, le-am lasat pe ele sa finiseze ce incepusera si m-am ocupat de altele.

Mi-am mai pus si eu ceva carti deoparte, dar era deja cam multa lume. Mi-am luat la revedere de la oamenii minunati pe care i-am cunoscut, am schimbat emailuri si ne-am promis sa ne revedem. Adica sa ma duc eu sa-i vad si pe ei si pe animale, ce pacat sa sunt cam departe (40 min cu masina), altfel as face benevolat mai des la ei. Oricum m-au anuntat ca nu scap la anul, ma cheama din vreme sa-i ajut.

Am uitat niste CD-uri pe masa, dupa ce mi le-au facut ei cadou pe deasupra cartilor platite, iar eu am facut o donatie pentru catei si mi-am cumparat un tricou rosu. Mi-au scris o felicitare induiosatoare.
Spre surprinderea mea a fost f.f. multa lume la deschidere si cat am stat eu acolo ieri, oamenii plecau cu bratele pline, ca si mine. Sigur revin anul viitor sa doneze cartile cumparate anul asta plus ce mai cumpara intre timp, asa o sa fac si eu.
Azi voiam sa ma duc din nou cu P care nu apucase sa mearga, dar am plecat la tara. Vanzarea a avut loc intr-un local sportiv foarte aproape de noi, desi refugiul e departe cum am zis, dar cred ca au multi clienti in zona, nu e prima data cand fac vanzare de carti. Oricum populatia aici e mult mai densa decat "in regiune", sintagma care inseamna de fapt la tara.

Am ramas in urma cu toate ale mele, o sa vie vai de mine saptamana viitoare, dar nu conteaza, ma simt minunat!!!!  Ceea ce va doresc tuturor!

Post scriptum: ceea ce se vede in prima poza e cam jumatate din sala, plus ca la capete sunt niste mese imense cu cartile pentru copii, cele de bucate, cd-uri si filme.

UPDATE: am reusit sa strangem din vanzarea cartilor 7472$, ceea ce dovedeste ca orice gest de acest fel conteaza.





joi, 26 mai 2016

compresate

Nu c-as avea ceva interesant de spus, dar zic sa apuc sa mai scriu ceva pana nu se pun paianjenii de tot pe aici.
Nu stiu cum se face dar timpul ultimelor saptamani s-a comprimat a.i. a trecut parca intr-o clipa desi nu prea am stat locului. In primul rand a venit vara, deci am iesit in curte la buruieni si la cate o floare.

In al doilea rand am serbat prima jumatate de secol a barbatului, chiar daca nu ne vine sa credem si el arata inca de 35, hihihi. Cu surle si trambite, dezmat bahic si gastronomic, cheful de rigoare, plus tortul soacra-mii. Asa dezmat ca desi cea mai grasa mancare (daca e sa uitam tortul) a fost carnea de pui si cea mai tare bautura vinul, cumnatu-meu a facut seara un preinfarct.

Norocul lui ca n-a murit si a putut afla cu aceasta ocazie ca fumatul, mancarea nu prea sanatoasa stropita cu pepsi din belsug (plus o ereditate proasta) pot infunda niste artere. I-am dus supica de legume de spital (sau mai degraba invers) si ne-am ras de ne-am strambat ca a spus la tot salonul ce fel de supe face cumnata lui. Sa nu le spui ca era sa te omor! Nu le spun, dar soacra-mea voia sa vina ieri la mine la spital cu profiterol. P cica n-are nica', e bun la inima, ca suna a medicament, c-a auzit el de paracetamol. Dupa ce l-am pus pe cumnatu' sa jure pe rosu ca nu mai fumeaza si ca refuza toata mancarea soacra-mii, am plecat si l-am lasat pe om linistit conectat la aparatele lui.

In al treilea rand am mai si muncit, dar nu e nimic interesant de consemnat aici, mai ales ca unul din proiectele la care lucram e in faza de finisare super tehnica hardo-softistica, lucru facut in exclusivitate de P, eu asteptand ca el sa termine partea asta ca sa pot sa ajut cu ce ma pricep. La galerie e cam liniste, am fost de vreo 3 ori in ultima vreme.

Si azi am fost din nou la biserica cu babele din cartier doamnele care fac benevolat, sa ajut si eu la aranjatul vaselor pentru vanzarea de peste doua saptamani (banii sunt pentru cei nevoiasi). Mai fusesem pentru donatia de haine, sa le ajut sa le aranjeze pentru noii veniti/refugiatii din urbe de care se ocupa biserica noastra, dar asta a fost acum vreo doua saptamani.
Pe doamne le-am cunoscut pe net (responsabila e vecina mea, pe ea o stiam de mult) si ne-am cunoscut mai bine cand mi-au donat carti sa le duc la vanzarea de carti anuala pentru o societate de protectia animalelor de pe aici. Am facut cateva drumuri bune la ei, iar asta seara s-a intamplat sa inceapa sa aranjeze cartile pentru vanzarea de vineri si promisesem sa ajung, deci m-am dus. N-am facut decat sa aranjez cartile in ordine alfabetica, dar dupa vreo trei ore plus alea de dimineata de la vase, parca-parca simteam ceva...

Dar daca simt e de bine, inseamna ca sunt vie! :)


PS- La plecarea de la carti mi-am luat Jurnalul lui Anne Frank in format "de poche" pe care nu-l citisem. Ma duc vineri sa cumpar multe, multe carti, ce sentiment minunat sa stii ca tu citesti si cateii au mancare.



luni, 9 mai 2016

povestea teiului

Ma duc acum doua zile sa cumpar plante si pamant... ohhh, da, am facut o pasiune pentru cumparat pamant si balega.
Acum ceva vreme s-a stins din viata puiul de arbore Ginko Biloba, rapus  fiind de ghearele vecinului-prieten-si-pisoi Virgile (fratele catelului Marcus) si dupa cum bine stiti s-a dus si bietul Virgile cu tot cu pom. Asa ca am decis sa plantam in locul lui un tei, ca miroase bine si-n plus pot sa fac si ceai. Zis si facut, asa am ajuns la pepiniera cea mai cea din zona.
Aveau 4 feluri de tei, deci am trait o mare dilema in fata atator variante, mai ales ca aici teii nu miros atat de bine ca in ro si parca nici nu-s atat de colorati. Ar fi bine deci sa nimeresc sortul cel mai aromat si sa fiu sigura ca e comestibil.
- Care din teii acestia sunt comestibili? il intreb pe un nene consultant. Adica buni de ceai.
- Comestibili? Nu-s comestibili, doamna, sunt arbori!
- Stiu domnule ca e copac, imi venea sa zic, tocmai l-am vazut (dar nu zic). Eiiii, hai domnule ca se face ceai si din arbori, ba ceaiul de tei e chiar bun si destul de scump, am cumparat io!
- ...
- Serios, in tara mea de bastina ROMANIA luam florile direct din tei, le uscam (sau nu), dadeam cu ele in apa si gata ceaiul. SIMPLU! (De cand caut si eu ceva despre ro cu care sa ma mandresc...) :)
- Nu scrie nimic de asta nici in carte, ia uite, zice omul rasfoind o cartulie scoasa dintr-un buzunar ascuns.
- Pai pentru ca aici lumii ii place sa cumpere ceai la plic, da' va dati seama cum e sa usuci tu florile tale, proaspete si parfumate? Si gratuite!
- Dar ia spuneti-mi - ii arat spre niste pruni ce aveau pe etichete niste prune ca de expozitie - prunii astia chiar fac prune? Dar sincer! Ca am luat eu un cires de-asta cu poze frumoase pe eticheta si pana acum n-a facur decat 3 cirese.
- Fac doamna, cum sa nu faca! De tei nu stiu, dar prunii fac prune si sunt comestibile, asta e clar!
- Mda...
- Mai am o intrebare. Copacul asta de aici... eleagnus si nu mai stiu cum (augustifolia), as vrea sa-l cumpar. Il caut de 5 ani. Cum procedez? Ca vreau sa iau si niste pamant si sa mi le livrati pe toate...
- Il cautati de 5 ani? I-auzi! Eu nu cunosc pomul asta.
- (De ce nu ma mir?) Vaiii, trebuie neaparat sa mirositi copacul asta, vad ca aveti multi, poate nu-i vindeti pe toti pana la vara, trebuie sa mirositi pomul asta cand infloreste. Aveam unul in curte la bunica, de-aia il vreau, sentimentalism.
- Asa e,  aveti dreptate, ia uite - imi zice bucuros ca poate fi de folos - scrie ca se numeste maslin rusesc.

Ca sa ne intoarcem de unde-am plecat, am gasit informatii pe net despre sorturi de tei, niciunul nu pare sa fie contraindicat consumului, dar voiam sa vad daca chiar nu stie nimeni care e mai bun, plus ca am citit ca unul ar fi toxic pentru albine, asa ca am postat intrebarea pe pagina FB a oraselului meu.
O tipa specialista in arboricultura m-a trimis sa caut la biblio, iar o alta doamna mi-a zis ca ea are un tei in curte din care face ceai si nici nu s-a gandit ca nu e bun.
Vai, vai, excelent, o sa las paranoia la o parte si o sa cumpar si eu atunci, ii zic.
Bine faceti, imi raspunde ea, eu am o prietena romanca ce cunoaste bine plantele medicinale, ea mi-a zis sa culeg florile si de ani buni le consum fara probleme.
Mda.

Ieri mi-au livrat salcioara (nici nu-mi vine sa cred c-am gasit) si cu ea camionul de pamant, surpriza mea pentru P caruia-i spusesem ca il iau vrac, fara sa precizez cantitatea, ca sa nu-l sperii.
Salcioara va fi plantata in fata casei si teiul care nu e inca cumparat in spate, o sa ne imbatam de la miros.
Si pentru ca ramasesem datoare cu pozele cu flori de primavara, "les voici!".
Cu mentiunea ca brandusele au fost superbe, am avut mai multe culori si chiar satirate dar a fost frig si s-au cam zgribulit, asa ca s-au trecut cam repede. Zambilele sunt deschise de mult, miros incredibil, iar lalelele abia au inflorit, imi plac la nebunie culorile alese, am cateva nuante diferite de roz lila si unele galbene cu putin rosu.

Pozele nu sunt grozave, le-am facut cu telefonul, as putea sa iau maine aparatul si sa fac unele ca lumea (in ultima zici c-am vrut sa pozez termopompa vecinului :) )...





luni, 2 mai 2016

pistoalele, sexul si religia

e atata lumina in jur, ca-ti trebuie ohelari de soare ca sa tii ochii deschisi.
In coltul acesta de lume unde oamenii il iubesc pe d-zeu aproape mai mult decat iubesc savarinele si drobul, pana si prim-ministrul spera "sa găsim înțelepciunea de a respecta Sărbătorile de Paști". Apoi ne ureaza ca "Lumina Sărbătorilor de Paști să ne lumineze ființa. Și să așteptăm de la ceilalți să fie mai buni, prin efortul nostru, al fiecăruia, de a ne ameliora. Cu Dumnezeu spre noi înșine!".

Partea aia cu asteptatul ca ceilalti sa fie mai buni nu sunt sigura ca am priceput-o, dar cred ca vrea sa ziCA CA daca fiecare dintre noi e mai bun, vor fi fiind si ceilalti, trebuie doar sa avem rabdare. Asta era spusa in conjunctura demiterii ministrului culturii, ocazie cu care omul tocmai denuntase niste lobbyisti sinistri de prin guvern. Adicatarea d-le ministru, ne transmitetz tot un fel de "tovarasi, statz linistitz la locurile voastre", dar ne luatz la sentiment, ca pastele, ca d-zeu... stitz ca romanul e mai sensibil la astea decat la propriul lui bine. Adica stitz ca ne-am obisnuit sa credem ca daca acuma suferim, e ca sa ne fie bine mai incolo, pe lumea ailalta adica. Bata-va sa va bata de pishicher! 

"Cu d-zeu prin noi insine". E si asta un punct de vedere, cine sunt eu sa va contrazic? Chiar daca s-ar putea si "prin noi insine, spre d-zeu", ca am auzit eu ca e un "trend de moda" acuma sa fii deschis spre lume, cum ar veni. Si un altul (dar asta e marginal, ce-i drept) e sa nu amestecam religia in "trebile" statului. Ca nu ne-a spus nimeni si noua ca avetz ca mandat sa ne dati ore de religie on line. Nu de-alta, da' daca "lom" note mici, poa' sa ne cauzeze la Bac (sau dupe)!

Uite ca m-am indepartat de la subiect, atz reusit sa ma faceti sa uit despre ce vorbeam, CU CUvintele astea pline de miez.
Ziceam despre lumina. Ne intra lumina-n ochi, zici ca sutem pe un taram de basm, cu flori, cu oameni buni si frumosi, ce trist va fi maine cand o sa ne ducem la "servici" si o sa constatam ca iar ne-am inselat. 
De pasti si de craciun (ca tot a trimis primarul sectorului 5 felicitari cu nasterea domnului, inainte de paste. Nu i-a spus si lui nimeni ca acuma muare, de nascut s-a nascut alta data. Da' nu-i nimic, se spune ca gestul conteaza) imi amintesc aceeasi faza (am cautat alt sinonim, m-am gasit) cu prietenii mei buni picii, la Paris. Eu ma uitam la vitrinele sex-shopurilor de pe langa "Mulen ruj" si ma minunam, nu vazusem niciodata, eram venita de la tara, ce vrei. Piciu' al mare imi zicea ca el nu pricepe ce ne tot uitam, n-am mai vazut penisuri? Ca lui nu-i place sa vorbim despre asa ceva, il jeneaza. Cu cat facea omul pe puristul, cu atat aveam noi chef mai tare sa zicem chestii, chit ca nici eu nici piciul al mic nu suntem vulgari. Asa ca am pronuntat in acea zi mai multe vulgaritati decat in ultimii zece ani. "Coi", zice piciu' al mic in timp ce mancam supa zen transparenta intr-un restaurant japonez. Ce? intreaba piciu al mare. "Doi coi", repeta piciu al mic, de-am zis ca-i stropesc cu supa zen.

Aceeasi senzatie am si acum, cu lumina asta orbitoare, de doi coi! Dar separati. Am zis sa scriu aici pe mosia proprie, ca or mai fi si oameni pentru care sentimentele astea sunt autentice si nu e frumos sa facem caca pe credinta lor. Dar despre cei care zambesc doar ca sa li se vada dintii in poza, numai de bine!