duminică, 28 august 2016

antivernissage


Asa arata galeria mea de dimineata. E drept ca ma asteptam sa arate mai rau, dupa descrierile facute de la distanta. Parchetul nu vi l-am aratat tot, e cu valuri pe alocuri.
Era o chestiune de timp sa se intample, ne rugam de 3 ani de aia de la parter sa reparam/intretinem acoperisul si raspunsul a fost ca acoperisul se repara cand incepe sa curga. Acum gata, a curs, suficient pentru gustul lor, sper, mai ales ca apa are prostul obicei sa cada de sus in jos si sa ramana acolo unde cade, recte la ei in ograda.

Dupa ce ne-am enervat suficient cat sa ne distrugem concediul la aflarea vestii (a trebuit sa ne intoarcem de la Brasov la Bucuresti ca sa fim aproape de aeroport, pierzand niste nopti de cazare cu vedere la natura :) ) si ne-am calmat singuri mai apoi, am chicotit gandindu-ma cum trebuie sa arate piscina din localul lor. De consolare.
Proprietarii de la etajul 1 care ne-au sunat sa ne spuna ca "pica apa de sus", de la noi, de parca ar putea sa pice invers si care la inceput au fost de acord sa reparam acoperisul in doi din trei si sa fortam pe trei sa plateasca, s-au codit mai apoi ca mvai, e bine sa ramanem in termeni buni cu m...coproprietarii de la parter. Acum se arata toti surprinsi. Sper sincer pentru ei ca se prefac.

Stii, ii zic lui P pe drumul dinspre galerie, as putea sa fac din spatiu o opera de arta in sine. O instalatie sau chiar o performanta. Interactiva, mai vine spectatorul, mai bate un cui, mai da o bidinea. Un fel de "work in progress". Putem sa si filmam, sa facem poze si sa le expunem apoi ca "témoins".

Mda, zice omul. O instalatie de... parchet. Urmata de un "vernissage".
A trebuit sa trag pe dreapta si sa ma satur de ras.
Dar nu e rasul meu, ca pana una alta eu imi caut meserie. :)