sâmbătă, 22 octombrie 2016

yellow

650 km snur, cu o oprire cat sa iau o cafea si sa fac un pipi...  Mi-am batut propriul record.

Si mergea ea asa zi de vara pana-n seara si o mai merge si maine daca n-o obosi. Doar ca maine raman in jur de 900 km de facut in doi, ceea ce va fi o nimica toata.

Imi place la nebunie sa conduc pe autostrazile americane, se conduce bestial, 99% din conducatori respecta regulile nescrise (cele scrise sunt elastice), se dau la o parte daca vine cineva cu viteza din spate, revin pe banda respectiva daca e libera. De cativa ani de cand fac Montréal - Miami si de doua ori pe an, n-am auzit nicio injuratura, niciun claxon si n-am vazut niciun semn ciudat intre participantii la trafic. Singurul semn care se face in trafic e multumesc, cu lumini daca e de la camionagii.

Imi fac prieteni pe soselele americane, de obicei soferii de trucks din fata carora ma dau la o parte in panta, daca nu pot/vreau sa merg mai repede ca ei. Azi am rulat in tandem cu un nene cu autoturism  mai bine de o suta de km. 125... 127 km/h la depasire, apoi trecut pe banda din dreapta, anulat "cruise control" si coborat pana la 123, activat "cruise control" si rulat unul in fata altuia cu aceeasi viteza pana la prima depasire, reluat.

Limita maxima e de 113 km/h, plus 8,9 cat crede P ca e de bun simt ca sa nu iei amenda, plus 2,3 km pe care-i bag eu in plus cand nu e el atent.
Cel mai haios e cand se prinde P ca trisez. Cum e un binecrescut si a face observatie nu face parte din obiceiurile sale, imi spune de fiecare data, calm: "Aici avem o limita de viteza de ...", eu trebuind sa-mi dau brusc seama ca m-a luat valul cat a atipit el si-am ajuns la 130.
Vaiiii, zic, ia uite ca aveam 126, 127! :)))

Nu sar calul, cunosc prea bine autovehiculele sa nu stiu care e deceleratia maxima la X viteza cu tipul de autovehicul cu care sunt, plus incarcatura si conditii de sosea si nu ma aventurez niciodata sa fiu deschizatoare de drumuri ca sa ma ia la ochi politistii ascunsi, dar daca se ruleaza in coloana cu viteza relativ constanta, nu fac expres ca sa incurc circulatia.

Azi cum mergeam eu asa, tare mi-as fi dorit sa am un Cayman cu care sa ma lipesc de soseaua aia ca-n palma, inconjurata de munti si vai, cu un soare rotund si un cer albastru. Si-ar fi trebuit sa fie neaparat galben.

luni, 17 octombrie 2016

La Montréal

a venit toamna. Si e o toamna minunata. Am fost azi cu masina hai-hui, de fapt am fost sa fac niste poze intr-o cladire despre arhitectura careia scriu si cum GPS-ul m-a dus prin locuri din natura pe unde nu mai fusesem de multa vreme, am oprit, am facut cativa pasi prin ploaia marunta, am privit in jur si m-am considerat inca o data norocoasa ca traiesc intr-un asemenea loc.

E atata verdeata in orasul asta, atata frumusete simpla pana si in cladirile astea gri care mie imi sunt dragi si care lasa natura sa ne dea culoarea de care avem nevoie.

La Montréal a venit toamna si e minunata.