marți, 30 mai 2017

How many f...ing times, ma?

Sa ne dixtram copii, ce pana noastra colorata? Ca doar ne dixtram pe banii nostri!
Io propun sa ne ducem pe rand, cate 100, 200 pe zi, asa... si sa-l intrebam, mai are fo 3 ani pentru raspuns. Si-ntre timp il tinem si ocupat...

Cred ca as avea serioase dubii pe cine sa pun stampila intre acest distins domn si Ponta Victor Viorel, daca ar candida pentru aceeasi functie. Iar daca va intrebati daca am pus deja stampila pe el, raspunsul este: Bai copii, votul e secret, dar prostia e la vedere.

PS- Ascultatz pana la sfarsit, dragilor si observati frecventa "aaa"-urilor.
PPS- Noi vrem globalizare si dreptul la selfiuri nenumarate si la sosete colorateeeee!!!! Offff, si dreptul de a lacrima din cand in cand in pauza la cate-un razboi, intre doua raiduri aeriene, ca da bine la gospodine, dac-o mai exista asa ceva prin tara asta mare ca gradina domnului...


Si totusi: How many times, ma'n ......., onorabil domn prim ministru?

miercuri, 24 mai 2017

Rahat turcesc sau autohton?


Ia uite inca una de la “partea frumoasa” a americii, cica n-ar trebui sa ai restaurant cu un anumit specific (indian, chinezesc, mexican) daca esti alb, chiar daca ceea ce servesti e autentic. Ca cica e “cultural appropriation”, adica le-ai furat retetele alora care tot vor sa intre peste tine de esti nevoit sa faci gard, mama ta de nemernic alb suprematist si furacios de retete culinare pe deasupra.

Bine ca si in Canada de exemplu acum vreo doua saptamani au interzis expozitia de pictura a unei tinere studente la arte pentru ca era canadianca alba si operele ei aveau elemente picturale de influenta autohtona. Problema nu era de “plagiat” ci de “cultural appropriation” care e o chestie inventata acum (desi conceptul nu e nou) si care face trimitere la postcolonialism si la faptul ca nu ai voie sa folosesti nici-o inspiratie alta decat a stramosilor tai albi. Cu alte cuvinte, izoleaza cultura, care poti. Ar fi totusi interesant de scris un articol serios intorcandu-ne la colonialism si care sa contina surse de incredere, asta ca sa intelegem diferenta intre problematicile serioase aka furtul de cultura (vezi infiintarea primului muzeu din lume, cel britanic) si frectia de care vorbesc astia azi care nu face decat un deserviciu culturilor  mai sus mentionate.


Azi aveam o ora de cascat gura intre doua intamplari si-am intrat la Zara. Am vazut o bluza gen ie, imi pare rau ca n-am pozat-o, cu niste trandafiri cusuti pe musca de jurai ca-s romanesti. Puteau foarte bine sa fie de inspiratie bulgara/vulgara sau din oricare alt colt de lume, dar m-a apucat rasul gandindu-ma ca uniunea europeana ar trebui sa aiba un departament special de “apropriere” de-asta culturala care sa-i vaneze pe astia de-si insusesc cultura altora, mama lor. Sa vedeti atunci bataie pe sarmale, fratilor, pe care sigur c-o sa si le revendice turcii sau ce natii de la portile orientului le mai au, ca doar se stie ca ei ne-au cotropit si noi le-am furat, e logic! O sa ramanem si fara rahatul din cultura, ca sa nu mai vorbim ca nu stiu cum or sa extraga ciubucul din noi.

Daca ma gandesc bine noi romanii am fost chiar pionieri si-n neo-marxism care a urmat snur dupa marxism, asta ca sa nu ne iesim din mana. Am rezolvato si pe-asta cu cultura, de mult. Decat sa si-o insuseasca altii si/sau sa se inspire, mai bine am lasato sa moara.
Ne-au mai ramas totusi ia si calusul. Si sarmalele de origine incerta. Sa le aparam fratilor! Fasolea cu carnati nu cred ca e in pericol ca produce gaze.

Dar ca sa ne intoarcem la America adorata, trebuie ca unii se plictisesc de moarte ca sa inventeze asa tampenii si sa-si imagineze ca e cineva cu capul la locul lui care sa-i ia in serios. Sau ca dupa ce vin cu cacaturi de doi lei (pardon, dar rahatul e luat), se pot intoarce apoi sa denunte chestiuni serioase si pot fi luati in seama?

PS- N-am vrut sa intru in amanunte serioase, dar ma intreb si va intreb totusi cate din operele de arta mari ale umanitatii ar mai exista, daca nu ar fi existat schimburi culturale? Imi vin in minte cateva curente artistice incepand cu avandardele inceputului de secol 20. Nici nu vreau sa ma gandesc cate opere literare n-ar fi trebuit scrise pe acelasi motiv. E ca si cand ai zice ca daca autorul X care a imaginat sau s-a documentat pentru a realiza o opera cu inspiratie din alta cultura n-ar fi realizat opera respectiva, e clar ca un altul provenind din ea ar fi facuto negresit...


Aici gasiti articolul, am pus mai jos doua "print screens", poate cumva nu poate fi deschis de toti si-ar fi pacat sa nu vedeti pana unde merge prostia umana.
http://reason.com/blog/2017/05/23/someone-created-a-list-of-ethnic-restaur














duminică, 21 mai 2017

"hate silence" nu e inca reglementata. baiiii, ati uitat!

.................................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................................

vineri, 19 mai 2017

Castori nu aveam

Acum avem. Vecinul ne-a zis ca trebuie ca e vreo noua familie care-si face casa. Pai da, ca au plecat cu 3,4 copaci mai mici, de 2,3 metri inaltime, dupa ce i-au pus la pamant, numai ei stiu cum.  La ce munca au depus, chiar ca-i meritau. Sa vedem daca se intorc sa termine ce-au inceput si eventual sa faca si curat.
O pasare si-a facut cuib pe o scara rezemata de containerul nostru metalic folosit pe post de garaj bun la toate, ca altceva nu avem pe terenul asta. Dar nici nu e nevoie, peisajul e dumnezeiesc, e bine sa venim cu cortul. In cuib erau doi pui carora ma-sa le dadea mancare. Noroc ca avem o alta scara, pe-aia nu o mai miscam de-acolo. Din respect pentru ea nu i-am facut poza, ca doar nu era s-o deranjez.

Puiului de "suisse" (chipmunk) care mi-a tinut companie cateva ore data trecuta i-am dus alune pe care le-am lasat la locul stiut. El nu era acasa. Trebuie sa vi-l arat, e adorabil. Am lasat o mana de alune si langa o gaura in pamant, la radacina unui pom. Vorba lui P, sa vezi bucurie cand ies aia ce-or fi la aer si gasesc alunele. Eu sunt de parere ca asa poti incepe sa crezi in dumnezeu. :))))

In rest toate bune si frumoase la noi, au fost valuri pe lac azi, dar numa bun de caiacit cat P a facut un foc de lemne. Ma gandeam doar "sa nu caz", ca dracu ma lua in apa aia rece. Dar n-am cazut, ca ma stiti iscusita.
Ca veni vorba, azi am cazut de acord ca asta e locul unde sa iesi la pensie. O casa cu doua odai ca a bunicii, data cu var si o gradina de zarzavat in spatele casei sau in fata, direct pe mal, ca poate le-o fi si foame castorilor, dupa munci. Apoi restul terenului lasat exact cum e, fara pavaje sau gazon cu chimicale, doar tunsa iarba aia si data la cal. Copacii curatati putin sa nu ne cada ditai crengile in cap si cam atat. :)))))
Cei doi vecini imediati n-au drept de constructie deci ramane semisalbatic la ei (au cate un container si barcute cu panze de tot felul), ceilalti vecini sunt departe, iar in partea cealalta incepe  no man's land care se intinde pana la granita cu sua.

Vise, vise, pana una alta facem bataturi la maini de la curatat terenul de crăci (ă-ul asta l-am luat imprumut ca nu-i totuna cu sau fara). Sunt zgariata pe maini, dar parca e mai bine decat sa ma zgarii pe creier pe unii interneti si parca nici in viata reala de oras nu mai e cum era.
S-a umplut pamantul de corecti de tot felul, nu mai poti sa tragi un partz neconform, ce-ar fi sa ne retragem in natura?
Voi ce mai ziceti, bucurosi, voinici?



joi, 11 mai 2017

Intalnire la nivel inalt

de dimineata, la mine-n gradina.


Cel negru e prietenul meu Virgule, asta gri cu ghete albe e nou, cred ca-l botez Circumflex. O sa pun poze in curand cu Hashtag si Trait-d'Union.
Pe Hashtag il cunoasteti, e veteranul ala de vine de 5 ani, iar Trait-d'Union est nou si el (presupun ca l-au adus si abandonat vreunii de prin nu stiu ce cartier in acceasi perioada cu Circumflex), e alb-negru, cam jumi-juma si mananca parca e spart. Am senzatia ca Trait-d'Union est pisica, poate ar trebui sa-i zic Trema?

Sa-i vedeti cum stau cuminti la coada sa manance, ar da lectii de respect multora dintre noi.
Azi dimineata stateau in iarba in spatele curtii, langa Cedri care e legata ca de obicei. Nici macar nu se bat.
Si da, P le da de mancare la fel ca mine, iar pe Virgule iese sa-l mangaie, ca asta vine dupa mangaieri, are colier la gat, deci teoretic si stapani.
Poate o punem de-un refugiu, tipul de la magazinul de mancare de pisici a ajuns sa-mi dea pungi intregi degeaba, la cat a vanzare si reclama ii fac. :)

miercuri, 26 aprilie 2017

"Daca nu cer prea mult"

" - Ce-ai lua cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
- O carte, o sticlă cu vin şi-o femeie, Doamne,
Dacă nu-ţi cer prea mult.
- Ceri prea mult, îţi tăiem femeia,
Te-ar ţine de vorbă,
Ţi-ar împuia capul cu fleacuri
Şi n-ai avea timp să-ţi pregăteşti cursul.
- Te implor, taie-mi cartea,
O scriu eu, Doamne, dacă am lângă mine
O sticlă de vin şi-o femeie.
Asta aş dori, dacă nu cer prea mult.
- Ceri prea mult.
Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
- O sticlă de vin şi-o femeie,
Dacă nu cer prea mult.
- Ai mai cerut asta o dată, de ce te încăpăţânezi,
E prea mult, ţi-am spus, îţi tăiem femeia.
- Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoană?
Mai bine tăiaţi-mi vinul,
Mă moleşeşte şi n-aş mai putea să-mi pregătesc cursul,
Inspirându-mă din ochii iubitei.
Tăcere, minute lungi,
Poate chiar veşnicii,
Lăsându-mi-se timp pentru uitare.
- Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
- O femeie, Doamne, dacă nu cer prea mult.
- Ceri prea mult, îţi tăiem femeia.
- Atunci taie-mi mai bine cursurile,
Taie-mi iadul şi raiul,
Ori totul, ori nimic.
Aş face drumul dintre rai şi iad degeaba.
Cum să-i sperii şi să-i înfricoşez pe păcătoşii din iad,
Dacă n-am femeia, material didactic, să le-o arăt?
Cum să-i înalţ pe drepţii din rai,
Daca n-am cartea să le-o tălmăcesc?
Cum să suport eu drumul şi diferenţele
De temperatură, luminozitate şi presiune
Dintre rai şi iad,
Dacă n-am vinul să-mi dea curaj? "


Daca nu cer prea mult, Marin Sorescu 

luni, 20 martie 2017

a doua varsta

Imi doream de ceva vreme piesa asta. De fapt la inceput nu ma frapase, cred ca aveam prejudecati in ceea ce priveste sclipiciul si-n plus preferam o lucrare cu pilule colorate la care ma gandeam zi si noapte. Lui P ii placuse asta de mult, dar zicea ca e greu de gasit un spatiu convenabil pentru expus. Ca doar n-o s-o punem in sufragerie. 

La un moment dat s-a produs un declic la mine-n cap, declansat de-o intamplare anume si am realizat ca-mi place mult lucrarea. De fapt cred ca i-am inteles  brusc mesajul, dincolo de o banala "vanitas" ce parea la prima vedere. In plus, executia e impecabila. Fotografia nu-i reda subtilitatea, din pacate. Ba mi-am luat si-un colier dragut cu mai multe cranii mici din strasuri, gasit ieftin intr-o bijuterie in us pe care nu sunt sigura daca sa-l port asa cu 5,6 cranii sau sa scot doua din care sa-mi fac si niste cercei, pentru alternanta. P rade de mine de fiecare data cand vede ceva cu cranii, cica nu vrei sa-ti iei?

Cum lucrarea la care ne uitam noi la Montréal era destul de mare si problema spatiului de amplasare ramanea, am inceput sa-mi intorc creierul pe dos in cautare de solutii. Ii spusesem lui P ca-i gasesc un loc bun, dar nu ma credea. Sufrageria era exclusa, chit ca ce avem acum acolo merge extrem de bine, daca n-ar fi problema de socat vizitatorii. Nu de prieteni e vorba, dar intr-o casa de om mai intra unul, altul si nu toti iti inteleg alegerile (nu ca asta ar fi grija reala), plus ca singurul spatiu potrivit ar fi fost aproape de masa... Parca nu ma simt bine s-o asez pe soacra cu farfuria de supa fix in fata craniului, mai ales ca are o varsta. :)

Intr-o zi mi-a venit ideea. Da, bai! Unde altundeva ar merge o lucrarea ca asta, in afara de subsol unde era mare pacatul s-o bagam, daca nu la capatul culoarului? Am renuntat totusi la formatul mare pentru unul mic ce se incadreaza bine in spatiu, desi eu l-as fi vrut doar un pic mai mare.

N-a venit multa lume in vizita, sunt curioasa cum vor reactiona musafirii, desi nu stii niciodata cine pe cine socheaza...
Avem deja o alta lucrare contemporana cu niste seringi care a produs deja reactii de tot felul. Intr-o zi a venit in vizita un amic, basist american foarte cunoscut care a dus o viata tumultoasa de artist cu turnee si tot tacamul. Basca faptul ca s-a nascut si a crescut la Hollywood din/cu parinti actori. La maturitate s-a mutat la Montréal si s-a pus ca omul serios la casa lui, linistit, cu sotie, copil si toate cele. Noi asa l-am cunoscut, asezat.
Vede deci lucrarea si ne declara ca din tot ce avem pe pereti asta-i place cel mai tare. Priveste bine opera, mai discutam de alte doua, trei si ne spune ca o prefera tot pe aia, de departe. A fost singurul care a reusit sa-i descifreze perfect mesajul, rapid, fara sa-l cunoasca pe artist si fara sa-i stie nici macar titlul. 
Cand l-am intrebat cum a reusit, m-a privit scurt si-a zis fara sa clipeasca: " Cunosc bine la ce si cum servesc instrumentele astea. Plus ce sentimente starnesc. Sunt dependent de heroina."
Mda!






joi, 2 februarie 2017

decat

sa construim un zid, zic niste neni simpatici pe care-i ascult eu la radio in US (Jack Fm, da, da, aia din California), mai bine construim o piramida.
Ei uite de-asta ii iubesc eu pe americani!
Rectific. Si de-asta.



miercuri, 1 februarie 2017

nici macar pe lumea cealalta

nu e socialism.
si nici macar acolo nu suntem toti egali sau cel putin asa sustine cineva care s-a intalnit cu d-zeu si ne-a povestit asta pe fb.

eu am totusi o nelamurire: de ce plangea domnul acela deznadajduit si ostenit, pe dusumea? de tristete ca va ocupa acealasi loc in viata de apoi cu orice amarat fara d-zeu? si ca n-are si el un avantaj acolo, cat de mic, din faptul ca munceste din greu sa propovaduiasca intelepciunea divina? :))))

caiti-va! si chiar daca nu va caiti, dati si voi macar un share acolo, poate ca d-zeu are cont fb si numara like-urile.



marți, 17 ianuarie 2017

lamai 1

Vecinul meu canadian "ontarien" din Florida, care are casa cu doua usi mai incolo, in diagonala, tot pasare de zapada si el, imi face semnul victoriei de cate ori ne intersectam, el cu motocicleta si eu cu masina.
Singura data cand am "vorbit" cu el a fost cand m-am impiedicat eu la coltul strazii de niste pietre, ca bleaga, in timp ce-l plimbam pe Félix si era sa cad. In timp ce ma echilibram din dezechilibrare si ma gandeam in sinea mea cum mi-ar sta rotulele pe pietrele alea colturoase, aud o acceleratie de Harley in spate, apoi o frana brusca cu praf si scartait de pneuri fix langa mine, de mi s-a spariat gandul. O voce ma intreaba strigat daca sunt ok.
Sunt, sunt, strig la randu-mi in vacarmul creat, desi era sa mor acusi de sparietura, iar daca mai stai mult sigur urechile mele n-o sa prea fie... Partea a doua am zis-o in gand, se intelege.
Dupa care omul a plecat la treaba lui cu tot cu zgomot, parca citindu-mi gandurile.

Parca v-am mai spus ca aici oamenii iti fac cu mana de la distanta desi nu te cunosc sau iti dau buna ziua din fata casei inainte sa ajungi acolo. La inceput ma uitam in jur, convinsa ca nu cu mine vorbesc, dar acum le fac si eu cu mana sau le raspund cu vai ce vreme frumoasa/urata/ploioasa/vantoasa, nu-i asa?
Daca mai ai si caine ca noi si te intalnesti cu altii cu caini te poti alege cu invitatii sa le folosesti rampa de coborare spre canal, cu barca (ca numai unii au "sansa" sa aiba fundul curtii pe apa, in cartier). Unii incep chiar sa-ti povesteasca viata lor, daca as avea talent m-as putea apuca de scris povestiri scurte.

Asadar de cate ori ma intalnesc cu vecinul e victorie. La inceput ii raspundeam facandu-i cu mana mai timid apoi din ce in ce mai relaxat, dar cum insista cu semnul victoriei motociclist, am inceput sa-l fac si eu.
Am zis ca poate chiar o fi important pentru om si ce ma costa? :))))