vineri, 23 februarie 2018

sunt vagabond si sunt hoinar

nu fac doi bani de buzunar
avaramuuu
caci tatal meu e avocat
si tocmai el m-a condamnat,
avaramuuu,
aaaa  a a , avara Muuu
aaaa a a , catara Muuu!

Sau  cum a ajuns drama teacher la Bollywood.

Deci asta a fost titlul. Cam lung. Continutul articolului e scurt, ca n-avem timp. "Le simple" s-a dus la Bollywood si s-a imbracat exact ca Raj Kapoor cand s-a insurat cu fata aia, dupa ce l-a bagat la inchisoare omul ala care se presupunea ca era tac'su, ca asa e destinul unora, of, sa-i bage tac'su acolo unde n-ar intra in viata lor singuri si unde nu-s in stare sa se tie. Dar pana si murtul e mai bun decat cel viu, in cazul de fata.

PS- As fi putut sa va povestesc despre gafe majore de politica externa/economice/istorice, dar n-as sti de unde sa incep si un' sa termin. Puteti gasi asta in orice ziar. O sa zic doar ca omul simplu a tinut ieri un discurs in care a zis ca asa cum India isi aniverseaza cei nu stiu cati ani de existenta ca stat, tot asa si Canada a aniversat anul trecut 100 de ani de confederatie. Doar ca 100 de ani s-au aniversat fix acum 50 de ani, daca intelegeti unde bat.
Partea buna e ca ne prapadim de ras la ce bancuri circula pe net. Unul misto e ca n-are nevoie de frunza de artar, ca n-are ce acoperi. Nici de basca, as zice eu.

Sa ne 'veselim, deci!
Gapigeariamesomeneharisonapulitorinomatahalterahejaloilbaradbohitonaicizcllerozimohitonahiaaaaaaa
Hemehechetebehechetebahivasitemerahitepatatesateiatotidraciiiebatahamohotonahiihamerohatemejeheeee
aaaaaaaaa

vineri, 9 februarie 2018

that's so....

f...racking Half Timezone and transoceano-cronografic...

De parca am avea nevoie de ele. 
Dar macar respiratia e taiata. :) 





vineri, 2 februarie 2018

fara titlu

Cred ca atunci cand am citit poezia asta sau una asemanatoare m-am lasat eu brusc de scris poezie, adolescenta fiind. Exact atunci am decis sa nu ma inscriu la filo ci sa devin inginera. 

Mi-amintesc si acum dezamagirea celor doi colegi de clasa cu care facusem pactul de unul pentru toti si "oti pentru unul", pact scris cu litere cazatoare pe o placuta pe care am lipit-o de catedra. 

"Arbori cu crengi tăgăduitor aplecate
fac scoarţă în jurul unui launtric suspin.
Pe toate potecile zilei
cu surâs tomnatic
Cristoşi înalţi pe cruci de arin.

Grele din înalţime cad ciocârlii
ca lacrimi sunătoare ale dumnezeirei peste ogor.
Pe drumuri pornit
iscodesc semnele
întregului rotund depărtat:
pretutindeni e o tristeţe. E o negare. E un sfârşit.

Pe urmele mele coapte
moartea îşi pune sărutul galben
şi nici un cântec nu mai îndeamnă
să fiu încă o dată.
Fac un pas şi şoptesc spre miazănoapte:
Frate, trăieşte tu, dacă vrei.
Mai fac un pas şi şoptesc spre miazăzi:
Frate, trăieşte tu dacă vrei.
Din sângele meu nu mai e nimeni chemat
Să-şi ia începutul trairilor
nu, nu mai e nimeni chemat.

Pe caile vremii se duc şi vin
cu pas adânc ca de soartă
albe fecioare şi negre fecioare:
îndemnuri cereşti
să fim încă o dată,
să fim încă de o mie de ori
să fim, să fim!
Dar eu umblu lângă ape cântătoare
şi cu faţa-ngropată în palme - mă apar:
eu nu! Amin". 

               Lucian Blaga, Tagaduiri


In rest totul e bine pe la noi, frig in tarile reci si cald in cele calde, noroc ca cele calde sunt relativ aproape de cele reci. Anul nou ne-a gasit. 
Ma gandesc sa fac un ziar. Am primit o propunere indecenta, da. Dar nu de hartie. Ei vor si de hartie, aici nu ne intelegem. 

Blegoo, o sa primesti premiul de prevestitoare maiastra, maica!