vineri, 16 martie 2018

Zi de notat in "călindar"

Dupa lupte seculare care au durat 3 ani sau mai mult s-a adoptat in sfarsit rezolutia consiliului orasenesc cu unanimitate de voturi (baiii, UNANIMITATE) pentru construirea parcului de catei de la mine din oras exact pe locul cerut de cetateni si aproape in forma initiala (doar un pic mai mic, dar na, parca mai conteaza)?

Baiii copii, asta e o mare victorie, atunci cand am inceput sa ne batem cu ei si cu alti "cetateni de bine" aproape nimeni in afara de utilizatori si cativa visatori nu era de acord cu parcul, ba ne mai si tranteau in nas cu placere ca o sa interzica accesul cainilor in toata zona verde din imprejurimi care e un mare parc natural, de parca era normal sa ne trateze asa.
Am luptat pe baricade, m-am certat cu ei, le-am explicat cucoanelor de ce drepul lor de cetatean al acestui oras nu e mai important decat al meu si de ce acest drept imi e incalcat in clipa in care imi interzic accesul cu cainele in anumite locuri din oras.

M-am dus cu cainele la terasa la restaurantele din oras de-a dracului si i-am privit in ochi cand i-am intrebat daca ii deranjeaza ca la piciorul mesei mele, pe trotuar, sta un caine. I-am rugat sa-l priveasca. Nu pareau asa deranjati in persoana ca pe net, ba chiar din conra, hahahaha.
Am iesit in strada si-am strans 850 de semnaturi pentru parc. Am batut la usile vecinilor parcului si i-am intrebat care sunt instalatiile din oras pe care le frecventeaza, apoi le-am explicat de ce parcul asta e important pentru mine si altii si cum, pe langa el si biblioteca nu folosesc nimic special din ceea ce s-a construit/imbunatatit, dar cum platesc aceleasi taxe ca si ei. Le-am explicat ca pe langa dreptul de-a ma plimba nestingherita cu un caine oriunde in oras si dreptul de a folosi biblioteca nu le cer nimic. I-am intrebat cat de mult ii deranjeaza parcul, am notat raspunsurile si le-am transmis primariei, demoland astfel mitul: "cainii latra, vecinii sunt deranjati". Ia uite ca vecinii nu sunt chiar asa de deranjati!

Am contactat fiecare fost consilier in parte, plus pe fostul primar si le-am explicat de ce parcul asta e important pentru noi. Cand au incercat sa ne ofere un simulacru de parc in L in jurul unui teren de sport (auzi imbecilitate), le-am explicat ca e inacceptabil sa uite ca 850 cetateni au semnat pentru parc cu nume, prenume, adresa si email, ceea ce nu e de ici de colo. Au ignorat ce le-am spus, ba mi-au raspuns ca acceptam asta sau nimic. Fostul primar, inginer de meserie a zis in sedinta de consiliu ca doua dreptunghiuri sunt exact acelasi lucru cu un patrat. I-am reamintit de cateva ori in campanie (ca intre ingineri) de ce dpdv matematic dreptunghiurile lui asezate in L nu-s totuna cu patratul nostru, oricat le-ar trage de urechi.

In timpul campaniei pe care am organisat-o pe FB si la care n-au vrut initial sa participe toti, le-am reamintit toate discutiile noastre si mesajele transmise, cu probe scrise, caci se pare ca unii uitasera si ceea ce zisesera/promisesera, dovada ca-i durea undeva de cateteni. Baiii, zic, nu va uitati ca ne fac noua asa cu parcul de caini, maine o sa va trateze la fel si pe voi. :)

La o saptamana inainte de alegeri am facut un sondaj printre candidatii la postul de primar (6) si consilieri, am clasat raspunsurile in functie de "sunt de acord cu parcul"/ "nu sunt de acord" / "nu cunosc subiectul" si l-am trimis celor 850 persoane care semnasera petitia.

Totul a fost transparent 100%,  pe FB, am spus peste tot ca daca reusesc sa schimb punctul de vedere al primariei vis-à-vis de proprietarii de caini din oras si reusim sa avem parcul asta, sunt multumita. N-am mintit niciodata cu nimic, n-am denaturat adevarul, am repetat intocmai ceea ce oamenii au zis, n-am atacat personal pe nimeni, dar ideile le-am tocat marunt. Au fost ore de munca, timp pierdut si nervi, dar n-a fost in zadar.
N-am facut asta singura, am fost 3,4 care ne-am implicat cu adevarat de la inceput, dar cu timpul am strans de partea noastra tot mai multi. I-am invitat pe noii consilieri sa vada locul, le-am aratat arborii plantati de oameni de 40 de ani de cand folosesc parcul canin (oamenii au plantat arbori in memoria patrupedelor lor decedate, e o adevarata padurice la intrarea in parc), scaunele si mesele aduse de ei si instralate in acest loc, ba chiar si piscina de plastic pentru catei, atmosfera conviviala din acest parc unde in afara de proprietarii de caini nu e mai nimeni.
La singura intalnire cu actualul primar (care a durat 5 minute) i-am zis ca daca nu realizeaza ce inseamna acest parc pentru niste oameni care-l utilizeaza de 40 de ani, nu poate intelege nimic. S-a uitat la mine si m-a intrebat: sunteti convinsa? Vi se pare ca glumesc? Stiti de cand ma bat pentru parcul asta?  :)

Oh, da, aseara la sedinta de prezentare a amenajarii zonei verzi care implica si parcul canin am crezut ca visez, mai ales cand mi-a spus France ca l-au adoptat in unanimitate. Bai, nici macar o abtinere!
Voi va dati seama ca i-am convins pe toti?
Morala: daca explici cuiva ceva si repeti cu multa rabdare, pana la urma intelege. E doar o chestiune de timp si efort. :)

PS- Poza e dintr-un colt al parcului, asta e poza in care demonstram cat de departe sunt casele de parcul canin si ca e aproape imposibil ca vecinii sa fie deranjati. O sa fac poze parcului cand da iarba sa vedeti cat e de frumos.