ciutura frântă

1 martie

2012-03-01T10:22:00.008-05:00

Nu stiu cum e la voi, dar la noi a inceput iarna, a nins de 3 ori in ultima saptamana. Dar cum calendarul miroase a primavara, sa privim viitorul cu optimism, mai ales cei care pleaca la drum lung... Habar n-am cum si in ce fel, da' pana saptamana viitoare trebuie sa se faca primavara de-adevaratelea, mai ales ca drumul de la Montreal la NY traverseaza "Adirondacii".

Sa ne bucuram asadar de acesti frumosi vestitori ai zilelor mai bune(trimisi de fratele lu' Vera, dupa cum bine stiti) si un cantec vesel sa cantam. :)

lise

2012-02-25T22:44:00.010-05:00

Nu trebuie sa stai in casa(mai ales ca pensionar), imi zice Lise, ca daca stai fara sa faci nimic, cu ochii la tv, te apuca depresia. Trebuie sa faci lucruri. Uite de exemplu eu, martea si joia am 'aquaforme', ma duc cate o ora la inot, miercurea joc bridge cu fetele. Fetele sunt trecute toate de 70, adauga razand. Unele au chiar 90(nu am intrebat-o daca mai pot muta cartile de joc). Una din ele a murit acum o luna. Nu era bolnava...

Mi-am lasat lunea si vinerea libere, daca e vreme buna merg la schi pe-aici pe-aproape de Montreal. La sfarsitul saptamanii mergem la "chalet", unde fie patinez, fie schiez. Nu mi-a mai amintit de mersul la biblioteca, la cumparaturi, intalnirile cu prietenele, etc, ca doar le stiu si nu sunt sporturi.

Acum doi ani si-a rupt mana cazand cu bicicleta si credeam ca se va sfarsi cu sporturile extreme. Da' apoi i-au pus o tija metalica si a fost ca noua. Pana in toamna a fost iar pe sa, iar asta vara a fost in excursia anuala, 2 saptamani cu bicicleta in Europa, anul asta de-a lungul Dunarii(Germania si Austria). Cu prietena ei pe care o lovise masina pe bicicleta tot acum doi ani. Si ea reparata(nu bicicleta, prietena). Au fost 30. Noaptea dormeau pe un vaporas, iar ziua pedalau 40,50 km. I-a placut mai mult in Norvegia cu un an inainte, cica in Germania e prea multa piatra cubica.

Aaaa, vara mai face rollerblade si mai rar tenis, iar iarna da zapada, ca "n-o sa stai sa privesti pe geam, in timp ce-ti deszapezesc altii curtea"? Si are o curte imensa, credeti-ma. Si 72. Nu kilograme, ani...
O fi de la sangele irlandez, imi spune P razand. La noi astilalti, s-a diluat...

oferte tentante...

2012-02-24T19:25:00.008-05:00

"You don't have to blame it on the alcohol when you drink a fine French wine -- unless it's a crime to wear a beret. Toast to a dignified drink with today's deal: Pay $65 for six bottles of French wine from MacArthur Beverages (a $130 value)...."

1 Deal Location
xxxx MacArthur Blvd
Washington, DC, 20xxx

"Bring your dreams into focus with today's frame-worthy deal: Shoot over $79 and receive a three-hour DSLR photography course with famed photographer/filmmaker Douglas Sonders at LivingSocial's brand-new 918 F Street location. Named one of Washington Life magazine's most-influential people under 40 and one of the city's Top 25 Creatives, Sonders..."

1 Deal Location
Washington, DC, 20xxx

Asta e ce primesc mai nou in casuta de mesaje. Si pe cuvant ca nici nu port bereta...

Si primesc cel putin un email pe zi, asta pentru ca am intrat o data pe o pagina de "deal"-uri nemaivazute in Montreal. Asa-mi trebuie...
Acuma nu ca m-ar deranja mai tare decat e cazul, ca la cate emailuri spam sterg zilnic nu mai conteaza unul in plus.
Singura mea nedumerire e, de ce-mi trimiteti fratilor cursuri foto, sedinte de yoga, cursuri de gatit si altele asemenea la Washington? Cam care ar fi probabilitatea, dupa mintea voastra, ca cineva din Montreal sa le urmeze? Intreb si eu, intre doua clickuri pe tasta "delete"...

Sa fim voiosi, cu Montrealul in lumini si Noaptea alba la Montreal. Nu la Washington...

cu ce ne mai rasfatam?

2012-02-22T21:47:00.010-05:00

Am redescoperit de ceva vreme batul de la chibrit, roata de la shareta si laptele fermentat. Da, doamnelor si domnilor, Kefirul. Aveti kefir!!! exclam intr-o zi catre P, in alimentara, in culmea extazului. Nu stiu, imi raspunde mirat. AVEM?

Aveti frate, sunteti mari, de-aia va iubesc eu, continui, in timp ce P vorbeste singur: "Avem si altele si mai si... da' ce e ala kefir?"
Kefir este ceea ce vom manca NOI DOI la micul dejun, maine.

Experienta de la micul dejun a fost de neuitat, de atunci am kefirul numai pentru mine. :)) Pe cutie scrie ca e facut dupa o reteta originala, originara din Caucaz. Nu stiu daca a vazut caucazul, dar kefirul asta face toti banii. Il mananc/beau cu bagel sau paine cu seminte multe, multe, cu putina branza sau cascaval si stafide(de obicei mai multe ca in poza, da' alea erau ultimele pe fundul cutiei)... :)

Voi ce alte alimente "uitate" ati redescoperit? In alta ordine de idei, nu vi se pare ca melodia asta suna cunoscut? Ma chinui de o saptamana sa-mi amintesc cu ce alta melodie seamana...

PS - ghioceii sunt primiti de la fratele lu' Vera din America si au facut drum lung pana in ro si inapoi. Multumim!

Barnes & NobEL

2012-02-18T00:54:00.017-05:00

prietena mea scriitoarea a publicat 3 carti la Montreal si a patra sta sa iasa. toate la editura canadiana, evident. si mai publicase una in franta, in timp ce era la o bursa, studenta. la editura franceza, of course.
nu, in romania nu a publicat nimic, cand era ea in ro nu o descoperisera inca, au descoperit-o mai incolo... mai departe, adica.

tot la montreal se afla si Partidul scriitorilor romani din Canada nepublicati de nimeni niciodata si care se citesc intre ei. adica nu, unul s-a publicat singur, ca s-a saturat sa tot fie refuzat de "canadienii astia nenorociti"... si-si tine cartile frumos aranjate intr-o juma' de camera intreaga. jumatea cealalta o pastreaza pentru volumul 2.

devenind ea semicelebra la nivel local, se gandi intr-o buna zi sa faca o vizita organizatiei, c-asa zice o vorba din batrani, ca nu trebuie sa uiti de unde-ai plecat.

"-sa nu uiti, Darie! sa nu uiti!
-nu uit mama, iau autobuzul de la coltul blocului si tot acolo ma intorc, promit."

se duse, deci(nu Darie, prietena), se prezenta timid si spuse ca a scris si ea vreo 4 carti in ultimii 5 ani. ha ha, 4? ii rase in fata scriitorul-publicist, eu scot una pe luna, basCA CA mai sunt si presedintele organizatiei de tineret a partidului(sunt cel mai tanar, am 68). poti sa stai aici sa ne asculti. si daca vrei sa iei notite, se poate. cu conditia sa pui ghilimelele...

o luna mai tarziu, apare un articol despre ea in jurnalul gratuit scos de "partid" si dedicat comunitatii, care incepe oarecum pozitiv si se sfarseste brusc. partea buna e ca au scris, cea proasta e ca nu ne-am dat seama nici pana azi daca a fost de bine sau de rau.

sa ne imaginam ca e de bine, isi spuse mai mult pentru sine si se gandi ca singura ei sansa de a se face cunoscuta in comunitate si in patria muma e sa devina celebra, celebra. aussi celebre que Herta Muller...

Nota - aceasta este o parodie, iar personajele sunt ireale. chiar si cele adevarate.

O. K. Harris

2012-02-17T23:06:00.002-05:00

Ivan C. Karp este unul din "art dealer"-ii avangardisti ai secolului 20, un caracter efervescent si cu un simt al umorului proverbial. El a deschis prima galerie de arta in SoHo, NY, in anii '70, fiind facut "responsabil" de intreaga dezvoltare artistica a binecunoscutului cartier de mai tarziu. Tot el e, zice-se, e cel care i-a descoperit si promovat(impreuna cu Leo Castelli), cand nimeni nu voia sa stie de ei, pe Andy Warhol si Roy Lichtenstein. Cei doi "dealers" sunt de asemenea renumiti pentru rabdarea, compasiunea si respectul cu care-i tratau pe artisti, in acea lume nebuna a banului, faimei, a suisului si coborasului in spirala... /Despre renumitul Leo Castelli si legatura lui cu Romania, pe care a iubit-o si despre care a vorbit cu drag, o sa scriu probabil alta data./

Karp si-a numit galeria din Soho O.K. Harris, dupa indelungi clipe de gandire... si cand era asaltat de artistii carora nu putea sa le faca fata si in nici un caz sa-i expuna pe toti(vedea cam 10 pe zi), le spunea politicos ca domnul O.K. Harris e foarte ocupat si ca pot sa lase cateva lucrari daca vor, dar el nu le poate promite nimic. Bineinteles ca domnul O.K. Harris n-a fost vazut niciodata in galerie. :)

Poate-l vedem in cele cateva zile de periplu primavaratic la The armory Show, primul nostru "art fair" adevarat. Abia astept, abia astept!
Sunt in cautare de restaurante bune in Manhattan, eventual in Soho, dar merge si aproape de 92 si 94 Pier, cine stie si cunoaste, cateva nume, va rog! Eu stiu vreo doua cafenele, unde se mananca bine la pranz, nimic mai mult.

Un sfarsit de saptamana insorit va doresc!

ploua in sus

2012-02-15T22:31:00.003-05:00

G. Toparceanu, Noiembrie

"Ploua stupid...
Cerul îsi scutura
Ca dintr-o ciutura
Frigul lichid.

Cârduri de ciori -
Neagra pecingine,
Flori de funingine
Zboara sub nori...

Ploua perfid.
Si-n doza minima
Picura-n inima
Neant acid.

Ploua de sus...
Toamna ironica
Îmi scrie-o cronica
Cât un Larousse.

(O Halim?, -
Pentru ca nu cere
Nici introducere,
Nici "va urma"...)

Ploua placid:
A...e...i...o...u...a...
Daca continua,
Ma sinucid!"

desi cred ca mai degraba iau o pauza.

swaging

2012-02-13T16:59:00.003-05:00

Biroul va fi acesta, e vandut de Knoll, se numeste Antenna si e unul din cele mai interesante birouri modulare/convertibile pe care le-am gasit, mai ales ca s-ar putea mai tarziu sa vreau sa-i pun o prelungire in L... Acum o sa fie o simpla masa, initial ziceam ca va fi alba complet, dar cred ca optez totusi pentru cea cu picioare bleu sau gri inchis. Vine in varii lungimi, ceea ce iarasi e un avantaj. Un clasor alb simplu(probabil) va completa mobilierul.

Scaunul meu va fi, evident, aeron-ul lui Herman Miller, varianta fier forjat, nu cel cromat. Mi-l doresc de-o eternitate, de pe vremea cand ma batzaiam pe porcariile de la fostul job, cu dureri de sale, ca unii nu vad diferenta intre un scaun bun si unul prost. Sau o vad, dar numai pe cea materiala, fir-ar! Si nici pe aia, cand i-am explicat sefei ca doar cateva zile de concediu medical imi platesc scaunul, a priceput unde bat... dar cam prea tarziu... inchei paranteza.
Scaunul l-am cumparat deja, l-am gasit "second hand la mana doua" la jumatate de pret, in stare excelenta. Asa ca-mi raman bani si de rasfatat clientii. Ne-am gandit la doua swag chair ale lui Nelson. Albe complet, cu picioare cromate. Sunt extrem de confortabile, fara sa para masive si nici nu ocupa mult spatiu. Va vine sa credeti ca scaunul asta a fost desenat acum 50 de ani?

Imi mai trebuie o banca lunga, undeva in mijloc, ar merge "platform bench" a lui Nelson, dar sincer, nu stiu cum se va comporta daca vreo 2,3 clienti se aseaza in acelasi timp(sau unul mai greu). Sunt asadar in cautare de una bucata bancheta cu picioare metalice, tzapene. :))

Cred ca v-ati prins asadar ca sunt fan declarat al mobilelor lui Nelson. Si cum sa nu te indragostesti, cand, desi sunt desenate acum 50, 60 de ani, te seduc prin "prospetime"?

Ceea ce, cum deja banuiti, v-o doresc, in aceasta saptamana si nu numai... :)

involburate ape

2012-02-12T08:59:00.000-05:00

fugea... fugea cat de tare putea si aproape ca nu simtea arsura frunzelor sfichiindu-i pulpele, aproape ca nu simtea pamantul aspru sfaramandu-i-se cu zvacniri scurte in talpi... fugea si aproape ca nu-i era sete de apa, ci de libertate.

si azi, cat de dureros de taioase pot fi hainele astea aparent usoare, cat de neregulat poate fi trotuarul asta proaspat spalat, si cat de sete ar vrea sa-i fie de la alergare. sete de viata, nu de apa...

de ce ne lasam omorati de droguri?

re

2012-02-07T22:45:00.003-05:00

stii? imi zice P, unul din cele doua discuri dure "redundante" ale serverului e mort. ideea era ca daca unul nu mai functioneaza, ne ramane oglinda lui cu toate datele. deci acum daca se defecteaza "unul", nu prea mai avem redundanta... imi zice el usor afectat.

depinde, raspund eu savant... daca suntem norocosi si se defecteaza ala care e mort, ne mai ramane unul...

aha, très drole, merci beaucoup...
il n'y a pas d'quoi...

discutiile noastre dupa ora 22 sunt intotdeauna la fel.

ruinele rosii

2012-02-05T21:27:00.007-05:00

Vineri seara am fost la "Theatre D'aujourd'hui", sa vad Moi, dans les ruines rouges du siècle. Piesa, un fel de comedie trista, o poveste simpla dar emotionanta a unui imigrant ucrainian, care intamplator sau nu este actorul principal, scrisa de prietenul lui, un scriitor quebecois. Un "tanar"(zic asa ca e doar un pic mai batran ca mine :)) ), care s-a nascut in URSS, a facut scoala, a mers la armata, s-a bucurat si a suferit, a vazut zidul berlinului daramandu-se cam la aceeasi varsta cu mine, apoi a emigrat in exact acelasi loc.

Am ras de amintiri trezite, mai ales la scena "primului tv color din cartier" care arata doar rosu, ca culorile celelalte trebuiau sa "vina" mai tarziu, apoi la scena Nadia Comaneci, careia-i reprodusesera perfect costumul de gimnastica, doar ca tricolorul era cam atarnator... Am lacrimat din coltul ochiului la altele, ca asa-s io sensibila, de fapt raspund la emotia autentica din preajma. Si era, frate, o emotie prezenta, ca s-a muiat servetelu' instantaneu.

Si lui P i-a placut piesa, a trebuit sa-i explic una, doua scene, dar si el mie, era plin de simboluri "canadiano-franceze" si "est-european comuniste", strecurate cu dibacie de scriitor.

Iar aseara ne-am dus sa vedem Monsieur Lazhar, povestea unui algerian emigrat la Montreal si dorinta lui de a se implica/rezolva probleme acute din viata sociala a urbei... cica film de oscar, dar eu nu prea... de fapt filmul nu e rau, doar ca nu m-a lovit peste tample, cum ma asteptam...

Va doresc o saptamana calda, dar nu plictisitoare...

magiun

2012-02-01T21:28:00.007-05:00

Ma intorceam aseara din centru, de pe unde-mi petrec mai nou serile(la cursurile cu care ma laudam). De fapt ma intorsesem pe jumatate, adica traversasem fluviul(pe dedesubt) si asteptam in statia terminus(recte first station in sensul celalalt), sa iau autobuzul care sa ma intoarca de-un "intreg complet", caci ce-ar fi un intreg neterminat?

"Terminus Longueuil" este o statie mare, mare de autobuze, care arata ca o caracatita cu multe brate din sticla, de-a lungul carora sunt dispuse peroanele unde apar autobuzele la ora indicata (am mai spus asta, da-mi place sa plictisesc). Inima caracatitei e metroul, caci ce-ar fi o caracatita fara inima?

Priveam asadar prin geamurile imense frumusete de ninsoare (ca ningea de vreo 12 ore) si ma gandeam la cat sunt de obosita si la cata treaba teoretica am, ca practic nu mai eram in stare... Dar ce-ar fi munca fara planuri neterminate la timp?

Doua minute inainte de ora plecarii, apare tanti impiegat de miscare si ne anunta ca autobuzul nostru va fi in intarziere cu maxim 10 minute si isi cere scuze in numele regiei de transporturi. Nu se misca de langa noi pana nu apare autobuzul, vreo 7,8 minute mai tarziu. In timp ce urcam, ne multumeste pentru rabdarea de-a astepta cele 5,6 minute in plus.
Ajunsa in statia de destinatie, cand sa cobor, soferul ma intreaba daca vreau sa opreasca dupa intersectie, adica fix dooj' de metri mai la vale, ca e multa zapada si se merge greu. I-am multumit si am zambit. Am strans in brate "The land of green plums" a Hertei Muller si-am coborat. Caci, nu-i asa, ce-ar fi compotul bio fara sa fi mancat prune verzi?

RHCP si ce mai mancam

2012-01-29T20:41:00.010-05:00

Cam asta ascultam azi si ma tot gandeam daca sa ma duc in mai sa vad concertul lui Red Hot Chili Peppers sau nu. De cand a plecat Frusciante si l-au inlocuit cu asta micu', au schimbat parca si sonorizarea... bassul lui Flea aproape ca nu se aude, astuia mic i-au taiat oricum sonorul, in schimb imi rasuna in creier "drum"-ul, dupa care oricum nu ma omor... nu ca Chad nu ar fi bun, dar mi se pare lipsit de subtilitate(chestie de gusturi, deh). Pana si vocalistul e cam crispat in turneul asta(am vazut cateva secvente).

Sper doar pentru Frusciante sa nu se fi intors la alte alea daunatoare... da' ma gandesc ca acum ca are timp, s-o fi apucand si el de chestii serioase gen cumparaturi la Whole Foods, 2,3 portii de high fiber foods, branza, iaurt si laptic mai fara grasime, fructe si legume mai ales verzi, carnitza slaba si in cantitati mici, sucuri naturale(fara zahar adaugat, evident), recomandabil suc de "cranberry". Si yoga, meditatie la maxim, eventual o cura la Chopra, cu o dezintoxicare ayurvedica...

Eu asta ii doresc, si-i mai doresc sa nu-i creasca burta si sa se intoarca cu chitara, ca lu' asta micu' ii e tare greu sa-l inlocuiasca. Da' sa se intoarca repede, ca io astept cu beletele necumparate. Da?

...se numara nu bobocii, ci gastele

2012-01-24T22:08:00.006-05:00

am facut asa in ultimul timp: am fost la muzeu "pe fuga", adica sa vad "The fugue from Bach to Feininger", un concert captivant al pianistului Mathieu Gaudet, in sala de concert amenajata in aripa noua a "Montreal Museum of fine arts", de fapt in fosta biserica transformata in sala de concert. Am ascultat Schumann, Ana Sokolovic(nu cunosteam), Feininger si Bach. Ma mai duc, iarna asta se desfasoara festivalul "A fugue at the museum", si la cat e de frig...

am mai fost la masaj si tratament cosmetic, doi in unul, cu produse Eminence skin care, a fost cea mai cea experienta din ultimul timp. am avut atata timp sa ma gandesc la una si la alta si am fost atat de relaxata pe tot parcursul sedintei ca mi-au fugit mintile departe, la banci si carti...

martea si joia seara ma duc la un curs/proiect de engleza/antreprenoriat. e un fel de alcoolicii anonimi in engleza, decat ca noi nu ne lasam, ci ne apucam. colegii mei sunt asa: 2,3 francezi (aproape toti lucreaza in universitar), o arhitecta dintr-o tara araba, 2,3 quebecari(doua bucati ingineri, una bucata la guvern), o brazilianca in domeniul economic interesata in mori de vant, unul in domeniul sanatatii, unul din finante si eu. e dementa totala, ma intorc seara acasa cu colturile gurii lipite de urechi de ras. mi s-a facut dor de banci, carti, biblioteci...

aseara a fost curs de fotografie, am avut sedinta nocturna, "indiferent de vreme". se anuntase undeva peste 0C, ceea ce s-a si intamplat, doar ca a plouat tot timpul. da, am facut poze afara, pe malul fluviului si in port, in timp ce ploua. vreo 3 ore. nu, aparatele nu au fost protejate, daca asta voiati sa stiti, ca cica nu au nimic... le stergeam din cand in cand de surplusul de apa cu un fel de hartie care devenise la fel de imbibata de apa ca tot restul. la inceput incercam sa tin umbrela, mai ales ca durata de expunere era f. lunga, dar cand a trebuit sa car trepiedul, aparatul, rucsacul si umbrela, la ce credeti ca am renuntat? la umbrela, of course.

ne-am intors in studio apoi, ne-am uscat putin, ne-am incalzit cu cafea fierbinte si ceai si ne-am minunat cat am fost de trazniti. pozele nu le-am prelucrat inca. deci mi s-a facut dor de lucru serios in gasca, de dat cu parerea, mers la muzeu sau la pozat cu scoala... cred ca-mi cumpar ghiozdan la toamna. sper sa ma tina energia asta. :)

Cedri II

2012-01-22T21:19:00.007-05:00

de vreo 3,4 saptamani, duminicile sunt zile lucratoare "grele", fiind singurele in care putem sa facem mult zgomot in "galerie", ca veterinarul de alaturi nu lucreaza duminica si magazinul de haine de la parter se transforma intr-un "spa" unde o sa ma relaxez io, ca am primit deja invitatie. m-au vazut intr-o zi in parcare in timp ce caram niste lemne, m-au intrebat daca suntem noii vecini si cand au fost siguri ca nu suntem muncitorii, ne-au invitat. deschid la sfarsitul lui februarie. le-am spus ca preconizez sa fiu suficient de obosita pana atunci, incat cade bine relaxarea.

asa ca azi am purces iar la zgomot, P. a taiat o scara metalica si a polizat metalul, iar eu am curatat ultimele ramasite din mortarul uscat al gresiei indepartate saptamana trecuta. nu vreti sa stiti cat de greu se indeparteaza cimentul vechi de cativa ani... si nici eu nu vreau sa-mi reamintesc... aaaa, si normal ca am uitat acasa dopurile de pus in urechi, drept pentru care 3,4 ore mai tarziu eram aproape surzi amandoi.

spre seara ne-am intors acasa, am mancat, am terminat o comanda pentru maine si apoi am zis ca meritam o relaxare. ma asez confortabil in fotoliu, mirata pe de o parte ca nu-mi vad pisica, iar pe de alta pentru ca Mishcka e agitata. o strig pe Cedri, nimic. incep sa o caut: sufragerie, dormitor, birouri, dormitoarele de la subsol, atelierul lui P, sertarele de la bucatarie, toate debaralele, pana si in WC m-am uitat... NIMIC!
stiam ca de iesit nu a iesit/intrat nimeni, iar pe Cedri o vazusem in casa cu o jumatate de ora inainte. intr-un tarziu vad o gura de la canalizarea de aer a casei putin deschisa. sigur e acolo... strigam pe langa gura, ne uitam cu lanterna si cu o oglinda, vai de mama noastra, NIMIC.

sa stii ca e moarta, zic. e asfixiata cumva, altfel ar raspunde. P imi zice ca e teafara si nevatamata, ca drac mort nu a vazut, canalizatia de aer nu are nici un obstacol si e nefolosita(incalzim cu calorifere electrice). coboram iar in subsol, in partea neterminata si incepem sa strigam, sa batem in tabla de la canalizare, pis, pis, pis, Cedri in sus, Cedri in jos. NIMIC. la un moment dat aud un zgomot in canalizare si la bocaniturile mele se invredniceste sa-mi raspunda cu un miau. gasim in cele din urma o trapa, reusim sa o deschidem, dar a naibii pisica nu vrea sa vina spre noi.
adu peste, zice P. gasesc ultima conserva de hering afumat, o bunatate(o pastram pentru mine, evident), o desfac in mare viteza si ma infatisez cu ea la gaura. in doua secunde pisica mea ne privea de sus cu ochii mari, gen: "salut! ha, ce surpriza! da' ce faceti aici?"

P o insfaca de guler si mi-o pune in brate, in timp ce se duce sa verifice/sa inchida toate gurile de aer din toate camerele. nu de-alta, dar nu mai avem conserve de peste si cu ultimele bucati de somon afumat am facut o salata zilele trecute...

intre timp s-a facut 10 seara si relaxarea o lasam pentru mai incolo... eventual pentru februarie...

N'aie pas peur...

2012-01-19T22:15:00.006-05:00

"Port o armura dar nu sunt dur si am o inima, nu-ti fie frica".

Jose Bernard, "Sanstitre", expozitia Lotto Quebec - organizata de fundatia Les impatients.

tempête de neige

2012-01-13T09:45:00.009-05:00

Pozele au fost facute aseara, fara obiectiv adecvat si fara trepied... deci de-acolo galbenul. P a fost impresionat(fara sa-mi fie in intentie sa-l tulbur) de cum am venit eu cu degetele inclestate de frig pe botoane si cum am iesit iar si iar, pen'ca habar nu aveam in ce "mod" sa setez camera pentru afara, nuapte si departe...
Am realizat insa un lucru, ma fascineaza sa fac poze noaptea. Azi o sa caut trepiedul, daca nu-l gasesc, trebuieste cumparat altul.

gramatica azi si mai ales maine...

2012-01-10T22:09:00.006-05:00

uit... mi se face rusine ca uit, dar tot uit... si ma uit din ce in ce mai des in dictionare, indreptare si ce-mi mai iese prin cale pe net. stau si ma gandesc la ce as face daca n-ar fi internetul, n-as mai scrie un cuvant in romaneste, de rusine sa nu-l stramb.

sfarama-i-s-ar bolovanii sub picioare sa i se sfarme de gramatica in continua schimbare si-n continua uitare, duce-m-as si nu m-as mai intoarce, dar limba romana nu ma lasa, indoi-li-s-ar copertile rigide, tuturor indreptarelor ortografice si de punctuatie si rupe-li-s-ar foile cand le e lumea mai draga...

li se rupe... dar mie nu, ca nu mai stiu sa scriu in limba materna. cat o sa tina si scuza cu "sunt inginera"? :))

prima poza

2012-01-09T23:36:00.002-05:00

Primul curs de pozat a fost super, am invatat despre deschidere, lungime focala, viteza de obturare, expunere, perspectiva, profunzime de camp, totul a fost super clar cand proful ne-a explicat, ne-a dat exemple, ne-a dat sa vedem o groaza de aparate si de obiective care mai de care mai mari si ma ciudate, am ras pana ne-am strambat, am beut cafea, am mancat biscuiti, mere, ciocolatele, apoi am plecat. Ajunsa acasa am constatat ca le-am incurcat, adica am totul varza in cap si nu mai stiu nimic. Care creste cand scade cealalta, cand trebuie sa schimb obiectivul si cand sa-mi misc eu fun... pardon, sa ma misc cu tot cu aparat, unde sa focusez, etc.

In plus am constatat ca sunt singura din clasa care se uita in aparat cu ochiul stang, daca ma uit cu cel drept nu vad de nas. NU, nu am nasul mare. :))

Cica saptamana viitoare facem poze in studio, iar peste doua saptamani poze afara, chiar daca sunt -25C. In Vieux-Port, pe malul fluviului, unde bat alizeele si e frig de mori. Ne da trepiede si obiective profesionale si ne-a promis c-o sa facem poze de-o sa murim de frumoase ce-o sa fie. Daca nu murim de frig inainte, as zice eu.

Acum sunt curioasa ce-o sa-mi mai amintesc maine, dupa ce-o sa uit tot...

Le plateau

2012-01-06T22:36:00.007-05:00

De la fereastra se vede asa: pizzeria Piazzeta, dupa mine cea mai buna pizzerie din Montreal(desi mananc rar, tare o sa ma mai simt ispitita stiind-o acolo peste strada), un optometrist(daca m-o lasa vederea), o clinica medicala de nu stiu ce(ar fi buna una de boli de nervi asa aproape), un vet(daca-ncep sa zgarii), un salon de piercing si tattoo(eventual unu' mic cand mi s-or mai inmoia muschii), 2,3,4 magazine de haine(astea nu sunt niciodata prea multe), un mini hotel(nu scriu ce-as vrea in paranteza, sa nu va sochez). :)) Pun punct din cauza de fraza lunga, dar nu s-a incheiat.

Important! Tot de la fereastra da' cum privesti in stanga se vede restaurantul Les cavistes unde nu stiu cum se mananca, da' pare sa se bea bine. Un "sushi" e lipit de mine(o sa ma indop de chimicale, cu iluzia ca mananc sanatos, asta e clar), doua magazine de pantofi se vad in departare, un al treilea nu se vede, da'l simt la 2 minute in dreapta. Un centru de yoga si alte practici ce merita cunoscute in detaliu se afla la coltul strazii, fix inainte de Theatre d'AujourD'hui.

La 2,3 minute, pe aceeasi strada, e magazinul de produse naturale "Tau" unde gasesc cam 70% din tot ce cumpar de mancare. In drum spre Tau, trec prin fata "Outletului" Calvin Klein underwear. 60% reduceri au avut ieri, plus inca 25%, asa ca am cumparat iar, ce era sa fac, desi plecasem dupa fructe, plina de vopsea, dar am incercat si-asa...

Si la vreo 6,7 minute pe jos se gaseste unul din magazinele mele preferate cu pantofi din toata america, John Fluevog shoes.

In afara de astea, multe alte restaurante, cafenele, braserii, florarii, librarii, inca doua galerii, buticuri cu tot ce-ti poti imagina si cu ce nu poate nici macar incapea in cea mai desucheata imaginatie. Si asta daca vorbim doar de-o singura strada.

De adaugat doar ca "Le Plateau" e cartierul cel mai neomogen al Montrealului, o lume pestrita cu tonuri vesele, "un melange" de cultura, intelectualitate, saracie, inspiratie, bani, iarba, tinerete. De plictisit n-o sa ma plictisesc. Cum zice P, in momentele lui de optimism maxim: "chiar daca nu intra nimeni sa te-ntrebe de vorba, privesti pe geam si nu te plictisesti!" Ba inchid, ies sa dau o tura si ma-ntorc c-o sticla! Asa ca daca treceti vreodata prin Montreal, dati un semn!

din copac

2012-01-05T19:26:00.005-05:00

Am dat peste un vechi articol de-al lui ALS si l-am citit cu mare placere, mai ales ca vorbea de-o trupa romaneasca, care mie mi-a placut tare si care, din pacate, nu mai exista.

Niste baieti haiosi si simpatici, cu un extraordinar "samtz al umorului", cred ca asta-mi si placea la ei, in afara de vocile bune si de raraiala inconfundabila a lui Alex Belciu.

Ascultati(daca n-ati facut-o deja) si va minunati de aiste versuri si de asa videoclip al melodiei 1000, care mie personal imi aminteste de povestea desfacatorului de conserve. :)

Voi ce muzica romaneasca buna mai ascultati?

pana corbului

2012-01-02T21:05:00.006-05:00

Dupa perioada Depeche cu picatele "Dead or alive" din liceu, am trecut la lucruri mult mai serioase in facultate. Adica daca tot eram la TCM, adica la ace, brice si ...arice si motoare cu pistoane(asta cu pistoanele imi apartine, tre' sa dati citat deci), simteam instinctiv ca trebuia sa ascult chestii pe masura si sunetul de harpa nu s-ar fi potrivit intocmai cu "decorul", "ca sa zic asa"...

Cum eram singura aterizata din luna direct in grupa(mai avusesem una da' n-a rezistat mai mult d-un semestru) si deci n-aveam greturi cu cum ma imbrac, sa asortez asta cu asta si in plus nici bani n-aveam(si dac-aveam nu-i dadeam pe prostii), ma imbracam intotdeauna in pantaloni. Toamna si iarna purtam aceeasi bocanci gen "army de oras", varianta cu putin toc, blugi sau pantaloni negri, geaca neagra sau kaki, rucsac negru. Mai aveam niste cizme negre pana la genunchi, astea le purtam cand ma imbracam "chic", cu pantaloni mulati.

Parul il purtam pana la umeri, drept, cu o carare pe mijloc, genul "kurt cobain" care-ti permitea sa stai cateva zile cu el nespalat, daca era musai. Eu recunosc ca-l mai faceam asa cu gel, ca de spalat ma spalam, pe cuvant. :) Avantajul stilului era ca ma puteam aseza intotdeauna, chiar pe jos, fara sa-mi fie teama ca mi se vad chilotii. Le vedeam pe fetele de la filo sau stiinte din centru... mama ce aranjate erau.

Nu ma sinteam impotriva a nimic, desi era la moda sa fii, da' io nu gasisem motive de suparare profunda pe societate sau pe altceva si eram putin dezamagita de mine. Pe Iliescu am inceput sa-l urasc mai tarziu.:) Nu faceam parte din nici o "clica rock", ba chiar imi repugna ideea de apartenenta la o gasca purtatoare de nume, asta pentru ca nu mi-a placut niciodata sa fiu judecata dupa comportamentul "intregului". Aveam prieteni, asta e clar, dar nu eram dependenti unii de altii, in plus am avut intotdeauna prietenii din copilarie, de la tara, care nu ascultau muzica rock si care mi-au ramas prieteni pana in ziua de azi.

Cu toate astea, ascultam Nirvana, Metallica, Guns N'Roses, etc...

Aveam un coleg de grupa care-mi era bun amic caruia i-am imprumutat cortul intr-o vara, sa plece o luna la mare, cu gasca lui de rockeri. Unul din prietenii astia a speriat-o pe maica-mea cand a venit sa-mi returneze cortul, imbracat fiind cu tricoul pe dos si cu ghete, desi afara erau 30C. Maica-mea il intreaba, vazandu-l asa slabanog: "Da' ce ati mancat mamica, o luna de zile?Nu prea am mancat, zice el, mai mult am baut... aveam ceva bani de mancare, da' nu ne era foame. Intr-o dimineata, cand m-am trezit si am iesit din cort, am gasit o jumatate de croissant cu ciocolata. Si n-o sa va vina sa credeti, dar era jumatatea plina de ciocolata".
Nu vrei ceva de mancare, mamica?

La asta ma gandeam acum cateva zile in baie, contemplandu-mi in oglinda frumusete de par, de pe care tocmai dadusem jos vopseaua si care trebuia sa fie castaniu inchis da' nu era...
Dupa vreo inca trei spalari, l-am anuntat pe P. ca trebuie sa-mi schimb stilul. Drept pentru care la revelion am purtat o rochie neagra simpla, peste care am aruncat o esarfa de matase verde-kaki, ciorapi negri, pantofi negri cu toc. La masa de pe 1 ianuarie, pantaloni negri mulati, ghete negre italienesti, bluza neagra cu gri-argintiu. Pana mi se mai decoloreaza parul, nu ies din negru. Imi pare rau ca nu mai obisnuiesc sa-mi dau cu oja, cred ca o oja neagra ar merge...

Simt ca anul 2012 va fi unul strasnic! :))

colindat

2011-12-29T20:58:00.007-05:00

Azi am colindat impreuna cu F, una din prietenele mele romance venita in vizita dintr-un orasel mai departat de Montreal. Printre altele, am mers la cumparaturi, desi afara crapau pietrele de frig(erau circa -20C). Prin centru fiind, la intervale regulate, au sunat-o vreo 3 amici romani, cu care ne-am si intalnit si cu care ba am baut o cafea, ba am mancat, ba doar am sporovait.
Desi nu-i cunosteam pe nici unul din ei, mi-a facut placere sa-i intalnesc, a fost ca si cand ne regaseam, dupa mult timp. Ne-am spus pe nume, am facut glume si am ras.

Eu si F ne-am reintors apoi la ale noastre, la cumparaturi adica. Asteptam de mult o zi de "reduceri", intre fete. P oboseste de obicei dupa primele 3 ore. :)
Eu am cumparat doua bucati, o rochie si-un sacou, dintr-unul din magazinele preferate(erau la reducere 50%, ca altfel nu luam, he he).
Ajunsa la casa, constat ca amandoua sunt facute in Romania. Si eu care credeam ca pot trece drept italianca, de la distanta! Da' de unde? :))

Si ca sa sfarsesc ziua in acelasi ton vesel, ascult asta si rad. Ceea ce, evident ca v-o doresc! :)

rudolph

2011-12-24T09:44:00.003-05:00

Va spus si eu Craciuneala fericita, cu mancarica, beuturica si plimbarica. Si nu uitati sa ne spuneti ce-ati facut interesant, daca ati fost cuminti si daca mosul a trecut pe la voi.

flanelu'

2011-12-21T18:53:00.015-05:00

Acuma nu oi sti eu sa fac poze, cum va spusei deja, da' stiu domnule sa fac fular, pulover pentru catei si chiar pentru uameni... asta daca nu sunt prea grabiti sa-l poarte. Pen'ca daca vor sa-l imbrace mai devreme de 2,3 ani, trebuie sa-si cumpere unul "de gata".
Pe ultimul l-am inceput in urma cu circa 3 ani, intr-o perioada de relaxare maxima care a trecut dupa confectionarea partii din fata, fiind inlocuita de una de stresare progresiva, din cauza de nu mai stiu ce si fara legatura cu indeletnicirea mentionata. So, poloverul meu cu serpi cum l-ar fi numit bunica a fost lasat sa zaca undeva in debara.
O discutie despre fulare/manusi de la Suzi mi-a amintit brusc(ca io sunt rapida cand vreau) de crosetatul meu abandonat. Asadar am scos puloverul de la naftalina si am constatat ca nu-mi mai place din doua motive. Unul, ca materialul e colorat aiurea si al doilea, ca modelul ales, in torsade, nu merge cu picourile colorate, ca il incarca prea mult. Asa ca primul impuls a fost sa desfac ce am lucrat si sa fac un model simplu, in punct mort(parca asa se cheama). P, disperat, m-a implorat sa nu fac asta, ba chiar mi-a spus ca lui ii place si ca pot sa fac altul uni, daca asta vreau. S-o crezi tu...

Cand m-au oprit la spital seara si P a venit acasa sa-mi aduca una, alta, i-am pus pe lista si lucrul de mana. I-am zis asistentei responsabile cu fluturasul de perfuzie sa mi-l puna in asa fel incat sa pot croseta, drept pentru care m-a pus sa mimez crosetatul si a amplasat dracia tocmai bine. Zis si facut, mi-am ridicat patul, am asezat perna adecvat si mi-am scos andrelele. Ati crosetat vreodata cu o perfuzie la mana??? Nici sa nu incercati! Nu va doresc! Operatiunea "croseta vesela" a fost repede inlocuita de citit si/sau socializat cu colegii de camera.

Cam asta, intre timp mi s-a facut pofta sa fac cipici si am gasit un model super aici, doar ca n-am priceput cum se scade la calcai. Stiu de la bunica(ea lucra pe 5 andrele), ca la calcai era mai dificil de scazut. Asadar am o mare dilema, am cautat chiar si pe youtube si nimic. Problema serioasa... sa vad daca pot improviza.

La mine acasa nu se descalta, dar uneori musafirii insista(n-am priceput de ce). Atunci mi-ar placea sa le vad mutrele, cand in loc de papuci de casa, le dau cipici colorati. Pentru barbati o sa fac unii rosii sau chiar in dungi, verde cu galben. Sa se invete minte! Ce credeti, e buna ideea?

PS: precizez ca puloverul catelului a fost confectionat de moi meme, iar simbolul a facut furori. Ceea ce, evident, va doresc! :)

de rasul curcilor

2011-12-20T12:38:00.003-05:00

m-am inscris la un curs foto pentru cei care incep de la 0... de fapt nu pentru incepatorii de la 0, ci de la -3 asa, pentru aia care habar nu au nici sa cadreze.
cand sa fac inscrierea on line, m-au intrebat ce program folosesc. ca sa ce? ca eu nu editez pozele, le doar miscores si le tai cat am nevoie... ce, nu e suficient?

asa ca le-am scris acolo in casuta ca habar nu am de program si ca pot sa-mi sugereze ei unul compatibul cu calculatorul meu, daca tot e sa incep.
deci dupe acest curs o sa invat probabil sa tin aparatul in mana si sa nu ma uit in soare. si o sa fac multe, multe poze si multe, multe cursuri.

asa sa ma ajute Canonu'.

Unchiu' Ilie

2011-12-18T09:42:00.005-05:00

Unchiu' Ilie devenise legenda vie a familiei noastre. Eu l-am cunoscut cand era deja batran, sa fi avut vreo 80, 85... mi-l amintesc fie trebaluind prin curte, in zilele de vara, fie cantand la fluier, in serile lungi de iarna. Ma uimeau intotdeauna camasile imaculate pe care le purta si era o enigma pentru mine cine i le spala, calca...

A muncit din greu toata viata si desi a avut mult pamant, l-a vandut in mare parte, sa-si tina copii in scoala, la Bucuresti. Si i-a facut "oameni". Nu e pret pentru asta, spunea simplu, cand cineva aducea vorba... Si-apoi la ce sa-l tin, n-ai vazut ce-a venit dupe-aia? intreba, privind in gol. Erau vremuri grele... toate vremurile au fost grele.

Desi baiatul al mare, chirurgul, voise sa-l ia la el la Bucuresti, unchiu' Ilie nu s-a dat dus. Nu merg, taica, ca io o sa mor acolo. Nu vezi ca pot? Matur matatura, fac mancare, spal, calc, aduc apa cu cobilita. Cand n-o sa mai pot, om vedea. Si unde sa le las pe fetele astea(bunica si alte doua surori), ca Bucurestiu' e departe si mi se face dor...

Sa fi avut vreo '92 cand, la un revelion, ne-am intalnit cu totii. Unchiu' Ilie era vesel si in putere, ca de obicei. Dupa un paharel de zaibar rosu, licoarea bauta in cantitati rezonabile, Unchiu' le spune fetelor(celor trei surori) ca are nevoie de ajutorul lor. Lui i s-a cam urat singur, s-a gandit, s-a razgandit si s-a hotarat sa se insoare. N-am nevoie sa faca nimic, ca io sunt in putere, da' sa stiu si eu ca mai e un suflet acolo, sa schimbam o vorba, seara. Cum la el in sat mai toate din leatul lui nu mai erau, s-a gandit sa-si incerce norocul in satul copilariei si al tineretii, unde surorile inca locuiau.

- Da' aia a lu' Cazacu "perceptoru'" mai traieste?
- Nu mai traieste, Nene, a murit de mult.
- Tii, ca frumoasa fata mai era. Nici Rica lu' Nae Chelu? Ca tare era vesela copila...
- A murit, neica, si ea, sa tot fie fo cinci ani...
- Pai nu va spusei io ca au murit toate si aici? N-am decat sa incerc de-astea mai tinere, la fo 80 asa... Ca de-aia zisei sa va-ntreb, ca voi sunteti tinere(sic) si stiti care mai traiesc, carora le-au murit barbatii...
Ca ce sa fac, pacatele mele, barbatii mor de obicei inaintea fomeilor, da' daca io m-am incapatanat sa traiesc mult? Si parca nici nu-mi vine sa mor acuma, ca nu sunt bolnav...

Si n-a murit atuncea, Unchiu' Ilie, ci mult mai tarziu, cu doua luni inainte sa implineasca suta, sa faca parca in ciuda tuturor din sat, care se pregateau sa-l serbeze...

paranormal

2011-12-15T21:06:00.009-05:00

- Cora Underscore in sala de reevaluare, se aude o voce masculina. Merg in sala cu pricina. Un asistent medical tanar, simpatic si care tocmai intrase in tura ma intampina cu zambetul pe buze.
- Ca va bien? ma intreaba vesel.
- Non! ii raspund sec. Ma chemati la reevaluare, desi nu m-a evaluat nimeni. M-a vazut doar asistenta la triere, acum 3 ore. Sunteti sigur ca stiti de ce sunt aici? intreb simplu, convinsa fiind ca a facut o greseala.
- Da, da. Nu va mai dura mult, asta e sigur, dar nu va pot spune cat. De exemplu, semnele vitale va sunt excelente.
- De unde stiti, ca nu mi le-ati luat?
- ....
- Am o aura alba azi? intreb si plec pana nu ma enervez de-a binelea.
Ne-am reintalnit spre seara cand m-au internat si a tinut sa-mi arate ca nu a luat-o personal. La fel am facut si eu.

- Trebuie sa-mi dati si o proba de urina cat de repede se poate, ii spune asistenta tanarului lovit de masina, dupa ce-l consulta si-i incercuieste cu un marker umflaturile de pe picioare.
- Cred ca as putea acum, raspunde tanarul, parand intr-o stare excelenta, dupa chakra.
- Asistenta pleaca si se intoarce sprintena cu un borcanel si o eprubeta, le pune pe masuta, apoi se repede la patul tanarului si-i desface partea metalica laterala in doua secunde. Da patura la o parte, il ajuta pe tanar sa se ridice in fund, apoi asteapta. Tanarul asteapta si el. Asisteta se uita intrebator.
- Nu pot sa merg... murmura tanarul incurcat. (Sosise acolo cu targa)

- Unde suntem aici? intreaba batrana din patul din dreapta, cea care ma primise cu zambetul pe buze.
- La spitalul Charles Lemoigne, raspunde infirmiera pentru a cincea oara.
- La spitalul Charles Lemoigne? intreaba batrana mirata. Nu suntem la spitalul Charles Lemoigne, ca asta e aproape de mine, il cunosc...
- Ba la spital esti, mamaie, zice asistenta calm, vorbandu-i ca unui copil.
- Si ce facem aici? intreaba din nou batrana, vadit "pierduta". Cateva minute mai tarziu se linisteste, probabil sub efectul calmantelor.
.......................
Peste juma' de ora, fix la miezul noptii, batrana se ridica in fund, isi roteste privirea in salon, apoi spre coltul asistentelor si intreaba:
- Unde suntem si ce mama dracului cautam toti aici?
Am ras cu pofta, cum n-o mai facusem de cateva zile. Batrana asta ne citeste gandurile la toti.

Sa fim veseli!

sunete

2011-12-14T23:04:00.005-05:00

Azi am ascultat vechituri. Am inceput cu La Bolduc, ale carei versuri sunt mai actuale ca oricand, apoi La bottine souriante care m-a inveselit tare si mi-a facut pofta de dans, apoi pe baietii astia frumosi, care mi-au transmis emotia lor.
Voi ce muzica mai deosebita ascultati?

ruleta ruseasca

2011-12-09T20:28:00.006-05:00

ultimele ore sunt intotdeauna penibile. iar momentul in care astepti, intr-o camarutza mica, mobilata intotdeauna cu un pat si doua scaune, omul cu verdictul, ei bine, momentul acela e ridicol. suntem oare pregatiti, oricat am fi de tari, pentru orice fel de veste?
de-aia zic, sa ne radem de ea, mai mult decat reuseste ea sa se rada de noi. mama ei de viata astazi si mai ales maine!

Art basel

2011-12-07T13:04:00.004-05:00

Ultimele zile ale vacantei noastre in Miami au coincis cu preparativele lor pentru Art Basel Miami Beach, cea mai importanta manifestare de arta de pe continentul american, la care participa "toata floarea cea vestita a intregului apus"...

Sigur ca numarul galeriilor care pot participa la expozitia principala a Art Basel e restrans, criteriile de selectie dure si mai ales subiective, astfel incat s-au creat cativa "sateliti" in jurul manifestarii principale. Astfel, cam orice galerie serioasa poate participa la una din expozitiile mai mici. Cele cateva reprezentative pe care le cunoastem in Montreal participa de fiecare data si ne-au spus ca e cat se poate de interesant. Pe langa ca te pui la punct cu ce se intampla la nivel international pe piata, de obicei reusesti sa vinzi suficient incat sa-ti platesti toate cheltuielile cu deplasarea.

Deci tare amarati am fost sa constatam ca noi plecam cu doar trei zile inainte ca nebunia sa inceapa, si asta doar pentru ca facusem toate aranjamentele astfel, inca dinainte de povestea cu galeria. Aveam pe atunci altceva complet diferit in minte, la care lucram de cateva luni bune si care nu voia sa mi se-arate. :)

Iata-le asadar in frenezia preparativelor, galerii de arta si muzee, hoteluri si chiar centre comerciale... In cel mai luxuos/exclusiv/surprinzator abordabil pe alocuri din toate centrele comerciale pe care le-am vazut vreodata, Bal Harbour, am vazut intr-o singura zi atatea "cocoane plastificate" de toate varstele, cat in toata existenta. Domni intre doua varste(incerte), imbracati in pantaloni din in oranj sau verde-turcoise(probabil galeristi de succes) isi insoteau demoiselele la prima "tura mondena" prin urbe.

In acelasi timp, intr-un cartier din Miami, cunoscut ca Design District, un artist ce parea de origine mexicana, lucra din greu impreuna cu cativa muncitori/prieteni/compatrioti, la amenajarea expozitiei sale de arta. Lui nu-i pasa de fendi sau de vuitoni, de ghivency sau de diori. Arta lui, pe cat de efemera se arata, pe atat mi s-a parut de profunda si plina de speranta. Am vrut sa-i fac poza in timp ce se lupta cu o macara si o bunata de ciment, m-a rugat din privire sa nu. Avea ceva in privire ce nu am vazut nici la hotelieri, nici la restauratori, nici la domnii sau doamnele coboratori din bentley-uri...

iarna

2011-12-03T21:08:00.004-05:00

Mi-am facut curaj sa ies din casa azi, desi e mai frig ca ieri si mult mai frig ca alaltaieri. Si am facut-o de doua ori, o data pe la pranz cand m-am plimbat, am facut mici cumparaturi si am cam inghetat, apoi pe seara, dupa ce am mancat bine si-am imbracat haine de iarna adevarate. Nu cele mai de iarna, dar aproape.
Si m-am plimbat in Vieux-Montreal care e tare frumos impodobit. Un pic cam mult, dupa gustul meu, dar sa nu fim carcotasi. Doua ore, atata m-am plimbat, am fost tare curajoasa!

Mi-e dor de vara, de terase si de turistii din port! Erau unii rebegiti zgaindu-se la vitrine, care sa mor daca stiu ce cauta aici.

Voi ce-ati mai facut interesant, tinand cont ca e iarna si frig si pe la voi(exceptandu-i pe unii norocosi)? :)

Sa fim veseli, zic!!

patria

2011-11-30T20:58:00.001-05:00

Mi-am amintit cuvintele lui Cioran: "Nu locuim intr-o tara, locuim intr-o limba".

Intrasem intr-un café nu deparde de plaja, la Miami Beach. Stand la coada sa-mi iau lichidul magic aducator de fericire instantanee, vorbeam cu P in franceza(in engleza nu vorbim decat daca injuram sau facem misto). Luam cafeaua, maslinuta, grisinuta si ne asezam la masa. La un moment dat apare chelnerul care incepe sa curete fix masa noastra si numai pe-a noastra. Ne intreaba in engleza, apoi repede in franceza ce poate lua si ce poate lasa pe masa cam incarcata. Ne auzise sporovaind in franceza. Apoi ne intreaba de unde suntem, zicand ca el e din... un oras francez de care n-am auzit. Aaaa, am zis, nestiind ce altceva sa zic si nevrand sa-i spun ca habar nu am de orasul lui. Am inteles ca voise doar sa fie amabil si ca-i era probabil dor sa vorbeasca in limba materna. La plecare, ne-am luat la revedere, ca vechi prieteni.

Intr-un restaurant, alt chelner imi vorbeste in italiana. Ii spun ca nu inteleg, se arata mirat, sper sa fi fost serios mirat, ca e al doilea in US care crede ca-s italianca si mi-e drag, la Montreal mai toti ma saluta cu HOLA. N-as putea sa spun de ce, dar nu-mi place sa fiu considerata latino-amricanca.

Alta data eram intr-un Il fornaio undeva la LA, intr-o seara de decembrie, ianuarie, si era putin racoare(ca iarna nu-i ca vara, nici chiar la LA, pe cuvant). Eram singurii de pe terasa, proaspat aterizati de la -25 cu vant. Cum eu comandasem in plus polenta(mamaliga), era clar ca nu suntem de-ai locului, ci martieni.

La un moment dat apare un domn imbracat impecabil, ne da buna seara si incepe sa vorbeasca cu noi in italiana. Ii spunem ca nu vorbim limba, dar ca ne-ar placea. Se arata mirat ca nu sunt italianca, ceea ce m-a flatat pana la radacina firului de par, cum va spusei deja. Apoi o trimite pe una din fete, o simpatica, romanca, sa vorbeasca cu mine.
Cam jenata, vine sa dea buna seara, spune ca a trimis-o sefu' ca converseze in propria-i limba si ca poate sa stea cat vrea. Isi cere inutile scuze pentru sef, care e cam excentric... italian, deh. Palavragim in romaneste sub ochii mirati ai lui P, o mai dam pe engleza pentru el, da' el zice politicos ca lasa ca nu e cazu' si sfarsim tot in romaneste. Pana la urma cat sa si vorbesti si mai ales despre ce?

Pare ciudat, dar conversatia aia cu o necunoscuta, fie ea si de 5 minute, la capatul pamantului, dar in romaneste, a avut incarcatura. Si ne-ntoarcem iarasi la gandul meu: "Nu locuim intr-o patrie, locuim intr-o limba. Patria asta este si nimic altceva".(E. Cioran, citat din memorie).

La multi ani, oriunde v-ati afla!

divinul in arta

2011-11-29T14:37:00.005-05:00

O seara obisnuita. Stam de vreo 3,4 ore in fata calculatorului, participand la o licitatie on line. Obiectele care ne intereseaza se vor striga la ore diferite si putem sti doar cu o mare aproximatie cand. Asadar lasam calculatotul pornit si incercam fie sa mestecam din cand in cand in vreo mancare(mie asta imi consuma stresul), fie sa citim(mie nu-mi iese), fie sa stam de vorba in timp ce tragem cu ochiul la desfasurarea "ostilitatilor" pe teren.

Timpurile in care stateam in sala cu un pahar de vin in mana, incercand sa ascundem emotia in spatele cartonului cu cifre, a trecut. Nu l-am mai vazut de mult pe prietenul meu mafiotul, cel care are 3 galerii de arta in buricul targului, unde preturile sunt exorbitante si unde nu e niciodata mai nimeni... care se pare ca a fost de multe ori subiect al unor acuzatii de supraevaluare(fondate sau nu), dar in ciuda a toate a scapat basma curata de fiecare data. Doar zambetul usor "grimasat" si felul in care te iscodeste cand ii pui o intrebare simpla, tradeaza o experienta bogata in profesia asta si nu numai...

Nu l-am vazut de mult pe domnul danez cu mustata si fata ciupita de varsat, colectionar de mobila moderna si bijuterii scandinave, care se aseaza intotdeauna in coltul cel mai umbros al salii si cu un calm de invidiat isi adjudeca fiecare item interesant. Vine rar la Montreal si prezenta lui indica intotdeauna prezenta obiectelor interesante. N-am sa uit niciodata oferta minunata pe care mi-a facut-o la o bratara si un colier pe care le vindea intr-un targ de antichitati montrealez, vazand cat de mult imi plac. Am refuzat-o cu regret. Proprietarul licitatiei il remarca si ii subliniaza fiecare reusita: "Tabloul nu a fost adjudecat de tanarul din primul rand, nici de domnul cu ochelari, nici de doamna din dreapta mea, ci de domnul cu mustata. Un cunoscator".

Uneori mi-e dor de atmosfera pestrita si chiar de "seful de trib", care e cel mai "alunecos" personaj pe care l-am vazut intr-o licitatie: "Doamnelor si domnilor, avem aici o pictura a celebrului X, de dimensiuni A/B, ulei pe panza, bla bla bla. Incepem la 2000. 2100 pentru doamna in rosu, 2200 domnul din colt, 2400 la telefon, 2500 si arata spre cer(semn ca e un bid fictiv, deci nu s-a atins inca rezerva), 2700 domnul cu mustata. Cine da mai mult? Haideti domnilor, la pretul asta il cumpar eu! 2900 la telefon, 3000 numarul 459, cine da mai mult? As you wish! 3200, 3400..." Francez pe deasupra.

E important de stiut ca spatiul unde se desfasoara licitatia e o biserica. Montrealezii sunt, fara sa-si doreasca dinadins, foarte glumeti(scrisesem spirituali dar nu vreau sa fie gresit interpretat). Repudiind biserica oprimatoare prin anii '60(o sa va povestesc alta data despre "La Révolution tranquille"), au fost destul de destepti incat sa nu intre cu buldozerele in cladiri si au preferat sa le schimbe destinatia celor care au pierdut "leur raison d'être". Unele au devenit teatre sau sali de spectacol, altele biblioteci sau muzee, altele condouri. Multe sunt inca lacasuri de cult, ceea ce nu e rau, mai ales daca au si enoriasi.

Deci nu mint daca spun ca merg regulat la biserica(desi acum doar la preview-uri) si ca acolo, cu un pahar de vin in mana, ma simt excelent. :))

Asa mi-a venit idee sa propun bisericii ortodoxe sa schimbe "pe ici pe colo prin partile esentiale" lucrurile(ca ea poate schimba multe, se pare) si in loc sa intram in biserica si sa ingenunchem(eventual sa stam cu genunchii pe coji de nuca), sa putem sta domnule cu prescura intr-o mana si cu vinul de grijanie in cealalta, discutand relaxat despre divinitate. Sa vedeti cum am deveni mai buni cu totii si cum nu l-am mai uita pe dumnezeu sub scaun, la iesirea din biserica, dupa impartasanie.

Ceea ce, evident, va doresc si dumneavoastra!

runaway

2011-11-27T21:48:00.009-05:00

Imi spune ca cele 3 ore de azi cu avionul au trecut prea repede. Pai uite, imi explica, eram sigur ca suntem la hotel, ma simteam cam obosit si tocmai voiam sa te intreb daca ai chef de o mica plimbare pe plaja... da' chiar credeam ca suntem inca la hotel...

Vrei niste vin, intreb si fara sa astept raspunsul ma duc sa torn. Daca nu vrea, voi bea din doua pahare, care e problema? Am chef sa ascult la maxim si repetat Runaway Train. Cred ca vom dormi bustean si maine va fi deja alta zi, ma trezesc vorbind. Ce de mai de profunzime adanca... mi se uimeste uimirea... :)

pentru cei care nu pot accesa linkul(daca e cazul), e vorba de Soul Asylum - "Runaway Train".

intortocheate strazi

2011-11-25T18:43:00.007-05:00

De-a lungul vietii mi s-a intamplat de cateva ori sa iau decizii importante si total neasteptate pentru cei din jur, insa firesti si logice pentru mine. Adica de fiecare data a aparut un amanunt aparent insignifiant si a schimbat cursul evenimentelor. Dar eu stiu ca amanuntul nu era insignifiant si mai ales ca venea de fiecare data in clipa in care inertia incepea sa mi se astearna frumos inainte.

Asa m-am hotarat brusc sa plec din Ro si tot asa am luat alte decizii serioase de natura personala. Culmea e ca aproape de fiecare data "stiam" ca am o sansa unica de a schimba ceva, fara sa am vreo certitudine sau vreo garantie ca schimbarea va fi pozitiva. Doar puternica senzatie ca nu trebuie sa pierd sansa. Si de fiecare data trebuia sa renunt la ceva palpabil, concret, la acea "vrabie din mana" din celebra zicere.

Tocmai de-aia, vazute din afara, deciziile mele pareau alandala. Si poate ca si erau. Dar atata timp cat eu eram ok cu ele si ma afectau in mare masura doar pe mine, nu ma interesa. Asa cum spunea mai deunazi un prieten, suntem oricum singuri pana la coada. :)

A, si mai e ceva. P e uimit de cum iau decizii in ceea ce-i priveste pe cei din jur. Pot sa fiu ingerul din cer, adica sa te iau de pe strada, sa te bag in casa si sa impart totul cu tine(intelegeti esenta, sa nu exageram) sau sa fiu de o politete rece si atat si asta sa nu se schimbe nici dupa ani de cand ne cunoastem. Primele 5 minute sunt suficiente ca sa-mi dau seama daca avem sau nu ceva in comun, ca despre asta e vorba.

Voua vi s-a intamplat sa aveti vreodata senzatii de "déjà vu", sa va lasati ghidati de instinct cand luati decizii importante sau sunteti 100% cerebrali? Cum faceti daca sunteti la o rascruce de drumuri si nu puteti cantari logic avantaje versus dezavantaje?

In ceea ce priveste "déjà vu-ul", mentionez ca mi se intampla asta fara medicamente si nici nu stiu sa sufar de breo boala psihica(declarata), asta ca sa eliminam partea de "illness" sau "drugs" din ecuatie. :))

Sarasota

2011-11-21T20:51:00.013-05:00

O dimineata perfecta e cand te trezesti devreme, plin de energie si constati ca afara sunt iarasi peste 25 de grade si soarele e inca la locul lui, sus. Aerul miroase a scoici si tu mirosi a nisip si a sare... creca am uitat sa ne dusuim aseara, da' ce conteaza, ca tot in mare ajungem si azi. Mancam repede niste paine prajita cu ceva, ca doar n-o sa pierdem vremea cu prostii, bem cafelele in timp ce verificam mailurile (abia acum constatam ca unele sunt inutile si pierzatoare de timp), apoi ne luam jucariile si plecam.

Una din cele mai frumoase plaje pe care am pus piciorul, daca nu cea mai frumoasa, lasand in urma multe plaje californiene, e Sarasota Beach, Florida. Miami beach, Venice Beach sau South Beach sunt frumoase prin calitatea arhitecturala a edificiilor invecinate, prin spatiile largi dintre cladiri si ocean sau prin cantitatea de piste de biciclete din vecinatate.

Sarasota are insa o frumusete subtila si naturala. Nisipul alb si pudros scartaie sub pasi precum zapada proaspata(pe care o vom avea in curand la Montreal, dar asta e alta poveste). Apa e limpede si clara. E de inteles de ce, inarmati cu o minge topaitoare, cu masca si tub, am petrecut ore intregi in apa, ca niste copii. Lopaticile ne lipseau, sa ne jucam in nisip. N-am mai stat atat la soare si in apa, nici eu nici P, de pe vremea copilariei.

Macar ne-am dat cu crema si ne-am servit din cand in cand de o umbrela de soare, ceea ce a facut sa nu ne ardem ci sa ne bronzam, mai ales eu. Si amestecul de crema solara cu nisip fin si apa sarata da o chestie pastoasa care pe cuvant ca e cel mai bun exfoliant pe care l-am utilizat in viata mea. Ieftin si natural!

Si salvamarii... salvamarii... zau ca nu am vazut nici o Pamela Anderson in zona... pacat, ca lui P i-o fi placand sa vada, da' "nu era decat baieti frumosi si 'nalti ca brazii", ceea ce mie mi-a convenit si imi venea sa trec de geamandura, ceea ce nu am riscat pen' ca P a fost "sauveteur" la piscina toata adolescenta si orisicat... ori venea sa ma salveze tot el, ori se facea ca nu vede valu' si mai stii? :)))
Asadar n-am fost salvata decat in minte, emisfera dreapta, sau stanga... in fine, aia cu emotiile si lui P un pescarus i-a luat juma' de bagel din mana in timp ce privea cerul. O fi functionand tot emisfera cu emotiile...

Si am mai fost si la muzeu(asta poate fi plictisitor, va povestesc alta data) si am mancat fructe de mare vreme de o saptamana, spre disperarea tuturor, da' mie cand imi place ceva, imi place. Si aseara, dupa plaja, am fost sa mancam o bouillabaisse si creca aratam atat de naspa imbracati cu haine de plaja, ca chelnerita ne-a spus de doua ori ca e cam scump restaurantul, da' ca e bun... ceea ce ne-am putut permite totusi, ca aveam cartile de credit cu noi. Si apoi ne-a prins si ploaia, da' ce mai conteaza?

Gata!

Ali Ghe

2011-11-15T08:03:00.006-05:00

- Buna ziua!
- Bun ziua!
- Ce faceti aici, domnule Aligator?
- Pai nu vez'? Alighez!

Voi aliga si eu o saptamana pe o plaja, "au milieu de nulle part", in soare... ceea ce va doresc si dumneavoastra!

1st day

2011-11-13T23:52:00.014-05:00

Intai si-ntai m-a frapat arhitectura, kilometri nesfarsiti de perfectiune, nici nu stiu unde au gasit atatia arhitecti de valoare... atata omogenitate in impletirea vechiului cu noul nu am vazut nicaieri. Cladiri care puteau fi construite ieri, cum la fel de bine puteau sa fi fost construite acum 30 de ani. Modernism de calitate, art deco subtil, postmodernism cuminte si contemporan curat. Rafinament.

Aseara cateva masini de politie barau o strada nu departe de hotel, de a trebuit sa ocolim, sa nu ajungem in mijlocul impuscaturilor, zic. Asta seara, pe strada principala, alte doua masini erau oprite, cu acelesi lumini palpaind sperietoresc, iar trei politisti oprisera un biciclist vai mama lui, ce parea mai degraba cersetor decat mafiot... Politia americana lucreaza deci, macar ne simtim aparati, unii dintre noi.

P tocmai imi zisese ca aici nu te invaluie mirosurile de plante ca-n california, unde rozmarinul si salvia cresc anapoda pe coclauri. Continuam plimbarea de-a lungul plajei si simt, miroase putenic si acrisor, da... cred ca e salvie. Ai simtit mirosul, il intreb, ziceai ca nu miroase? Asta da planta, imi raspunde razand cu subainteles. Realizez ca unul fuma iarba in mers. Unele lucruri iti devin familiare rapid... :)

La Miami beach exista Wifi free, un fel de ulei si faina de la primarie... si-n autobuz e tot degeaba, nu mi-ar placea sa ma plimb intr-o cutie metalica unde jumate vorbesc la telefon si jumate incearca sa-si updateze blogul. Nu va radeti, consider asta pozitiv... conexiunea care este.

Intotdeauna in prima zi mergem atat de mult, ca ne dor picioarele, azi am chiar reusit sa facem basici. Maine ne vom calma ca poate ne ustura, da' continuam dupa.

Si nu in ultimul rand, unii deja si-au bagat picioarele in el de ocean... si stiti ca apa nu e rece? O sa ne si scaldam, sigur ca da.

MIMO

2011-11-12T08:16:00.007-05:00

Cum nu-mi place sa fiu luata prin surprindere, am citit putin inainte. Macar nu sunt serpi cu clopotei, zic. Da' sunt alte specii, se pare... unii negri, altii albi. Unii zic ca e bine ca aia negri mananca nu stiu ce alte lighioane. Cineva imi spunea ca in cada de la hotel se rasfata o soparla. Asadar cred ca vom face dus impreuna, nu intru singura in baie nici impuscata. Altii spuneau ca aligatorii nu ies la plimbare in oras, daca nu te duci aproape de canale si nu te balacesti seara, esti ok.

Sunt deci atat de real angoasata, ca numai gandul la doua saptamani de modernism ma ajuta sa merg la aeroport. Si Mishcka rasfatata care e obligata sa stea 2 saptamani cu varusu' cainele mare pe care nu-l suporta. Cedri macar isi va practica engleza cu celalalt var anglofon.

Frumusetile ne asteapta, sa-nceapa nebunia, alors!
Era sa uit, am imprumutat pozele de aici, pana fac unele proaspete.

1000

2011-11-10T22:46:00.003-05:00

azi mi-au cazut ochii pe un video... si mi-am amintit un moment unic si cel mai insolit cadou pe care l-am primit. unii daruiesc o carte, cu cateva randuri scrise in diagonala, altii un CD cu vai, "melodia", altii isi scriu simtirea fierbanda pe o bucata de hartie-ngalbenitoare. Dar cati sunt in stare sa daruiasca ATUNCI un desfacator de conserve, semn al profunzimii de simtiri care fusese si se dusese si al aducerii-aminte? Ce aducere-aminte? ETERNITATE!!! Ceea ce va doresc si dumneavoastra!

patapievici si rabdarea

2011-11-05T22:44:00.006-04:00

Mi-am amintit azi brusc - dicutand discutii literare despre un scriitor pe care nu-l cunosc - ca eu in liceu eram tare bizara. Adica nu ca n-as mai fi, da acum asta poate parea chiar interesant, mai ales de la distanta. De ce eram bizaroida? Printre altele pentru ca citeam absolut toate operele literare care ne trebuiau la scoala, unele de doua ori. Asta e de bine, o sa ziceti. Pai da, dar cunoasteti vreo persoana care a citit Romania pitoreasca a lui Vlahuta din scoarta in scoarta, cu tot cu virgule, in ciuda faptului ca-i venea sa planga citind-o? Eu nu. Adica eu da.
Si dupa ce a terminat-o, s-a apucat sa citeasca "Pe drumuri de munte" a lui Hogas? Si a citit-o...

Mult mai tarziu am inceput sa citesc in engleza. Nu intelegeam mare lucru si nici chef sa merg cu dictionarul dupa mine nu aveam, asa ca citeam inainte si tare drag imi era cand intelegeam o jumate de fraza intreaga. Ca na, nu ne-am nascut toti poligloti. Si nici rabdatori. Rabdarea se invata. Ca si toleranta.

Voua va place Patapievici? Si daca da, de ce? Mie-mi place Joan Baez.

romantism - update

2011-11-04T08:58:00.007-04:00

ieri m-am trezit plina de energie, c-asa se zice, ca ziua buna se cunoaste de... degeaba. Da' am mai lenevit, c-asa-mi spunea mie tata, sa nu me ridic brusc din pat dimineata, ca ma doare spatele. Si cum leneveam noi asa, iar catelul si pisoiul jucau pe noi de foame, auzim strigatele "paor suplaiului" care este si intra el in functiune cand nu mai e corent. Ei, zic, sper sa vie repede... Peste 15 minute sunam la Hydro Quebec, ca sa aflam ca corentu' va veni pe la... 15.45h, ca se fac lucrari de intretinere... adica care va sa zica au uitat sa ne anunte si pe noi dinainte.

Asa, nu pot sa-mi fac cafea la filtru, da' o s-o fac la ibric, imi zic si ma indrept spre bucatarie, de unde ma intorc realizand ca aragazul e electric. Ca si incalzirea si apa calda. Am mancat cereale cu lapte rece, v-am raspuns voua la mesaje ca va iubesc si va pretuiesc, apoi ne-am facut repede dus si am plecat sa rezolvam chestii. Ne-am intors pe la 13, am mai mancat racituri si io am avut super ideea sa mergem sa ne plimbam sa facem poze cu toamna la noi in cartier. Am plecat, da' cum necazurile se tin lant, era zi de reciclaj si toate pubelele albastre erau insirate pe strazi, drept pentru care n-am facut decat poze la o vitrina. Am intrat intr-un magazin de produse naturiste de unde am cumparat niste nuci indiene - detergent, guma de mestecat naturala, niste alte mici chestii "miraculoase" si doua conserve de peste crescut cu pian si poliglot pe deasupra.

Am ajuns acasa, P zice ca trebuie neaparat sa raspunda la niste mesaje urgante(vax albina), eu rezist fara internet, zic, apoi ma bag in pat sa meditez, ca ce altceva era sa fac... 15.45; 16.15... alt telefon, alt robot, cica abia la 19.00. Mancam conserve de peste la lumina lumanarilor, apoi P imi spune ca el face focul. Ptiuuu drace, piei ispita, imi fac cruce larg, fac o rugaciune de iertare a pacatelor la zeul ecologismului care tocmai imi daduse si mancasem pestele meloman care a fost.

Si in timp ce limbile flacarilor se itzeau de sub lemne, simteam asa o durere in coasta, trebuie ca erau convingerile mele arzand... apoi s-a facut cald si am turnat vin, P a luat chitara si a inceput sa cante ceva... stii ce vreau sa-mi canti, intreb? En revenand de rigaud. Whattttt???

Ora 19 ne-a gasit in fata focului, cantand, in timp ce catelul si pisoiul dansau: En revenant de Rigaud, cat-in cat-an chip, bhip, iha, groh... En revenant de Rigaud...

E ora 10.53, ziua 2 - s-a luat iar lumina... "du a un equipement brise"... si o sa vina la 16.30... macar am cafea... creca ma duc la film... c'est en revenant de Rigaud...

Chestiune importanta

2011-11-02T23:38:00.010-04:00

Domnule, de doo zile vad numai litere in fata ochilor, inchid ochii si vad fonturi defiland. Cand se termina defilarea si zic gata, s-a oprit, incepe din nou si iarasi, in italic si bold, inclinate spre dreapta, apoi spre stanga. Partea proasta e ca nici nu ma pot plange, ca si daca ma plang nu ma aude nimeni si culmea e ca trebuie sa-mi si placa ce fac acuma... trebuie neaparat, intelegeti?

Deci am cautat de placere prin cele cateva sute de fonturi si am retinut 50, apoi le-am revazut pe astea impreuna cu P si am taiat 30.
Am reinceput asadar cu 20 si am ramas cu vreo 6, le-am privit pe astea de vreo 20 de ori si tot ce-am putut sa fac a fost sa ma opresc la 2. Ei bine, sa mor daca pot sa ma hotarasc intre astea doua, le-am aratat pisicului, catelului si nimeni nu ma poate ajuta.

Fac apel la ochiul, intuitia si chiar neuronii dumneavoastra sa imi spuneti ce credeti, la prima vedere(apoi la a doua), despre cele doua logo-uri dintre care unul trebuie amplasat pe fatada cladirii, exact ca in cele doua imagini. Imaginati-va ca cele trei ferestre ale ultimului etaj sunt ferestrele unei galerii de arta care se numeste ARP. Care dintre cele doua inscrisuri credeti ca se potriveste mai bine si de ce. Care v-ar suscita mai mult interesul si v-ar starni curiozitatea?

Va multumesc, orice sugestie e binevenita si ma va ajuta sa ma decid. Mi-ar placea sa-mi raspundeti din punctul de vedere al unui trecator de pe celalalt trotuar, din punctul de vedere al unui iubitor de arta/cumparator sau din punctul de vedere al unui habarnist. Orice parere aparent traznita poate fi o idee extraordinara. Va tin "la corent" cu desfasurarea ostilitatilor in direct, de pe campul de lupta. Si va multumesc anticipat. :)

mai mult "tricking" decat "treating" prise II

2011-10-30T21:47:00.018-04:00

Anul trecut n-am decorat de Halloween, ca am fost ocupati pana in ultimul moment si nu stiam ca decorarea casei, fie si cu un simplu dovleac, inseamna ca astepti copii sa vina sa te "sparie". Am cumparat multe, multe dulciuri, dar nu am decorat. In seara cu pricina mi-am pus palaria de vrajitoare si am asteptat cu pungile de ciocolata langa usa. Au trecut unul, doi, trei copii, fara ca macar sa zaboveasca o secunda. Sa vezi ca raman cu ciocolata nedata, zic si incep sa fac semne disperate prin fereastra, cand vedeam vreun schelet, vreo stafie sau alte "sparietori" de gen trecand pe strada. Sigur ca trebuie sa fi parut destul de bizaroida strambandu-ma de zabauca dincolo de fereastra, cu palaria pe cap, dar pana la urma strategia a dat rezultate.

Cea mai dulce a fost o fantomita de 4,5 ani care s-a oprit pe trotuarul celalalt cand m-a vazut si a inceput sa-i explice parintelui ca i-am facut semn sa vina. Parintele a zis ca nu, ca i s-a parut, dar fantomita nu s-a dat batuta. Nu s-a urnit de acolo pana cand nu l-am convins pe parinte, prin semne, ca asta vreau. Cand acesta si-a dat OKeiu, fantomita a pornit ca din pusca spre mine si a inceput sa faca buhuhuu atat de convingator in timp ce alerga, ca nu stiam daca sunt moarta de frica sau moarta de ras. Ca sa nu mai vorbim de parinte, cand i-am explicat ca m-am ocupat toata seara cu datul din maini in fata ferestrei.

Anul asta macar am cumparat 2 dovleci pe care i-am plasat strategic, sa se vada de departe. Voi sta totusi in fata ferestrei, pentru eventualitatea in care nu se vad bine... N-ar fi o idee proasta sa-mi cumpar si o masca maine, va fi fiind buna in cazul in care cele doua fetite inteligente decid sa vina pe strada mea, insotite de tatic... asta ca sa evitam "sparieturile" serioase...

idoli

2011-10-22T20:44:00.000-04:00

Stateam zilele trecute in statie, asteptand autobuzul care sa ma aduca acasa. Statia terminus(si prima in sens invers) este o cladire care seamana cu o caracatita. Fiecare autobus se opreste langa un tentacul, usa se deschide automat si calatorii urca sub forma de sir ordonat dupa momentul sosirii la locul faptei... E destul de plictisitor sa astepti si in plus nici macar nu sunt scaune, asa ca fie ne uitam unii la altii, fie la aia care trec, fie citim cate-un rand in vreo carte.

Stateam asadar si citeam, cand in spatele meu se aseaza un tatic cu cele doua fetite de 7,8 ani. Ii cunosteam din vedere, nefiind prima data cand luam autobuzul impreuna si chiar coboram la aceeasi statie.

Remarcasem deja inteligenta copiilor. Cum aveam inca 5,6 minute de asteptat, taticul incepe un joc cu cele doua, punandu-le intrebari de cultura generala. Dupa intrebari am dedus ca parintele trebuie ca e inginer sau pasionat de inginerie/electricitate. Cine a inventat becul? Cine a inventat arcul electric(aparatul de sudura, imi venea sa raspund, dar m-am abtinut)? Cine a inventat pneul de autovehicul? Cine a construit primul autovehicul? Stateam cu urechile ciulite si nu cred ca eram singura...

Cand fetitele nu stiau raspunsul, taticul raspundea apasat, cu un aer mandru si dadea explicatiile de rigoare.

Cine a inventat prima trasmisie fara fir, intreaba taticul? Wireless... hmmm... nu stim, ne dam batute, raspund copilele. Ok, va spun eu, un italian pe nume Marconi, raspunde acesta si se pregatea sa adauge amanunte edificatoare. O forta mai puternica decat mine ma face sa intorc capul instinctiv in timp ce incepem sa inaintam spre autobuzul sosit in statie si inainte sa apuc sa cantaresc greutatea gestului meu, raspund candid, zambind: "eu credeam ca e Tesla..."

Pai Tesla doar... aaaa... dar Marconi l-a produs... imi raspunde taticul balbait si cu un zambet in cultul gurii, in timp ce vreo doi din jur radeau zgomotos. "C'est qui Tesla, c'est qui Tesla?" intreaba fetitele in cor cu un usor repros in glas, uitandu-se la mine cu ochi mari...

Atunci mi se face brusc rusine, urc in autobuz fara sa ma uit inapoi, ma asez in spate de tot, cu nasul indesat in carte si fara sa-l ridic decat pentru a cobora la destinatie, pe usa din spate. Cei trei coboara pe cea din fata. Ne incrucisam pasii, ce bine ca ploua si umbrela imi acopera fata...

cand mantuirea vine fara sa vrei

2011-10-20T20:30:00.007-04:00

mi-am promis acum ceva vreme sa scriu ceva despre catedrala mantuirii neamului.
si uite ca vreau sa scriu, dar nu pot. m-am uitat la macheta, m-am uitat la cifre, m-am uitat iar la macheta si din nou la cifre pana m-a luat dracu'... vorba lu' Cocosila.

si dupa ce m-a luat suficient cat sa am nevoie de mantuire, am stat sa ma gandesc unde as putea s-o obtin. iar cu cat am stat sa ma gandesc mai mult, cu atat mi-a parut evident ca n-as cauta-o intr-o biserica de 120m inaltime, 120m lungime si 70m latime...

acuma, la ceva o fi fiind buna si catedrala asta a mantuirii, ca doar n-o s-o faca degeaba, nu? ca doar n-o sa faca romanii, in anul 2011, in plina criza economica mondiala si in plina criza economica/morala/de identitate romaneasca, inca o constructie gigantica inutila?

ca doar n-o sa faca asta, nu-i asa?

ochiul

2011-10-19T21:48:00.000-04:00

"Every single day
Every word you say
Every game you play
Every night you stay

Every move you make
Every vow you break
Every smile you fake
Every claim you stake

Every breath you take
Every move you make
Every bond you break
Every step you take

...I'll be watching you"

pen'ca o sa fiu toata ziua acasa...

ahhh, poetii...

2011-10-14T21:38:00.005-04:00

e frig si este ceata,
se-aude-n departare un macanit de rata,
e frig si se-nsereaza
si-a mea iubita ma triseaza...

astea erau niste versuri pe care mi le dedica primul meu fost posibil iubit, in urma cu cativa zeci de... hă hă hă multi ani. de ce posibil? pen'ca uitase sa-mi spuna si mie ca sentimentele-i sunt asa si pe dincolo, drept pentru care eu nu prea stiam. nici el nu era foarte sigur dar cica i-a spus fratele lui ca numai despre iubire poate fi vorba. pai si cum de l-am trisat? nu l-am trisat, da' cum ar fi fost sa scrie: e frig si se-nsereaza si-a mea iubita ma... scalpeaza, ma'nerveaza, ma streseaza???

muzica, maestre!

noduri

2011-10-13T21:27:00.005-04:00

Cand ma duc, de fapt vin. Caci orice plecare inseamna sosire, la capatul de dincolo, nu-i asa? Nu trebuie decat sa-l gasesc. Cu siguranta exista si ma asteapta. Pentru inca un nod.

miorita

2011-10-10T09:03:00.003-04:00

De trei zile-ncoace gura nu-i mai tace, iarba nu-i mai place... Miorita laie, laie bucalaie... ori iarba nu-ti place, ori esti bolnavioara, dragutza mioara???

Dragutule bace, au dat astia cu ierbicid... si stii ca io mananc doar iarba ecologica...

nisip II

2011-10-08T07:24:00.005-04:00

Oare ce trebuie sa se intample care sa ne faca sa luam decizii importante in viata? Care e punctul pana la care acceptam lucrurile asa cum sunt ele, dar dincolo de care nu mai merge, oricat ne-am stradui? Unii numesc asta picatura care umple paharul. Culmea e ca la mine "picatura care umple paharul", in loc sa-l umple si sa-l reverse, il... goleste de continut. Si-l lasa mai sec decat desertul californian.

Saptamana trecuta mi-au dat prima (da' cica sa nu spun). Va dati seama ca am cu atat mai mult aerul unui extraterestru... Am timp pana marti sa ma decid: ma duc cu scrisoarea sau imi cumpar masca de plastic. Pe de alta parte, ma intreb: oare ce incepe acolo unde se sfarseste asfaltul?

odata demult

2011-10-06T20:55:00.003-04:00

abia imi mai amintesc... dar era odata demult, demult, ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti... erau odata doi prieteni - un baiat si o fata - si un cal... si calul, calul nu zicea niciodata nimic, pentru ca era din lemn. :))

alb...

2011-10-05T21:49:00.003-04:00

S-a mai aprins o stea, acolo sus.

Trebuie ca toate stelele dimprejur sunt stralucitor de albe.

farfuria goala

2011-10-04T22:00:00.004-04:00

"Good health make a lot of sense, but it doesn't make a lot of dollars..." Pai nu?
Unul din cele mai interesante filme despre nutritie pe care le-am vazut.

Aici este situl cu explicatii mai ample si "Official trailer", iar aici filmul intreg care poate fi vazut gratis pana pe 8 oct. M-am gandit ca l-ati putea gasi interesant si voi.

Nu-sh daca sunt coerenta, sunt f. obosita, asa ca ma opresc aici. :)
Vizionare placuta!

pietre II

2011-10-02T21:49:00.004-04:00

Daca ne dam jos hainele, cele din lana, bumbac sau matase, ne descaltam de pantofii de marca si ramanem asa, goi, stand drept si privind inainte... daca dam jos pielea care inca ne imbraca si ne face mai buni sau mai rai si ramanem asa, fara nici-o culoare, ce mai ramane din noi?

Asta ma intrebam azi, in timp ce-o ascultam si inca nu mi-am raspuns...
Voi, voi ce credeti?

dixtractie si pastile

2011-09-29T21:11:00.006-04:00

ziceam mai deunazi c-o sa scriu un post despre relatiile din blogosfera, asa cum le vad eu de la distanta si fara ochelari. dar cum sunt cam ocupata in perioada asta si nici inspiratia nu ma da afara din batatura, mai las putin ideea la dospit. dar nu-mi permit sa fac acelasi lucru cu prietenul domnul Zdrangu, care pe langa ca e lovit rau in aripa, se mai si plictiseste.

asadar propun sa facem impreuna un program de dixtractie la domiciliu pentru domnia sa. adica sa ne imaginam ca am fi obligati sa stam in pat o luna-ntreaga cu-o mana beteaga(asta e doar pentru rima). ce carti am citi, in afara de clasici(ca pe-aia-i stie toata lumea), ce muzica am asculta, ce filme am vedea si ce altceva am mai facea(si asta e tot pentru rima).

io as incepe cu ceva usor de digerat, as revedea toate scheciurile cu Jimmy Fallon, as reasculta toate poantele rasuflate ale lui Lewis Black si m-as radea inca ascultandu-l pe Ali G.

voi ce ati facea?
va multumim anticipat pentru sugestii!

Alb

2011-09-25T10:19:00.008-04:00

Azi, dupa ce-am tuns gazonul si am curatat curtea de papadii pret de vreo doua ore trecute fix(ca ne-a pus necuratu' sa semenam gazon in locul piscinei in loc sa punem ciment, cum ne sugera cineva), am realizat ca nu-mi mai place sa fac asta. Bine ca nu avem teren de 10,000 pi2, cum imi doream, cu o naivitate vecina cu inconstienta. Si uite-asa, la un an de la nazbatie, mi se confirma zicala: "fii atent la ceea ce-ti doresti, ca s-ar putea sa se implineasca". Noroc ca vine iarna si mai luam o pauza...
Daca ati uitat, iarna e anotimpul ala minunat si alb, in care nu avem gazoane de tuns si in care putem sa ne dam mult, mult cu patinele... :))
Minunatele picturi hudoniene au fost gasite aici.

dincolo de noi

2011-09-22T21:37:00.009-04:00

Nu stiu de ce, de cate ori ii privesc personajele, e ca si cum le-as intalni prima oara... nu retin niciodata ce culoare are campul din spate, cum sunt imbracate, daca au sau nu maini... poate ca nici nu au...
Si de ce-ar avea nevoie de maini? Doar ca sa incerce sa mascheze cu gesturi, ceea ce ochii exprima atat de clar? Uite de-asta s-au inventat ochelarii de soare si tastatura.

Pozele au fost luate de aici si aici.

cand modernul nu e contemporan

2011-09-19T20:57:00.019-04:00

Ma tot gandesc de-o vreme, mai ales cand avem musafiri si-i vad cum se chinuie saracii, ca e vremea sa mai luam un fotoliu sau vreun scaun confortabil, mai ales ca acum avem si spatiu pentru inca unul.
Cand suntem mai mult de 6,7 persoane in casa si ne asezam frumos in fata semineului(ca n-o sa fie vesnic vara), parca-i vad cum se foiesc de pe o parte pe alta, mai ales ala care nimereste pe scaunul din fibra si cum sfarseste pe jos pe vreo perna, laolalta cu cateii. Nici macar perspectiva leganatului nu-l convinge...
Bun, spatiu este, vointa este, problema e ce alegem a.i. sa mearga cu ceea ce avem deja?

Pai nimic altceva decat alta piesa "contemporana", vorba cucoanei de la firma cu ferestre, care ne explica apoi cum sta treaba cu designul si ce bine ne-ar sta un brau de lemn la fereastra(evident ca trebuia sa platim in plus frumusetea de brau). Uite braul, trece raul, imi venea sa-i spun, da' m-am gandit ca nu pricepe unde bat, asa ca am zambit si am refuzat politicos.

Dar sa nu uitam de ce-am venit si sa alegem impreuna(cu voia dumneavostra), intre aceste splendori:
1) Frumusetea albastra a carei silueta zvelta ar face-o invidioasa pe orice domnita - "Bertoia bird chair", design 1952
2) "Saarinen womb chair", sigur pe sine ca orice barbat care se crede puternic, design 1948(cel rosu)
3) Montura pretioasa care-si asteapta parca diamantul, "bertoia diamond chair", design 1955(galbenul, evident).

Voi ce-ati alege, daca ati alege? :)
Fotografiile au fost subtilizate cu multa grija de aici.

chestionarul

2011-09-12T21:18:00.013-04:00

lui Prust al lui Cosmin, de la Mosu, pe scurt.

Mosule, intai am vrut sa-l completez la tine, da' apoi m-am gandit ca nu poti da navala pe tarlaua omului sa te pui pe comentarii kilometrice. Si in plus nu e sigur c-ar fi interesat pe cineva. Nu c-aici ar interesa, da' orisicat. :))
Asadar:

Principala mea trăsătură(de condei) - sunt ca o sampanie, da' mai fara bule asa... dac-aveti probleme cu digestia, mai bine nu...

Calitatea pe care doresc să o întîlnesc la un bărbat - sa aibe muschi

Principalul meu defect - sunt sincera rau(de tot)

Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei - rabdarea lor de ingeri(care este)

Locul unde aş vrea să trăiesc - Manhattan Beach, Ca, cu vedere la ocean, da' daca nu se poate poate sa fie si pe malul unui fluviu sau al unui lac, ei hai si-un rau... si-un paraias acolo, pe bune ca mai jos de-atata nu cobor.

Fericirea pe care mi-o visez - tot aia cu apa, dar si-un strop de vin ar merge...

Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire - sa nu mai pot rade

Ce urăsc cel mai mult - pe noi cand ne luam prea in serios

Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă - ale mele, ce-ntrebare!

Culoarea mea preferată - verde, albastru, rosu, negru, nisipiu.

Floarea care-mi place - cea in viata

Pasărea mea preferată - in zbor

Eroii mei preferaţi din viaţa reală - aia care se ridica, isi sterg lacrimile si o iau de la capat si aia care isi sterg lacrimile, nu se ridica si-si spun ca mai e si maine o zi...

Daca ati citit tot, desi al naibii care pricepe de ce, ia uitati-va la asta.

curatenia de toamna

2011-09-06T20:07:00.011-04:00

Ajungi la metrou la limita timpului. Ar trebui sa vina imediat, apoi sa plece imediat si sa nu intarzie in statii ca sa ajungi la timp. Peronul e deja plin. Arunci o privire scurta si incerci sa iei decizia corecta: ramai la capatul trenului, cu sanse reale de a intra intr-un vagon, stiind ca pierzi un minut apoi cu traversarea peronului sau il traversezi acum, dar risti sa pierzi primul tren?
Hotarasti sa risti. Ajungi in timp util pana in dreptul celei de-a doua iesiri, al treilea panou, a doua linie (in dreptul primei linii sunt deja trei persoane aliniate unul in spatele celuilalt). Aici, daca vei reusi sa te inghesui in vagon, vei avea avantajul de a cobora EXACT in dreptul scarilor.

Trenul soseste si esti penultima persoana care urca, lipita de alti 5,6. In mod normal iti repugna imbulzeala, insa urcand printre ultimii ai avantajul de a cobora printre primii. Ultimul gand e mai puternic decat sentimentele.

1, 2, 3 statii... fix in dreptul scarilor... START! Cursa incepe. Esti in primul esalon si cobori in viteza. Barbatului din dreapta i s-a desfacut un siret, alerga concentrat sa nu-l calce, nici gand sa se aplece sa-l lege, asta ar insemna resemnare si pierderea oricarei sanse. Il privesti si te gandesti ce s-ar intampla daca l-ai calca tu pe sireturi... eiiii, nu de glume proaste ne arde noua acuma, ai pierdut deja din concentare cu gandul asta stupid. Culoarul e al naibii de lung... bietul trubadur ce si-a gasit loc de spectacol tocmai aici ingana ceva nedeslusit... E drumul sigur spre deprimare, doar vazandu-i pe toti cum alearga bezmetici. Dealfel nu are nici-un amarat de dolar in palarie.

Ajungi aproape primul si-ti raman patru secunde de la primul BIP pentru a alerga pana in vagonul de alaturi si a avea un loc. Ajungi si te asezi, respirand greu. Dupa tine inca douazeci de insi se imbulzesc prin usile inchise pe jumatate, salvandu-si din stransoarea metalica ba geanta, ba ipadul, ba iubita... Cei inca douazeci ramasi afara, pierzatorii, isi vor recalcula cu siguranta sansele data viitoare.

Cei dinauntru, alesii, isi recapata incet imaginea de oameni, pierduta undeva intre prima imbarcare si momentul din urma. Doamna din fata isi desface un pliu imaginar al fustei.
Intorci capul spre fereastra de pacura pentru a masca un usor spasm al umarului... respiratia iti devine normala. Domnul masiv care mai adineauri era gata sa te striveasca isi retrage mana cu care ti-a atins rucsacul si se scuza politicos. Ii zambesti ingaduitor.

Trenul opreste in statia terminus unde zeci de autobuze vor imbarca zecile de oameni grabiti, a caror multasteptata rasplata se masoara in minute. Maxim 30. Oare cati dintre ei se vor indrepta ca si tine direct spre curtea din spate, de unde, cu o miscare sigura, vor scoate pubela? Maine trece gunoiul! Devreme!

scientificologism

2011-08-30T18:17:00.006-04:00

Vad azi in metrou un mare anunt publicitar menit sa atraga tinerii catre ceea ce se numeste "L'academie du massage scientifique". Nu scoala de masaj terapeutic, grup scolar de masaj thai, scoala de arte si meserii de Hanakasumi sau scoala de Shiatsu ci "Academie de masaj stiintific", da?
Ei bine, daca ati fost vreodata la masaj, aflati ca ceea ce vi s-a facut acolo e frectie (la picior de lemn), nu masaj. Ca nu cred io ca aia care v-au masat au fost la ACADEMIE. :)

Si uite asa, incet, incet, intra stiinta in vietile noastre pe unde nu te-astepti. Ca pana si pe unele bloguri, unde in mod normal intra omul sa se relaxeze, i se cere sa fie in pas cu stiinta. Chiar si o prostie trebuie documentata. "Pai n-auzi ca nu e serios, incerci zadarnic sa te aperi. Venisem de la serviciu cu creierul incins, mi-am lasat cei 2 neuroni sa zburde si-am intrat sa arunc niste prostii prin blogosfera...". "He he, pai asa crezi ca merge, i se raspunde? AICI nu sunt acceptate decat prostiile cu referinte!"

Asadar sa profitam de cele cateva bloguri pe care mai zburdam din cand in cand, unde putem sa spunem ce avem chef si pe care suntem inca acceptati fara de CV.

Voi aveti vreo idee ce-or mai face aia in europa cu bozonu' lor? Sa ne cultivam, alors!

derbedei cu ştaif

2011-08-22T19:58:00.008-04:00

Ceea ce-mi lipseste mie aici - printre altele - sunt masinile europene, adica Renault, Opel, Peugeot, etc. Nu ca as vrea neaparat sa cumpar, dar m-am saturat sa tot vad in jur americane si japoneze.
Nu de mult insa, a aparut noul Fiat 500. Infatisarea exterioara se demarca, interiorul mi s-a parut usor "cheap"(maneta din interior de la portiera e dintr-un plastic prost, dar cum pretul e pe masura, nu facem mofturi). Fiat 500 a fost intotdeauna o masina cu personalitate, ca si detinatorii ei(cei pe care i-am cunoscut). :))

Colegul de facultate Pedro poseda jumatatea unui Fiat 500(cealalta jumatate apartinea fratelui mai mare). Nu stiu cum se intelegeau care si cum sa o conduca, dar stiu ca in timpul celor 2,3 saptamani de practica in uzina din perioada verii, Pedro o conducea intotdeauna. Si ca un bun coleg ce era, ne invita sa mergem la practica cu el cu masina. Pe mine, pe Dan, pe George, pe Nicusor, pe Lucica si pe Radu. Asta era de obicei gasca. Acum sa nu ma intrebati daca am fost vreodata TOTI in Fiat ca creca era imposibil, da' ceea ce stiu e ca toata lumea se intreba cum incapeau inauntru atatia cati incapeau...

Secretul era ca nu trebuia sa fii foarte grabit cand plecai cu Fiatul(avea varsta lui Pedro), nici foarte bine imbracat(era cazul toturor din gasca, inclusiv al meu), dar mai ales trebuia sa fii pregatit fizic si psihic pentru mici reparatii sau impins pe traseu(ceea ce efectuam din cand in cand)...

In aceste conditii e lesne de inteles ca ajungeam intotdeauna ultimii in fata intratii, par, par, car, car, in aclamatiile generale: "Vin italieniiiii !!!". Incepeam sa coboram: unul, doi, trei, patru... muncitorii de la fabrica se inchinau.

A, acum mi-am amintit, Lucica avea Oltcit(asta era mai fitzos) si ne mai cara si el din cand in cand. Incapean si la el 6,7 de voie. George, fiind cam grasut, intra mereu in portbagaj, cunostea portbagajele masinilor tuturor ca pe propriile buzunare. La un moment dat, in portbagajul Oltcitului fiind si uitandu-se prin deschizatura geamului din spate, a vazut un gigant ca se apropie cu viteza si franeaza brusc la cativa centimetri de el(era un Tir). A scos un urlet de-am inghetat toti si a declarat ca lui nu-i mai trebuie mers cu masina, ca mai bine vine cu tramvaiul agatat pe scara sau si mai bine vine pe jos decat sa moara de inima, tanar. Ceilalti au hotarat asadar sa faca cu randul la portbagaj, mai putin eu(avantajul de a fi UNICA). :))

Alt avantaj era ca mergeam mereu in fata, inclusiv in masina lui tata lu' Radu(cand i-o mai dadea lu' Radu din joi in pasti). Masina lu' tata lu' Radu era o Dacie mai batrana decat jumatatea de Fiat a lu' Pedro, va jur. Si avea o gaura mare, mare in podea, in dreapta(mascata de covor), drept pentru care baietii m-au avertizat sa nu calc in mijlocul podelei cand ma urc, sa calc mai pe margine, sa nu o stric. M-am executat, ca doar nu era sa fac mofturi. Plouase si cum drumul are gropi si gropile au balti, ce credeti ca s-a intamplat la prima mare groapa? Ati ghicit!!! M-am udat pe pantaloni pana la genunchi(acum intelegeti de ce nu prea am purtat fusta in facultate)... Astia radeau ca nebunii, eu ma enervasem ca au facut inadins.

Asadar de cate ori mergeam cu masina lu' tata lu' Radu, imi tineam picioarele elegant, pe bancheta, ca o adevarat duamna... acum vedeti de unde am eu asa apucaturi de mare doamna si eleganta asta in miscari, mai ales daca imping masina sau verific uleiul la motor? Sa ma vedeti verificand compresia...

Ce mai vremuri...

future

2011-08-20T19:45:00.012-04:00

sambata, vara cu surasuri, trezire tarzie, lenevit pana cand catelul si pisoiul incep sa ne rontaie degetele de foame, apoi sculat, pregatit si plecat sa profitam inca de surasuri. Pe lac era destul de liniste, cativa pescari desenau linii frante intre cer si apa, doua trei catamarane isi proiectau siluetele pe albastru, intr-un echilibru perfect. Cate unul care avea inca "quelque chose à prouver" isi alerga motorul de la barca in rastimpuri, taind tacerea cu zumzet de bondari.

drumul de intoarcere imi place la nebunie, ma cuibaresc pe scaun, cu picioarele sub mine, adulmecandu-mi blegeala de dupa efort si soare, in timp ce rontai ce mai ramane prin sacosa: un mar, un biscuit. Azi rontaiam "un craquelin de mais"(ca P mancase tot inainte, cand mie nu-mi fusese foame si lui da), ascultam Pearl Jam si priveam verdele lanurilor de porumb. Desi vazusem de j'de mii de ori pancartele cu sortul de porumb de pe marginea drumului, nu ma gandisem niciodata... 34F36, AC45Y2, 2WS7P, 26XVW3, etc... Eu sunt o mare mancatoare(era sa zic mancacioasa) de porumb sub toate formele acestuia: mamaliga, cereale, "craquelins", porumb fiert si uneori chiar la cutie. Ca sa nu mai vorbim ca porumbul se gaseste in cele mai neasteptate alimente procesate. Nu o sa credeti, dar cand bem coca-cola de fapt mancam(pe langa ceea ce nu stim), porumb sub forma de zahar. MULT. DE TOT. Oare cat porumb modificat genetic mananca omul intr-o viata, il intreb pe P, care aborda o mimica mult prea pozitiva pentru dispozitia mea schimbata. Mult prea mult, din ce in ce mai mult, imi raspunde si zambetul ii dispare. Acum e bine. Tacem.

Citisem pe net acum cateva zile(cautand informatii despre retinol) despre "golden rice", care se pare ca e un orez modificat genetic, bogat in.... betacaroten... si care a aparut din grija unor companii pentru tarile subdezvoltate...
Adica in loc sa le dam morcovi(care s-ar ofili pana in africa), le vindem ieftin orez injectat cu morcovi. Le dam si pesticidele fara de care nu creste orezul ieftin... Le dam e un fel e a zice, in realitate le vindem...

Ia imaginati-va peste cativa ani, la restaurant. Ce doriti? O portie de ficatei cu cartofi si mazare, va rog. Vai, ne pare rau, nu mai avem ficatei si nici mazare, dar va propun un cotlet cu gust de ficatei proaspeti de pui si o delicioasa salata de vinete cu gust de mazare, iar ca desert va oferim o tarta de prune injectate cu lamaie(ca lamaile ne sosesc abia maine). Doriti sa gustati ultima inginerie? E din partea casei, gratuit, doar pentru dumneavoastra!!! Cafea cu gust de ceai de tei. E atat de calmanta... pareti cam stresat...

La meteo se anunta pentru maine o duminica de vara... :))

la nemti... la paris

2011-08-17T20:02:00.002-04:00

tot gandindu-ma la greieri, m-am trezit cu el in creieri . L-am fredonat toata ziua si-l mai fredonez inca. Pai numai eu???... :))

must

2011-08-16T20:09:00.011-04:00

mie-mi canta greierii-n amintire, Mosule, purtandu-ma desculta pe ulita prafuita. miroase a tufe de pelin si-a tamaioasa data-n parg.
stiti cum e sa dormi toamna afara, in batatura, pe un brat de foi uscate de porumb peste care s-a asternut intr-o doara o cerga vargata de canepa, acoperita pana sub nas de patura de lana?

trebuie sa dormi in frunze de porumb, afara, pe pamant si sa lasi greierii sa-ti risipeasca temerile, imi spunea bunica.

mi-au intrat greierii in amintiri, bunico, si nu vor sa mai iasa...

nocturna

2011-08-12T23:39:00.004-04:00

am terminat crema de fata de noapte (de ceva vreme ma dau cu crema de noapte, ca asa zice la reclame ca dupa o anumita varsta tre' sa-ti dai cu crema "riche" seara). am termint-o si mi-e lene de cateva zile sa cumpar alta, asa incat m-am dat pe fata cu una din prima cutiuta picata in mana(un esantion, evident). era crema de corectie de ten si protectie SPF20 "even better". nu stiu daca mai mult corijeaza decat protejeaza si catifeleaza in timp ce hidrateaza, da' sunt sigura ca n-o sa ma arda soarele.
Nuapte catifelata!

my wonderwall

2011-08-09T19:48:00.008-04:00

Azi am fost in Outremont, unul din cartierele Montrealului in care ma duc relativ rar, dar intordeauna cu mare drag. De-a lungul strazii Laurier, pe o lungime de nu mai mult de un km gasesti tot ce-ti pofteste inima: galerii de arta, buticuri cu te miri ce (toate deosebite si care nu seamana cu cele din magazinele de serie din centru), restaurante "avec la fine cuisine" (de unul am aflat de la un prieten si astept sa il incerc), magazine naturiste si in care intri bolnav si iesi sanatos numai de la miros. Sau o fi invers? :)

Plecai eu mai devreme de la serviciu, ca sa am timp sa umblu creanga, ca stiam ca pe langa ce aveam de cumparat dintr-o galerie, mai trebuia sa am la dispozitie macar o ora jumate pentru gura-casca. Imi clatii eu ochii la vitrinele cu tzoale si n-o sa va vina sa credeti, dar nu intrai in nici un magazin, pe cuvantul meu. Decat intr-unul de pantofi, fara sa cumpar. Nici macar in ala de bijuterii de argint plin de frumuseti, ca sa nu mai spun ca patronul are un bun gust, e atat de chic imbracat si e atat de simpatic ca pana si P. il place. Ei bine, nu am intrat(acuma regret un pic). :)

Am intrat in schimb intr-unul naturist unde o duduie infasurata cu un voal si care se plictisea vrea sa se faca utila si ma intreaba ce vreau. Incepe sa-mi prezinte marfa, mai taifasuim, cumpar niste biscuiti, apoi imi da sa gust ciocolata cu crema de "gingembre" care cica e antidurere si antinumaistiuce. Iau o bucatica, o bag in gura, iam iam, ce buna... what de fck??? In timp ce eu ma inrosesc si ma intreb daca sa o scot din gura sau sa o inghit repede, ea imi spune ca e putin cam iute, dar e excelenta pentru digestie. Imi spune apoi ca nu e scumpa, de parca ar mai fi contat. Si ca mai au si alte sorturi si la doua, trei zile servesc altceva... s-o crezi tu ca ma mai prinzi pe-aici zic in gand si dau sa ies, abia nimerind usa. Iute, bai frate, ca ardeiul pisat al bunicii. Ca parca ala nu era bun la digestie...

Mai incolo intru intr-un alt magazin, de data asta de fructe uscate si alune. Cumpar eu cateva smochine(raman rezonabila, parol) si ma duc la casa. Tanti asta nu era plictisita, da' era ocupata rau. Statea cu nasul intr-un caiet si cauta de zor. In timp ce cauta, vorbea cu mine. Imi spunea ca nu gaseste pretul la nu stiu ce seminte si nu mai stiu ce. Eu asteptam cuminte sa-si ridice privirea si sa vada ca eu vreau doar sa platesc, nu vreau semintele ei... In cele din urma, vazand ca nu particip la conversatie, se opreste din cautat si ma priveste. Va jur ca am facut amandoua fatza aia mirata din desene animate. Oupps, zice ea rosie ca racul, buna ziua! Buna ziua, raspund eu! Mai doriti altceva, intreaba ea? Nu si imi pare rau ca nu ati gasit pretul la seminte, raspund si ne prapadim de ras. Ies.

Uneori avem nevoie de atat de putin ca sa ne simtim bine. Si ca sa-i facem pe altii, daca nu sa se simta mai bine, macar sa nu se simta mai rau. Ma duc sa-mi continui exercitiile de yoga. Afara ploua cu spume.

coincidente

2011-08-07T08:53:00.010-04:00

P. o cumparase la LA, de la cineva care locuia in desert si care mai avea vreo 2 asemanatoare. Nu vazuse iarna si nici sarea de la marginea marii. Omul participa la curse si-si ingrijea masinile ca pe ochii din cap. Desi avea in jur de 15 ani, masina arata impecabil si motorul fusese refacut integral.
Cum P. tocmai era in perioada de mutare de la LA la Montreal si cum isi trimisese cu camionul toate lucrurile, a hotarat sa faca drumul inapoi cu masina, traversand US de la vest la est. Asta e genul de aventura pe care mi-ar placea sa o reluam si sa o lungim pe parcursul a vreo 3 saptamani. Intr-o zi...

La un moment dat P. hotaraste ca e timpul sa o rearanjeze, isi ia un rendez-vous peste vreo 5 luni la un vopsitor adevarat, cumpara o gramada de "maruntisuri": furtunele, garnituri, chiar si banda neagra originala care se lipeste pe usi. Insa la o analiza mai amanuntita am ajuns la concluzia ca ar fi timpul sa intoarcem pagina si sa cumparam alta masina, eventual cu 4 usi. Deci trebuia vanduta micuta, mai ales ca eu conduceam din joi in pasti, P. lucra acasa si nu se punea problema de a tine 2 masini in casa.

Intr-o vineri seara P. pune anuntul pe net si sambata dimineata(surpriza), ne suna un domn de la Quebec, vrea sa vina sa vada masina, de fapt vrea sa ne intalnim la Trois-Riviers, la jumatatea drumului pentru a o cumpara, daca masina e in starea in care zicem ca este. Io zic ca nu o ia, imi dau eu cu parerea si chiar mi se pare aiurea sa facem 150 km ca unul vrea sa vada masina. P. e convins ca da.

Pana la urma plecam, am apucat sa gasim in repezeala doar cateva din toate maruntisurile pe care voiam sa le oferim cumparatorului. Ajungem la TR, face omul o tura cu masina cu P, isi intreaba iubita daca-i place, negociaza putin, ne da banii pe care-i numar pe sub masa si-i indes in poseta, facem o hartie de mana, facem schimb de adrese, ne invita sa trecem pe la ei cand ajungel la Qc, o ia pe micuta si pleaca.
Acum hai sa descoperim un restaurant bun la Trois-Rivieres si sa ne plimbam putin prin centru, da' sa fii cu ochii pe mine, ca sunt pretioasa rau azi, zic, tinand cu amandoua mainile poseta.

Acum ceva vreme(3 ani mai tarziu de la prima pozna) am gasit acasa toate celelalte maruntisuri pe care le mai aveam si le-am pun pe net spre vanzare. Saptamana trecuta suna un tanar si peste cateva ore apare la usa, cu intentia de-a le cumpara. Eu sar la fereastra sa vad masina cu care venise, dar tanarul conducea un VW. Am cumparat o masina - zice el - veche de douaj' de ani, in stare f. buna si m-am hotarat sa o aranjez cu tata, care e mecanic auto. Ii lipsesc cateva maruntisuri si am vazut anuntul tau. E rosie, mai zice el, ar avea nevoie de o revopsire ca vopseaua e cam terna pe o parte, insa cu un "polisage" cred ca o mai poate duce cativa ani. Nu are un punct de rugina. Am cumparat-o de un mecanic auto de la Quebec, adauga el...

Fac pariu ca e terna pe partea dreapta, adauga P razand, apoi ne intindem la taclale cu tanarul inca vreo ora... Intr-un final pleaca cu o multime de daruri si cu cateva hartii gasite intre timp pentru a completa dosarul masinii. E fericit ca stie toata istoria masinii lui, care are aceeasi varsta cu el.

nota: poza am luat-o de aici.

prosti, da' multi - updated

2011-08-03T21:18:00.007-04:00

Din categoria "Destepti avem si noi", sau cum zice Dan, "mama lor e mereu gravida"...

In cursul zilei de luni, mare valva printre artistii montrealezi, colectionarii de arta si nu numai.
Doua sculpturi imense din bronz semnate Jean Paul Riopelle, au fost furate din mica localitate Esterel (aflata la circa 100 km nord de Montreal), din fata casei ce fusese ultimul atelier al artistului.
Sculpturile, care cantareau nu mai putin de 1000 pounds(aprox 450kg) au fost incarcate de catre 3 barbati intr-o dubita alba. 2 zile mai tarziu au fost gasite la mica distanta de dubita abandonata, intr-o padure din apropiere, usor avariate. Se presupune ca hotii le-au furat pentru cantitatea mare de bronz din care erau facute, a carei valoare se ridica la 1000-2000 de dolari.
Sculpturile valoreaza pe piata... 1 milion de dolari. Dosarele penale ale hotilor vor arata altfel decat si-au imaginat, bag de seama. Pai nu era mai bine sa fure guri de canal?

De fapt mai bine s-ar duce la reciclare, sa invete si ei meserie. Ascultati aici la Mosu.

sporturi nautice si nu numai

2011-08-01T20:23:00.006-04:00

Stiti cum e sa mergi cu trenul cateva ore... apoi sa te pui in pat si sa ai senzatia ca te batzai inca? Ei bine asa am plutit eu aseara pana pe la miezul noptii, cand eventual am adormit. Ca sa visez apoi ca voiam sa rulez vela care nu se rula... si mai eram si singura in barca si era vant... si m-am trezit speriata ca o pasare deasupra oceanului, mai mai...

Vineri seara am fost sa cumparam echipament adecvat pentru nautice(aveam doar palarii), ca cum sa faci parte dintr-un club de elita in - scuzati - curu' gol???
De fapt lui P nu-i prea pasa de astea, dar cand si-a incercat vineri wetsuit-ul vechi si l-am vazut coborat parca din Star Trekul ala din anii '80, am ras 15 min. fara intrerupere, drept pentru care a hotarat ca-l cam strange si tre' sa-si cumpere altul. Am incercat eu apoi sa-i zic ca am glumit, ca nu seamana deloc cu capitanul Picard, n-a vrut sa ma creada in ruptul capului, argumentul lui fiind ca de ce i-am zis ca ne teleportam? Pai asa mi-a venit, fara nici-o legatura cu dungile albastre de pe umarul stang... Nu te cred, imi cumpar altul.

Am fost, am vazut si am cumparat. El le-a ales bine, eu le-am ales cam repede si cam mari, mai ales bluza, aveam sa-mi dau seama a doua zi, in apa.
Sambata, un soare de vis, apa calda. Ne punem costumele, sa le incercam. P imi spune serios ca trebuie sa facem exercitii de cazut in apa(mai ales eu), ca tot e apa calda, apoi de urcat in barca.

Zis si facut, ma arunc, vesta e super, plutesc fara probleme, bluza face putin cute, da' e ok(pestilor nu le pasa). Gata acum, urca. Dau sa urc, cam greu, muschii de la maini nu-s foarte dezvoltati si din pacate sunt singurii de care ma pot ajuta. Urc cu chiu cu vai. Mai pedalam noi, mai o pala de vant, la un moment dat imi vine super ideea sa sar iar in apa sa ma racoresc(si pen' ca traversasem in us si voiam sa vizitez :) ). Si in loc sa ma urc imediat ca prima data, stau si stau si ma mai zbengui.
Cand ma hotarasc sa ma sui, uite ca nu mai merge. Parca aveam iaurt in loc de muschi ai bratelor. Ma incordez, reusesc sa ma ridic putin, dau sa ma proptesc cu piciorul de barca, am o crampa musculara de-aia de-ti raman degetele inclestate. P ma intreaba daca vreau sa vina sa ma ia(de fapt nu stiu cum ar fi reusit sa o faca altfel decat sa ma impinga in sus ca pe un sac de cartofi).

Nuuuuu! Voi reusi. Ma mai odihnesc , ma ridic iar, celalalt picior mi se incordeaza si-mi iese o galma in pulpa (am iar un carcel dureros), ridic piciorul la suprafata si-mi vine sa plang, P ma maseaza ca pe jucatorii de fotbal cazuti pe margine.
Hotarasc sa admit ca nu sunt capabila sa ma urc doar cu propriile brate si ca trebuie sa ma proptesc cu piciorul intr-unul din flotoare (lucru nu foarte indicat). Ma ridic in cele din urma. Concluzia mea: nu stiu daca am carceii din cauza pantalonilor stransi, dar de frig nu mi-a fost frig, deci macar pentru asta costumul functioneaza.
Concluzia lui P: trebuie sa ma apuc de flotari.

Aseara am inceput, am facut serii de 5. Vreo 2. De pe genunchi. O sa devin un pachet de muschi in scurta vreme. :)

lacustra

2011-07-29T23:23:00.003-04:00

sunt suparat, nu vreau sa vad pe nimeni...

si voi ce va holbati asa, n-ati mai vazut artisti? :))

... cu boii mici

2011-07-25T20:05:00.009-04:00

Parca v-am povestit despre gogu. Daca nu, ei bine aflati ca el e cel care ma duce iute ca gandul, in fiecare dimineata, la tren. Ar trebui sa fie o "ea", tanand cont ca e bicicleta, dar uite ca e un el, asa mi s-a parut sa fie de cand l-am vazut prima oara. Scundutz dar bine cladit, extrem de echilibrat si sigur pe el, cam lent insa puternic, gogu mi-e tovaras in diminetile insorite si nu numai.

Pornesc intotdeauna din driveway cu avant, iau curba si continui la vale pana la prima intersectie unde ma grabesc sa trec sa nu pierd din viteza, mai ales ca mi se permite, nefiind semaforizata.
Problema apare la primul semafor care e mai mereu rosu. Ma opresc si am intotdeauna in spate-stanga o multime de masini. Ridic pedata stanga si-o tin usor apasata cu varful piciorului, batand aproape imperceptibil ritmul, in timp ce piciorul drept tintuieste bordura. Cand semaforul se schimba verde, pornesc cu o smucitura si inaintez incet dar sigur, reusind sa traversez cele patru benzi pana sa devina iar rosu. Asta da performanta pentru varsta lui gogu.

I-am spus lui P. ca am mai mereu senzatia ca merg cu frana trasa. Am verificat impreuna, a mai mesterit cate ceva, dar mi-a declarat sincer ca e tot ce poate sa faca si ca singura solutie e sa-l inlocuiesc pe gogu. Oooo, nu, asta nu, ne descurcam noi cumva.

Azi la intoarcere ajung intr-o intersectie si dau sa opresc, sa dau prioritate unui automobilist. Stiam eu de ce. Acesta ma invita politicos sa traversez. Zambesc, ei bine, mare greseala, domnul meu, s-ar putea sa pierzi cina. De pierdut n-a pierdut-o, dar sunt sigura ca a ajuns in intarziere.

Mai zilele trecute, intr-o seara, in gasesc pe gogu trist asteptandu-ma in parcarea din parculez. Aha, Peugeot-ul de alaturi, prietenul de peste zi al lui gogu avea o punga pe sa si era uscat, uscat, pe cand gogu al meu era plouat. Ca sa nu-l fac sa se simta si mai prost, m-am urcat pe sa dintr-o miscare. In cateva secunde surplusul de apa a curs... cu restul am ajuns acasa... impreuna...

Catamaran

2011-07-16T22:03:00.007-04:00

Azi pe la 11 urma sa ne fie livrat un camion de pamant pe care sa-l intindem in toata curtea, apoi sa semanam gazon.
Pleaca nenea cu camionul, ramanem uitandu-ne unul la altul, apoi la pamant, apoi unul la altul... ne promisesem de dimineata ca facem asta azi, in ciuda caldurii care se anunta. La un moment dat P. isi face curaj si ma intreaba daca mi-e cald rau. Ii spun ca mi-e cald mai mult decat ma asteptam. Ok, zice, hai!
Intram in casa in viteza si 10 minute mai tarziu suntem echipati cu costume de baie, incaltari de apa, veste de salvare in mana, sepci, plus chestii de rontait...
45 de minute mai tarziu eram pe malul lacului Champlain, undeva aproape de Venise-en-Quebec, unul din miile de colturi de rai din tara asta minunata plina de lacuri. E un club de barci cu panze, unul din putinele locuri unde se vinde "Hobie Mirage Tandem" . Am putut incerca caiacul, de fapt un fel de catamaran ingenios construit, care se deplaseaza fie prin pedalare(cu un sistem ingenios de "aripioare de peste"), fie cu pagaia, fie cu ajutorul panzei din dotare(daca este suficient vant), fie cu un motor electric(asta e optional si se cumpara separat, e pentru cei care vor sa parcurga distante mai mari). De obicei utilizezi cel putin doua din cele trei sisteme de propulsie in acelasi timp, daca nu e suficient vant.

Sa va mai spun ca e incredibil? Desi am facut doar o tura scurta, a fost suficient! Ne-a cucerit!
Ne-am inscris deja in club, asta ne permite sa-l lasam acolo pana la sfarsitul sezonului si sa avem timp sa ne familiarizam cu el. Am cunoscut deja cativa din veteranii locului, toti niste simpatici, gata sa-si ofere 'expertiza', care ne va fi cu siguranta folositoare.
Posesorul celui gri din poza a venit sa-l ia(abia il cumparase) si a plecat cu el pe apa, locuieste undeva pe malul celalalt al lacului. Era vesel ca un copil, chit ca parea sa aiba aproape 70. Nu-i asa ca-i frumos asta galben? Uite-aici adevaratul tandem. Se recomanda celor cu carente de vitamina D si nu numai. :)))

mutenia de miercuri - sport

2011-07-13T20:53:00.008-04:00

Daca pana mai ieri v-as fi putut invita la o lungime de piscina sau la o catarare la verticala pe peretii abrupti, acum va pot invita la un concurs de... lopata. Cu putin noroc(se-anunta ploaie), putem face si o lupta in noroi. Asta e doar pentru fete, evident... baietii pot ridica si arunca pietre. Se-nscrie cineva? Grabiti-va, locurile sunt limitate! La sfarsit va puteti indulci la Carmen.

Miercurea fara cuvinte - Cedrica

2011-07-06T20:12:00.007-04:00

Cuvintele au fost ieri. In poza cu piscina, este vorba despre arborele din stanga. In poza cu prajinile, ea era mult mai sus, de fapt in varf. Am pus linkul la Carmen. Cedrica e bine, a mancat, s-a odihnit, acum lucram la adaptarea dintre ea si catelusa nostra. :)

Pisoi - viata bate filmul

2011-07-05T22:41:00.005-04:00

Nu am pisoi, de fapt am dar habar nu am daca am, am doar o imensa durere de cap, am plans, am dat telefon la pompieri unde am trecut probabil drept bolnava psihic desi m-am straduit sa nu par asa si sa le explic ca e o problema foarte serioasa.
Acum vreo 3 zile pe la 10 seara, la 6,7 case mai departe de mine, statea un pisoi in iarba si mieuna. Cum nu era clar daca e pierdut sau nu(desi aveam presentimentul ca e abandonat) l-am lasat unde era, fiind la al doilea episod cu "pisoi rataciti".
A doua zi dupa-amiaza pisoiul era acolo si cand l-am strigat a inceput sa se joace in iarba. Nu parea infometat sau slab, asa ca mi-am zis ca revin pe seara si daca e tot acolo il iau, nu inainte sa intreb prin vecini daca e pierdut. M-am intors si nu mai era. Adevarul e ca nu-mi doream neaparat pisoi pentru ca am deja catel si nu stiam daca se vor obisnui impreuna.

Asta seara intorcandu-ma de la serviciu pisoiul era in acelasi loc si chiar s-a luat dupa mine. Parea intr-adevar infometat. Am sunat la usa celor care stateau in apropiere si mi-au zis ca nu e al lor si ca ei nu i-au dat sa manance ca ei nu vor pisoi.
Am luat-o acasa pe biata micutza(e fetitza). A mancat, s-a jucat, doar ca Mishcka(catelusa noastra) a cam latrat-o. Am incercat sa le separam si sa le obisnuim putin cate putin... deci noi eram afara in curte mancam si pisoiul era cu noi, iar Mishcka in casa, cam frustrata. S-a plimbat micutza ce s-a plimbat prin curte, s-a intors, s-a rostogolit prin iarba... apoi a disparut ca prin farmec. Dupa lungi cautari(inclusiv in curtile vecinilor) am constatat ca pisoiul e in varful celui mai inalt copac din curte, la vreo 10 m inaltime, ca nu poate sa mai coboare(cred) si ca miauna.
Am incercat sa construim ceva lung din tevi metalice usoare folosite la curatatul piscinei, cu cat ne apropiam cu bara in varful careia era un fel de plasa, cu atat urca mai sus.
Am sunat la 911, care mi-au zis ca nu ma pot ajuta. Am plans, am realizat inca o data ca P e capabil sa faca minuni(in 15 minute a construit dispozitivul), dar nimic nu a putut-o salva pe micuta care e in varful unui arbore(brad) de 10 metri, in timp ce eu scriu ca sa ma calmez si pentru ca nu stiu ce altceva sa fac. Am cautat pe net sa vad daca un pisoi e capabil sa coboare de la inaltimea aia si nu e clar. A inceput sa bata vantul si se anunta ploaie in timpul noptii...

cocktail pentru ingineri

2011-07-04T20:45:00.004-04:00

Ce poate fi mai potrivit, in serile calduroase de vara, decat un cocktail pregatit cu migala? Eu as prefera totusi o telina in loc de castravete si niste suc de rosii cu piper in loc de apa plata...

ascutisuri

2011-07-01T23:51:00.003-04:00

Visul care m-a urmarit inca de pe vremea adolescentei a fost sa traversez desertul californian, de fapt sa ma plimb pe autostrada 66, asa cum mi-o puteam eu imagina in visul meu cu ochii deschisi. Radea cand ii povesteam detaliile si-mi spunea ca e un vis simplu si ca daca-mi doresc cu adevarat, o sa-l implinesc. Nu pricepeam atunci cum poate sa fie atat de simplu, cand sa obtii o viza americana era practic imposibil. Radea si cand ii spuneam ca in vis trebuia sa fiu neaparat pe scaunul din dreapta al masinii(chipul celui din stanga nu facea parte din vis), sa-mi tin picioarele pe bord, sa ascult muzica rock si "sa ma doara'n cur" de unde vin si spre ce ma indrept.
Tu visezi sa fii libera si chiar esti, doar ca nu o realizezi inca. Desertul tau te asteapta, adauga, iar eu eram convinsa c-o spune doar ca sa-mi faca placere.

Doar cand priveam versantii despuiati de vegetatie pe deasupra degetului mare de la picior in timp ce atingeam cu calcaiul linia orizontului, am stiut ca avusese dreptate, fusesem dintotdeauna libera.

hoardele pagane...

2011-06-28T20:55:00.010-04:00

Treceam sambata cu masina printr-un cartier industrial, un colt care pana mai ieri era un fel de "no man's land" dar care este pe cale de a deveni unul dintre cele mai chic colturi ale Montrealului. Este vorba (pentru cei care cunosc) de portiunea de-a lungul canalului Lachine unde se va contrui Griffintown . Primul complex de condo-uri incepe sa fie construit. Arhitectura e super interesanta.
Dar nu despre asta e vorba. Cum treceam noi linistiti cu 20 de km/h, uitandu-ne in stanga si-n dreapta, P. imi atrage atentia: uite buticul ala cica vinde Jonathan Adler si au reduceri. Intr-o fractiune de secunda ochesc magazinul si parcarea, ma uit peste umar in unghiul lui mort, ma asigur strasnic si-i strig: Opresteeeee, e liberrr, nu vine nimic din spate, uite parcarea chiar aici. Incapabil sa faca fata la puzderia de informatii cu care a fost improscat aproape instantaneu, apasa frana, trage de volan dreapta si opreste. Intram, bineinteles. Buticul, mic si cam inghesuit dar destul de cochet, e singurul in Montreal unde am vazut vase de Adler, altfel doar la NY si LA. Si inca reduse. Am luat un set de 4 vase din ceramica foarte dragute si cum imi doream de mult o umbrela tzapana si s-a intamplat s-o gasesc acolo, am cumparat-o.
Azi anuntasera ploaie. Am luat umbrela in autobuz, apoi in Metrou. La un moment dat a mai aparut un alt neinspirat cu varianta masculina "Spada lui Stefan cel mare". Manerul lui era drept, mai lung si in forma de cruce. Si el parea sa aiba dificultati in a o manui in aglomeratie. Ne-am privit si ne-am zambit semnificativ, ca doi cavaleri ai aceleiasi fratii, apoi fiecare si-a continuat calea, croindu-si cu greu drum prin multime, ca printre soldatii ostirii dusmane...

magneti permanenti

2011-06-24T09:20:00.007-04:00

Ca noi doamnele suntem pasionate de bijuterii, pantofi si esarfe, curele, palarii si manusi, stim. Ne intrebam atunci care sunt pasiunile jumatatilor noastre, jumatatile puternice, evident. In ceea ce-l priveste pe P. as putea intocmi o lista intreaga si pe cuvant ca lista lui e mai lunga decat a mea, ca sa nu mai vorbim despre cat costa. Printre altele e pasionat de tot ce inseamna lampa(lanterna) sau instalatie solara si care in loc sa consume electricitate, produce sau isi genereaza propria energie.

Nu vreti sa stiti cate lanterne avem in casa, care mai de care mai ... eficace. Dintre toate nici macar una nu functioneaza pe baterii. Pe una tre' sa o lasi in soare sa se incarce si poti sa o folosesti apoi cateva minute, dupa care tre' sa astepti sa iasa din nou soarele... La alta trebuie sa ii rotesti manivela ca sa ai cateva secunde de lumina. Asta cu manivela are si radio(wawww, nu stiti ce util este un radio pe care tre' sa il incarci manual si cat de clar se aude... he he he). Personal cred ca a fost conceput pentru ce care vor sa faca muschi sau pentru cei care se plictisesc.
Ultima este incredibil de simpla: un magnet care culiseaza in interiorul unei bobine in corpul lanternei(trebuie sa o miscati ca sa functioneze, ce credeati ?). Mai are un condensator care se incarca in momentul cand ai scuturat-o suficient. Apesi apoi pe "boton" si uimire: SE FACE LUMINA!!!! Imaginati-va ce utila ar fi in momentul in care hotul ar intra prin efractie... stai putin, nene, ca ai intrat intr-o casa "verde", aici avem reguli precise! :)) Ia matale lanterna si freac-o pana una alta, ce crezi ca asa merge, furi si iesi??? Nu tata, tre' sa muncesti pentru ceea ce furi!

De fapt ce voiam eu sa va spun e altceva. Chinezii, care sunt ei "patentosi" si reproduc tot, au reprodus ultima lanterna, asta cu magnet. Daca in magazinele "de surplusuri" aceasta costa 7, 8 sau 10$(in functie de calitate), in magazinele de 1 dolar costa 2 dolari(ei, nici macar magazinul de un dolar nu mai e ce-a fost).
P. intra rar intr-un astfel de magazin dar cand intra vine cu un brat de chestii inutile. Sigur ca nu sunt niciodata ceea ce se presupune a fi, dar partea buna e ca sunt intotdeauna mai ieftine decat cele adevarate. Si cum sa rezisti in fata unui asemea pret? Ceea ce au facut domnii chinezi e ca au luat o bobina oarecare, au luat o bucata de metal pe care l-au vopsit argintiu(sa imite nichelul de la suprafata magnetilor de calitate) si l-au lasat sa se plimbe in interiorul bobinei. Apoi in loc de condensator au pus o baterie de ceas. Deci misti dracovenia doar putin(poti sa nici nu o misti, ce legatura are miscarea?) si lumineaza. Ce performanta! Pana si Faraday ar muri de invidie. Si toate astea cu doar 2 dolari(ceea ce inseamna ca pe ei i-a costat fix 20 centi). Nu ma intrebati ce urmeaza sa faci dupa ce se termina bateria... :)

Asadar domnii mei, voi cu ce altceva "va mai jucati" in timpul liber? Promitem sa nu radem, parol! :)

accente

2011-06-19T10:06:00.007-04:00

Ca sunt pasionata de obiecte, fie ele si inutile, stiti deja. De fapt imi plac accesoriile, dar culmea, nu prea port. Adica port bijuterii, dar mai mereu aceleasi, cand le schimb e fie pen' ca ma imbrac cu adevarat chic(rar), fie ca m-am plictisit de aceleasi. Ma fascineaza bratarile, lor o sa le dedic un post separat. Imi plac curelele(cataramele acestora), desi in general port curele doar la pantaloni. Ador butonii de mansete dar nu am atatea mansete cati butoni cumpar. Pe cei din poza i-am gasit la LA si au placut mult celor din preajma, am o lista de 20 de persoane care vor sa le cumpar ceva "semblable", daca gasesc. Cand voi gasi, voi organiza o petrecere unde toata lumea va purta butoni identici. :)

Si mai e ceva, imi plac la nebunie brosele, desi port extrem, extrem de rar asa ceva. Colectionez insa. Ultima data am cumparat 3, speciale, din email, de la magazinul de antichitati al unui prieten. Luasem inainte o serie de emailuri ale unor artisti canadieni cunoscuti din anii 70 si cand amicul mi-a spus ca brosele(ale acelorasi artisti) sunt ultimele pe care le are, le-am luat. Ma gandesc ca la batranete voi deveni o doamna respectabila, bine imbracata si ce altceva i se potriveste mai bine unei asemenea doamne decat o brosa de calitate? Nu stiu de ce, dar P. rade de fiecare data cand ii vorbesc de doamna respectabila. :))
Voua va plac accesoriile? Si daca da, care?

cinnamon

2011-06-12T17:38:00.007-04:00

M-au fascinat intotdeauna trenurile, o scurta perioada chiar am locuit nu departe de gara. Obisnuiam sa ies la plimbare sau alergam prin cartier si ma opream intotdeauna in gara, ma asezam pe unul din peroanele indepartate si priveam trenurile si oamenii. Cele care veneau, aducand cu ele priviri stralucitoare, curioase, cele care plecau, lasand priviri grele, de smoala lipicioasa abia tarandu-se pe asfalturi. Si cele care-si odihneau oftatul pe-o linie uitata, asteptand nerabdatoare sa ne rascoleasca sentimentele.
Nu mi-au placut insa niciodata garile care plecau, cu atat mai putin aceea, care fugea nebuna in iarna, in timp ce te priveam nemiscata.

fragili

2011-06-12T09:32:00.007-04:00

Azi se desfasoara la Montreal Le défi têtes rasées leucan 2011 la care participa pentru a 3-a oara(cred), colega mea de birou, M. Anul asta a reusit sa stranga, impreuna cu fiica ei, 1000$ care vor fi donati asociatiei Leucan. O parte din banii stransi vor fi donati in scopul cercetarii clinice, iar alta parte vor ajuta copii bolnavi de cancer si familiile acestora cu servicii specializate. Cred ca efortul si daruirea acestor oameni pot schimba ceva(oricat de mic) in viata copiilor acestora.
Aseara am aflat o veste groaznica, sotia de nici 40 de ani a unui prieten drag aflat departe s-a stins. Leucemie. Orice am zice in aceste momente e de prisos. Odihneasca-se in pace! Sunt cu sufletul alaturi de tine si ingerasii vostri, prieten drag!

Imi vine in minte un singur gand, facem oare suficient pentru a-i ajuta pe cei care nu sunt atat de norocosi ca noi, cei sanatosi? E loc intotdeauna de mai bine, nu credeti?

Hot hot- up to date

2011-06-10T21:33:00.005-04:00

Mi-am amintit de dimineata, ajunsa in statia de metrou. Un ac nu aveai unde sa arunci, asa de multa lume era. Mi s-a parut ciudat la inceput, insa dupa insemnele de pe sepci, tricouri si rucsacuri mi-am dat seama ca s-a deschis robinetul cu participanti la formula 1. Uitasem complet. Va fi din nou nebunie in centru.

Orice italian ce se respecta isi va scoate Ferrari-ul si-l va propti in vreun club de pe Sherbrooke. Ma si intrebam anul trecut cum de nu le incurca la plecare, toate rosii, aliniate. :) Deci Sherbrook-ul e al lor. Sau al vreunul canadian ratacit, cu vagi pretentii de mafiot.

Pe St-Catherine, de pe la Guy pana spre University si pe toate strazile perpendiculare au loc activitati care au mai mult sau mai putin de-a face cu Formula 1: concerte, expozitii de masini, fete care mai imbracate, care mai dezbracate(dupe printzip) care intretin atmosfera, etc. Si valuri de turisti, mai ales americani, fericiti ca au scapat macar o data in an de neveste, 3 zile legate.
Se desfasoara pe St-Catherine, pregatindu-se sa se refugieze in vreun club cu "fitze" de conducatori de GM de pe Crescent sau sa se lase ademeniti in sexi cluburile din zona.

N-am priceput niciodata cum se face ca pe o bucata de 1 km de strada pot convietui in absoluta intelegere cel putin 7,8 sexi cluburi si 2 biserici. Fiecare are, se pare, adeptii lui si orele proprii "de functionare", care nu se suprapun. Asa incat clientela fiecarui lacas nu se incruciseaza cu ale celuilalt. Oricum cuvantul de ordine in Montreal este toleranta. Cred ca ar putea chiar sa imparta in pace acelasi spatiu...

Sa revenim la turistii nostri, eu sunt convinsa ca multi dintre ei ar vrea de fapt sa intre sa faca o rugaciune, dar ghinion, bisericile sunt inchise la ora tarzie. Si cum in fata cluburilor de dansatoare e mai mereu unul imbracat in negru ce inspira incredere, oamenii intra in speranta ca pot gasi alinare sufleteasca. Unii chiar o gasesc... :)

Asadar nu uitati, daca ajungeti la Montreal, pe o raza de 1 km aveti tot ce va pofteste sufletul: de la cluburi unde se intra pe baza de cheie de Ferrari si pana la dansatoare din buric. Pentru cei chiar stramtorati se gaseste intotdeauna o farfurie cu mancare calda, gratuita, la ora inserarii, in colt cu St-Lautent. Cam acolo unde vin baietii cu iarba si hashul.

Dar gata, incepem sa intram prea mult in amanunte. Cine vine deseara in oras? Stiu un loc...

Sambata, 11 jun 2011, ora 10.30

A inceput prima din cele doua curse pentru calificarea la startul de maine. Nu vreti sa stiti ce zgomot infernal se aude... De la noi pana la pista e circa 1 km in linie dreapa, fara obstacole(ne desparte doar fluviul). Imi spunea mie vecinul ieri ca daca vantul bate din directia rea, am imbulinat-o. Asa ca vopsesc garajul in ritm de vrummm vrummm, cat m-or tine nervii... :)

languages

2011-06-09T20:12:00.009-04:00

Imaginea mea despre un magazin cu produse naturiste este oarecum limitata la cele cateva pe care le cunosc la Montreal si in care oamenii sunt amabili si calzi, gata oricand sa raspunda si la cele mai idioate intrebari. Asa incat am plecat la drum lung cu imaginea asta contrafacuta. Dar parca ar fi singura...

"Est-ce que vous avez du pain de blé entier", intreb intrand in magazinul alimentar pe geamul caruia scria cu litere de-o schioapa "produse alimentare biologice"?
"Du quoi"? Ma intreaba vanzatoarea - o doamna intre doua varste - privind undeva peste umarul meu.
"Du pain", repet si zambesc, e clar ca accentul meu ii da bataie de cap... Pronunt "pain" cu "en", asa cum se pronunta in Quebec.
Aaaaa!!!! "Du pAin"!!! Repeta intepata, accentuaind a-ul nazal, in timp ca-si misca usor capul spre spate. Apoi ma priveste, asteptand habar nu am ce, caci daca in sfarsit pricepuse intrebarea mea complicata, ar fi trebuit sa raspunda simplu, da sau nu. Asteapta probabil vreo reactie meteoritica, macar de-as sti cum sa reactionez...
Da, raspund in cele din urma, asta voiam, "du paaain"(o imit cu un accent si mai exagerat pe a-ul nazal), ca daca as fi vrut "du pin"(pin), as fi intrebat intr-un magazin "de bois".

Ma intorc si plec, in timp ce mormai franturi de fraza in engleza, din care se desluseste cate-un f...k cu accent grav pe f, spre deliciul lui P. care se tavaleste pe jos de ras.
Ei bine, acum stiu de ce-i iubesc pe americani!
Aveti vreo ideea unde se desfasura scena de mai sus? Daca nu, aveti aici un indiciu. Scuze pentru nevorbitorii de franceza, gluma e intraductibila.

Nota: "gosse" inseamna in franceza din Franta copil, iar in cea de Quebec, testicul.

mintea copiilor

2011-06-07T22:00:00.010-04:00

De cand vara si-a intrat in drepturi mi-e foarte greu sa stau in casa. Deja ca fac eforturi sa rezist in interior, la serviciu. Ca vara nu respir prin plamani ci prin piele si nu respir aer ci soare. Asadar cum greu ma las dusa de-afara, in timpul liber. Si pe langa ca avem o gramada de treaba in curte(parca v-am spus ca reparam piscina), P. n-a avut de lucru si mi-a cumparat un elicopter teleghidat, dupa ce i l-am busit pe-al lui de cateva ori in subsol. Cica acum e fiecare cu al lui. :)

Ce, e rusine sa ai elicopter la batranete? Pai daca n-am avut cand eram mica?
Deci cu asta ma ocup mai nou, seara. Azi l-am incercat din nou afara, ca nu era vant, mai trebuie sa ma antrenez, da' nu e rau pentru o incepatoare. Dupa aia il provoc la intrecere. Voi ce ati mai facut special in ultimul timp?

paparude

2011-05-27T22:04:00.013-04:00

Citind postul lui Costel, mi-am amintit...

Cand eram copil bunica-mi povestea cum se facea pe vremea ei paparuda, papusa din lut, aducatoare de ploi si cum copii dansau, invesmantati in frunze de bozie, implorand divinitatea. Cum mie mi-a placut intotdeauna sa experimentez, m-am "chiar imbracat" in paparuda, in verile secetoase, impreuna cu prietenii mei, care erau la fel de nebuni. Ne-am facut haine din frunze, am confectionat papusa din lut, asa cum ne-a invatat bunica. Am facut-o papusa adevarata: cu cap, maini si picioare. Si ochi i-am facut papusii noastre, ca avea drum lung de strabatut. Apoi am luat-o pe ulita satului, spre balta, cantand si dansand:

paparuda, ruda
vino de ne uda,
cu galeata plina,
ploile sa vina,
cu galeata rasa,
ploile sa varsa.

Desi nu se mai intamplase de mult minunea pe ulita lor, oamenii nu uitasera, ieseau cu galeata cu apa, sa ude paparudele. Si le udau. Si paparudele cantau si dansau sub stopii grei, fara sa se planga, ca doar erau paparude calite si le trebuise deja multa indrazneala sa porneasca isprava. Odata ajunse la balta luau papusa de lut si o lansau in apa, spunandu-i: du-te si adu ploaia, dute si adu ploaia, de trei ori. Iar ea se pierdea grabita spre adancuri. Nu-mi amintesc exact, dar stiu ca dupa ritual, ploua intotdeauna. Daca nu imediat, cu siguranta mai tarziu... :)

Iar in primaverile ploioase, cand apele stateau sa rupa zagazurile si suvoiul nu mai contenea, batranele luau o secure, mergeau in mijlocul curtii, o ridicau spre cer si o infigeau apoi cu taisul in pamant, cu putere. Pe muchia ei puneau sare si spuneau descantecul. Descantecul era sacru. Nu-l stia oricine. Cred ca de-asta eu nu l-am stiut iar daca l-am stiut vreodata, trebuie ca l-am uitat.
Tare-as avea nevoie de descantec sa mai opresc apele astea care curg...

Imi pare rau acum ca n-am facut nici pe jumatate din lucrurile pe care-as fi putut sa le fac acolo, in satul ala de pe malul lacului . Nu ca n-as fi facut, he he hei... cate n-am mai trait.

Rosu Porsche

2011-05-21T23:01:00.009-04:00

Pentru ca momentan nu am nici-un proiect special in derulare, nu ma mistuie nici-o pasiune(colectia de Porsche si de obiecte mai mult sau mai putin folositoare am pus-o in cui pentru o vreme) si m-am "presque" vindecat de criza firelor albe, am dat o tura la magazinul de plante. Si am cumparat iar de parca era sfarsitul lumii. Un arbust si restul plante mici, multe, multe, pe care m-am apucat pe la 6 sa le plantez(ca ce altceva puteam face cu ele). :))
Dac-o fi sa se sfarseasca, zic, sa se intample sub magnolie, alaturi de maci. N-a fost.

Asa ca maine tre' sa produc niste antreuri de mare angajament apoi sa ne infatisam la intalnirea anuala, de-acum celebra, cu homarii. Ce vin credeti ca merge la homar? Peste tot vad ca scrie alb, da' tare mi-ar placea sa iau un rosé, numai asa pen' ca toata lumea se asteapta sa iau alb. De fapt cred ca mi-ar placea rosu, da' nu merge, nu-i asa? Voi ce credeti?

percutie

2011-05-18T21:12:00.005-04:00

Il intreb pe P ce vrea de ziua lui, am decis sa-i iau ceva folositor, am hotarat sa nu mai cumparam prostii nefolositoare. Ca de obicei imi raspunde ca nu vrea nimic(si e oarecum sincer) in afara de o roaba, ca ne-am cam chinuit cu una de plastic cand am plantat arborii. Pe cuvantul tau ca vrei roaba? S-ar putea sa te trezesti cu o colectie de roabe, zic, de nu o sa ai unde le parca, stiind ca deja una asteapta sa fie impachetata si aranjata sub forma de cadou... :))
Imi amintesc apoi ca-si dorea un instrument de percutie, un fel de " hang drum" din metal, cu ceva vreme in urma, dar vreau sa fiu sigura ca-l mai vrea si ca e cel care trebuie, etc. Zice ca da, si-l mai doreste si chiar se ofera sa caute singur pe net modelul potrivit. Super simplu!
As, ti-ai gasit! Simplu la noi? Nu, nu tata, tre' sa fie complicat, tre' sa ne iasa adrenalina prin toti porii, ce naiba?
Seara imi spune ca nu-l mai vrea pe ala, ca a gasit un alt instrument cum nu a ascultat in viata lui si ca pe ala il vrea. Ok, zic, ai gasit marca, tot? DA! Atunci putem sa-l cumparam. NU!
Cum nu? Pai caut-o! Nu e simplu! Firma care produce instrumentul(de fapt doi elvetieni) au decis sa sisteze vanzarile din cauza ca nu sunt capabili sa furnizeze pentru toata cererea. Nu mai iau comenzi, adica mai iau dar procedura e complicata. Trebuie sa le scrii o scrisoare sau sa trimiti un fax, apoi te contacteaza ei intr-o luna, doua, noua... apoi iti spun cam cand te poti duce sa vezi si eventual sa iei instrumentul. Sa te duci unde, intreb?
In Elvetia!
Pe cuvantul tau?
Pe bune!
Acolo tre' sa semnezi o hartie prin care te angajezi ca nu vei revinde instrumentul, de fapt ca daca vrei sa il vinzi, te angajezi sa il revinzi lor la acelasi pret la care l-ai cumparat(vor sa descurajeze specula).
Ascult cu gura cascata. Aha...
Pen' ca oamenii (care se pare ca sunt un fel de zei ai sunetelor) produc fiecare instrument in parte manual, din arama se pare, printr-un procedeu asemanator cu cel folosit de caldarari, prin lovire cu ciocanul. Fiecare instrument e calibrat si ajustat astfel incat produce sunetele(armonicele) intr-un mare fel(aici P mi-a explicat niste chestii mai tehnice dar eu cu teoria muzicala, nu prea... Adica nu e calibrat sa produca note pure ci pornind de la 3,4 note produce armonice).
Asadar oameni buni, asta-i povestea. Ascult de cateva seri intr-una si cred ca nu e adevarat. Mi-ar placea si mie sa-l incerc, m-am "deja" jucat la tobele lui P. Mi se pare incredibil sunetul asta. Acum stiu de ce cei care au inventat si produc chestia asta o prezinta ca pe un obiect destinat meditatiei mai degraba decat ca pe un instrument muzical. L-au si ajustat in consecinta.
Asadar habar nu am care va fi cadoul, e oarecum clar ca nu putem avea minunea. Am scris scrisoarea, am trimis-o, daca ne scriu aia vreodata, fac pariu ca mergem in Elvetia. Tapire, venim in vizita! Iti facem si-un cantec, pe cuvantul meu ! :)))

gri

2011-05-17T20:38:00.009-04:00

Azi a fost o zi de-aia de vrei sa se termine chiar dinainte sa inceapa. Culmea e ca m-am trezit cu pofta de viata( e drept ca ma trezesc mai intotdeauna cu pofte de viata, da' se mai duc pe parcursul zilei). Azi s-au dus dis de dimineata, la cafea, cand m-a pus necuratul sa-mi verific corespondenta. Am primit un email care nu mi-a placut, da' nu e doar asta, peste un email treci, insa cred ca era ceva in cafea, ce mai... si mai si ploua afara din nou si iarasi.
Cand sa ma imbrac(nu decid niciodata cu o zi inainte ce voi purta), ma uit in dulap si hotarasc sa port pantalonii trei sferturi gri petrol, cu ghetele negre lacuite italienesti(tocmai bune de tras suturi in fund). Nimic nelalocul lui, dar am decis intr-o clipa sa-mi pun o bluza in aceealeasi tonuri de gri si o esarfa de matase... gri. Sa va mai spun ce culoare avea geanta? Si umbrela? Degeaba a incercat biata haina neagra(cu gri) sa mai schimbe ceva, totul era deja decis.

Astfel mi-am inceput ziua. La serviciu toata lumea era... gri. Pana pe la 11 nu am vorbit cu mai nimeni. Pe la 11 vine sefa sa-mi spuna ca tocmai a sunat un colaborator se se planga de nu stiu ce in care eram implicata si eu. I-am spus din prima ca probabil are dreptate si sa imi spuna daca tre' sa semnam vreo scrisoare de scuze, c-o semnez pe loc. De obicei ma apucam sa verific ce si cum si apoi decideam ce e de facut... daca nu era vina mea ma luam cu toti de guler. Azi, nu... semnez, zic, da' sa ma lasati si pe mine linistita. A plecat nedumerita.

Pe la 2:00 pm m-am apucat sa lucrez la un caz greu, c-asa am eu noroc... in care trebuia sa aplic niste proceduri vechi pentru care a trebuit sa caut o juma de ora in biblioteca online a companiei, sa dau 5 telefoane si sa pierd inca o ora pentru lucrul propriu-zis. Cand in sfarsit termin, il sun pe un coleg sa-i spun ce-am facut si ca-i transfer lui cazul pentru ultima etapa. Tocmai ii spuneam ca a trebuit sa aplic vechile proceduri cand asta ma intreaba inocent de ce. Pai pentru ca ai pus note mii in cazul asta, ba ca sunt noile proceduri, ba vechile, etc... ultimele note pe care le-ai pus spun clar ca asa trebuie sa facem, toti cei dinaintea mea au luat de bun ce ai zis tu.

Se face asta verde la fata, apoi rosu, apoi galben, apoi... gri. Si-mi zice ca crede ca a gresit da' hai sa verificam impreuna toate emailurile lui in cazul de fata, vreo 20. Verificam, ca oricum nu mai eram buna sa fac altceva si decidem ca da, a facut o greseala, ca o sa refaca partea lui si ca maine dimineata, cand o sa vin eu la serviciu plina de energie si imbracata probabil in rosu, dupa ce o sa-l injur o jumatate de ora, o sa schimb schimbarea, in timp ce voi asculta Chuck Berry. Go, Cora, go, go, Cora B. Goode!!!

Velvet morning

2011-05-15T21:37:00.008-04:00

Mi-e putin dor de insula, de fapt in diminetile calde(si au inceput sa cam fie), mi-e dor rau... dor de fluviu... Stiu, nu e departe, e la cateva minute inca, insa nu e in spatele curtii. Iar caiacul meu nu mai e in stufaris. Nu ma mai trezesc dimineata la 6 ca nebuna sa-l car in spate(si nu era usor), sa-l imping cu o miscare scurta in apa si sa sar apoi cu padela in maini, precum un copil fugit de-acasa, pentru a profita de o ora de joaca.

Stiti cum sunt diminetile de vara, cand soarele iti cade pe umeri, amestecat cu picaturi de roua, in timp ce fluviul te poarta pe coama-i, ca un armasar domolit? Credeti-ma ca nimic nu se compara cu asta. O ora de calm absolut, intrerupt doar de zborul vreunei pasari matinale. Buna dimineata! Si tu iubesti fluviul meu!

Pana si Mishcka stia unde merg. Ma vedea ca iau vesta de salvare, apoi incaltarile care-mi miroseau a fluviu. Astepta cuminte langa usa. Voia sa vina mereu cu mine, desi dimineata-mi doream sa fiu singura.

Azi am fost sa cumparam alt caiac. Asta e sport de-ti intra in sange mai tare ca drogul si nu se domoleste decat in apa. In ape adanci. Saptamana viitoare, daca sunt norocoasa, voi saruta fluviul...

polen de florar

2011-05-14T19:52:00.010-04:00

Citind blogul Tapirului, m-am hotarat brusc si dintr-o data sa organizez un fel de cenaclu literar "de blog". Adica sa public aici sau sa pun linkuri cu scrieri care-mi par demne de a fi publicate intr-o revista, cum e scrierea tapirului, de exemplu.

Deci daca cineva vrea sa participe, faceti un semn sau puneti voi insiva link spre scrierile voastre, sa vedem ce iese. Gata?
Spargem gheata cu o poezie a unui poet care vrea sa-si pastreze anonimatul, asa c-o sa-l numim "poetul anonim"(observati imaginatia debordanta, da?). :))

mi-ai promis ca n-o sa te sun si nici nu o sa iti scriu.
si mi-ai mai promis ca n-o sa-mi fie dor.
ca de obicei, tu ti-ai tinut toate promisiunile.
dar de ce nu mi-ai promis niciodata ca n-o sa te gandesti?
stii, aseara gandul tau imi ningea in fereastra.
stiu ca asta e o poezie de primavara, ei si? pai nu vezi ca e vesela?
te las acum, ma duc sa ma joc afara.
in soare.
ne intalnim asadar la toamna, cand n-o sa poti sa-ti mai tii promisiunile...
(joc, poetul anonim)

Credeati ca ati scapat de muzica? Ei bine, nu! Nu va iert eu asa usor. :)

Gradina zen

2011-05-06T20:53:00.020-04:00

Anul trecut, imediat ce ne-am mutat, de fapt chiar inainte sa facem amenajari in interior, am mers sa cumparam plante pentru exterior. Cum era sfarsit de sezon(august, sept) si tot ce fusese frumos se dusese, ca sa nu mai vorbim ca bugetul pentru plante nu era infinit, am cumparat doar cateva. Am ales cateva plante verzi fara flori, care se dezvolta pe verticala, unele cu tije lungi verde inchis cu verde mai deschis si vreo 2 arbusti din specia coniferelor dar special taiati ca sa poata fi controlati pentru in fata casei. Voiam ceva simplu cu care sa incepem amenajarea, urmand ca "piesele de rezistenta" sa vina anul asta.

Apoi am ales cateva tufe de coriandru, de lavanda, curry(nu stiu cum traduceea in ro), sauge(salvie) pentru a planta o parte in fata si alta in curtea din spate. Stiam ca majoritatea sunt plante perene si imi vor rasari din nou. La un moment dat o angajata a magazinului vine sa ma ajute cu informatii si vede plantele. Amenajati o gradina ZEN, ma intreaba? Amenajez o... gradina, raspund. Nu, nu orice gradina, continua ea, ci una zen.
Zen? Credeti? Nu stiam... raspund cam incurcata. Ma priveste ca pe extraterestri.

Azi am plecat spre acelasi magazin. De data asta stiam ca vreau plante pentru pentru gradina Zen. Va povesteam nu de mult despre "arborul" meu preferat din california si ca nu l-am gasit nicaieri. Ei bine, surpriza!! Am gasit azi unul care-i seamana, e din aceeasi familie, doar ca nu creste atat de inalt si in plus nu are ramurile "twisted". Pare insa la fel de sturlubatic si cu personalitate. Am cumparat doi. Si am mai gasit o alta frumusete numita "japanese maple", un arbust de culoare rosu sangeriu ce seamana cu o salcie plangatoare. Nu creste foarte inalt deci va fi plantat exact la intrare. Imi mai ramine fix un colt in fata casei, cel in care voi planta o magnolie exact in dreptul ultimei ferestre de la dormitor, visez de copil sa am o magnolie la fereastra care sa-mi inmiresmeze diminetile. Asta data viitoare.

Azi am mai luat tufe de mirodenii, rosii, cateva fire de capsuni pentru prima mea gradina de zarzavat adevarata din canada.
Sper sa fie soare si frumos maine, ca ma voi juca de-a agricultura. :))

Cam prea mult zen in jur, nu-i asa? In loc de yoga merge la fix o melodie rock si dans! Maestre, muzica!

Nota: am pus pozele, magnolia a fost si ea cumparata si plantata, a fost plina de flori la cumparare, a chelit din cauza de transport, e insa plina de bumbi/muguri care vor inflori.

trei piscoti si-un fursec

2011-05-04T21:13:00.008-04:00

Doua dintr-o lovitura, asa s-a nimerit sa fie, uneori trec saptamani fara nimic. Primul vernisaj a fost la galeria Simon Blais, cine alta decat magnifica Rita Letendre, daca stiam ca va fi acolo in persoana imi luam aparatul cu mine. Are vreo 83 de ani si debordeaza de energie. Mi-am adus aminte de bunica mea care avea urechile cam mari.

A doua a fost retrospectiva iubitului Fernard Toupin, la galeria Lamoreux Ritzenhoff. Relatia mea cu picturile lui Toupin a fost de dragoste la prima vedere, mai ales cu cele geometrice din ultima perioada. Nu cred ca e persoana care sa iubeasca forma pura, geometria si arhitectura si sa nu-i placa Toupin.

Lume buna in ambele locuri, o maslina, o grisina, m-am intalnit cu prietenii mei piscotarii, am un lipici la ei ceva de speriat, ne lipim mai ceva ca fursecul cu magiun. Exista doua variante: fie am figura de piscotareasa, fie de om bun ca nu-i flitui niciodata si au cu cine sa discute, ca doar n-o sa stea acolo asa, fara sa para ca au vreo treaba.

De obicei se dau agenti ai pictorilor tineri si ma intreaba daca sunt artista, colectionar, consilier sau simplu iubitor de arta. Epuizam subiectul repede, cu o propozitie scurta din care nu afla nimic, apoi incepe invariabil discutia despre opera... care se prelungeste pana apare P sau vreun cunoscut. Unul imi spunea odata ca a fost in ro... m-am abtinut sa nu-l intreb daca la vreun piscot...

Asta seara am baut vin alb(ca se asorta cu ce eram imbracata :)) ). Au avut aia de la Lamoreux niste gustarele bune, de te lingeai pe degete, printre altele ciuperci umplute cu ciuperci. Umplutira semana cu cea de ardei de post pe care o facea bunica, parca era cu faina si ce altceva decat ... praz. :)

M-am cultivat, am socializat, am beut si mancat, acum ma duc sa fac nanica. Ploua frate de vreo doua zile, marunt si la fel anunta pentru urmatoarele doua, ca tare sunt tentata sa caut si alte expozitii, ca doar Montrealul e oras mare si debordeaza de cultura. :)

Cu o statie inainte de Eden

2011-05-03T18:24:00.014-04:00

Ma aflu printre persoanele care acorda o atentie deosebita(dupa unii, exagerata) a ceea ce mananca. Asta se datoreaza pe de o parte faptului ca am crescut la tara, langa firul de rosie si vrejul de ardei(sunt deci dependenta de legume verzi) si pe de alta faptului ca am inteles cam cum sta treaba cu alimentatia secolului 21 pe continentul asta unde totul e posibil(cred ca voi scrie un post separat despre alimentatie pe continentul american).

Duminica am mers la alimentara de langa casa unde am cumparat de-ale gurii si am fost recompensata cu un aliment la casa, ca am depasit nu's ce suma. De obicei mi se ofereau chestii pe care le refuzam, in mare parte semipreparate. Duminica erau insa caserole de rosii, care aratau super bine, pareau foarte proaspete. Sa fi fost vreo 10 rosii potrivite in fiecare cutie.

Seara la cina cred ca am pus cate una in farfurie, apoi restul la frigider. Cum zilnic inainte de culcare mai mananc un fruct sau o leguma, duminica seara am casunat pe rosii. Am mancat vreo 3 goale, iar ieri inca doua, trei... promitandu-mi sa cumpar neaparat sortul asta. Azi mai aveam doar una in cutie.

P. ma intreaba la un moment dat ce rosii avem in frigider. Pai mai e doar una, zic, vrei sa mananci, intreb mirata? Le-am mancat eu pe toate. Nu, nu vreau dar as vrea sa-mi spui marca, spune incet... ca sunt unele "recalled" (presupusa infestare cu salmonela), da' sigur nu sunt ale noastre...
Ale mele, vrei sa spui, zic in timp ce ma uit pe ecranul calculatorului si vad marca... incepe sa ma ia cu cald... ma duc la frigider si vin cu cutia. Pe-ale mele va fi cam greu sa le "ricol-eze", poate doar apoi, sa taie...

Aha, "Compliments". Citesc cifrele numarului de serie una dupa alta si le compar cu cele din articol, ale naibii mergeau la fix, daca jucam la Lotto nu se nimereau asa. 68820 12262. Eu aveam ultima cifra 3 da' tot nu era clar, ca dupa 2-ul din articol urma un 3, ceea ce putea sa insemne 2 si 3. P care e super stapan pe el(cred si eu, ca doar nu el mancase), observa ca cele cu pricina au gramajul mai mic si sunt rosii dulci, ori ale mele erau semi-dulci... ale lor erau rosii "cirese", ale mele erau mai maricele.
In fine, intre timp incepuse deja sa ma doara capul si sa am senzatie de voma. Sa vezi ca-mi induc boala singura, de nu mai stiu daca e adevarata sau nu.

Uite cum poti muri tanar, mancand "santé". :)) Se sfarsi, se pare ca a fost doar sperietura, da' intrebarea mea e: daca nici rosii nu mai e "safe" sa mananci, ce naibii putem manca? Probabil un Big Mac, ca nici macar salmonelei nu-i place plasticul...

Sa ne "reauzim" sanatosi...

spiritual

2011-05-01T19:49:00.011-04:00

Zi cu soare de te da afara din casa, drept pentru care, cu ceasca de cafea in mana si inca in pijama, am iesit sa rad in soare, de dimineata. Dupa doza de cafeina si vitamina D in proportii potrivite, am declarat ziua una deosebita, drept pentru care am hotarat ca azi sa nu fac nimic din ce nu-mi place.

Pe la 3 am fost la biserica din cartier, primaria a organizat o vizita ghidata a bisericii, cu ocazia zilelor artei contemporane a oraselului in care locuiesc.

Cu o arhitectura moderna incredibila, biserica a fost construita in 1967 de un predecesor al lui Le Corbusier si decorata impreuna cu doi din cei mai mari artisti ai vremii: sculptorul Charles Daudelin si pictorita Marcelle Ferron.

Am pasit in biserica timid si m-am facut mica, mica, strecurandu-ma pe langa zidurile din ciment brut si pe langa bancile largi, din lemn, ce pastrau aceleasi arcuiri tandre cu arcadele inalte. Totul fusese conceput parca de ingeri, la aceesi scara de masura. Fiecare obiect de cult in parte, de la sfesnice pana la vasul pentru botez, este din bronz si reprezinta o sculptura. Daudelin s-a intrecut pe sine.
Biserica este scaldata in lumina ce patrunde prin arcadele largi, din tavan. Situate pe un singur perete, giganticele vitralii ale lui Ferron o proiecteaza intr-un dans cuminte de culori in cele mai ascunse colturi.

Doamna care ne-a fost ghid, un artist ea insasi, i-a cunoscut pe cei care au construit minunea si ne-a vorbit cu pasiune despre fiecare. Am simtit ca-n dupa-amiaza asta de duminica ingerii au fost aproape.

Nota: nu am avut aparatul foto cu mine, dar ma voi intoarce cu siguranta. Ceea ce ma frapeaza inca de fiecare data cand merg in locuri de acest gen e respectul cu care oamenii isi trateaza artistii si cu care le ingrijesc operele. Nu am vazut nimic care sa fi fost adaugat/schimbat fata de mobilierul original, chit ca stilul "dépouillé" nu place tuturor...

saturatie

2011-04-29T22:06:00.005-04:00

Daca e vineri, e muzica si pentru ca eu una m-am saturat de la o vreme sa vad acelasi cuplu din nou si iarasi, va propun un altul, inedit.

Ea, o frumusete cu voce de inger, ce pacat ca muzica pe care o face nu e de calibrul acesteia, iar el, un barbat carismatic, despre voce nu mai zic si in plus un fanatic al modelelor de trenuri miniatura. Cuplu pentru o melodie, dar ce cuplu...

Un sfarsit de saptamana insorit sa aveti!

What's Up

2011-04-28T07:39:00.010-04:00

Cand P se plangea mai anii trecuti ca-i pleaca muschii la plimbare, desi face acelasi efort fizic ca de obicei sau chiar mai mult, radeam de el. Fa si mai multe exercitii, ii ziceam intepata. :)

Aseara, cum faceam eu asa cateva "stretch-uri", in timpul unei relaxari, vad un muschi din interiorul gambei cam "flescait". E drept ca am cam slabit in ultimele saptamani(am fost cam stresacioasa) si n-am facut cine stie ce miscare, da' chiar asa? Ii spun ingrijorata lui P ce mare nenorocire ma paste...
Aaaa, da? Ce surpriza, imi spune razand! "I give up", si-a zis muschiul ala, bine-ai venit in club!

Sper doar sa nu fi zis cu voce tare, sa fi auzit si ceilalti, adaug. Asadar glume proaste peste glume proaste, ba fire albe, ba muschi ce se "bâțâie" cu gratie, partea buna e ca de uitat uit de mult... deci o dezamagire in minus. :))

Mi-am tot zis sa ma apuc de alergat dar fie ploua, fie am altceva mai bun de facut(de ex. sa stau pe scaun in fata calculatorului si sa butonez). Ma gandesc sa-mi fac program serios de alergat si facut exercitii mai ales ca vine vara, deschidem piscina si cum stau eu la piscina cu mine insami in halul asta... :))) Va tin la curent, nu cred ca intereseaza pe cineva, insa mie-mi face bine...

Nu mai sunt chiar 25 de primaveri... da' ma simt cam asa... Danseaza cineva???